Dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos si echilibrat din punct de vedere ecologic

In evolutia drepturilor fundamentale ale omului exista mai multe etape de dezvoltare istorica succesiva, in literatura de specialitate vorbindu-se de mai multe generatii ale drepturilor omului.

a) Prima generatie – drepturile civile si politice – este in legatura cu pregatirea intelectuala a revolutiilor burgheze din Europa. Ele au aparut ca o masura de protectie a individului impotriva violentei si arbitrariului guvernantilor, cu revendicari ale unei pozitii juridice egale in fata legii.

b) A doua generatie – drepturile sociale, economice si culturale – s-a impus dupa adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului de catre ONU la 10 decembrie 1948. Ele se pot realiza numai prin interventia statului, ce presupune: actiuni, masuri, garantii.

c) A treia generatie (drepturi asociate cu notiunile de „solidaritate“ si „responsabilitatea comuna) – dreptul la pace, la dezvoltare, la comunicare, la existenta unui patrimoniu comun, dreptul la un mediu sanatos – au avut ca punct de plecare ideea promovarii personalitatii umane, prin reevaluarea raportului individ – colectivitate in concordanta cu realitatea contemporana. Aceste drepturi presupun cooperarea statelor.

 Recunoasterea si garantarea dreptului fundamental al omului la un
mediu sanatos si echilibrat din punct de vedere ecologic
Protectia mediului are in centrul atentiei sale conservarea si ameliorarea conditiilor de viata ale omului, mentinerea ecosistemelor naturale. Drept consecinta juridica a acestei realitati si in acelasi timp una dintre caile de implicare activa a dreptului in ocrotirea si conservarea mediului este recunoasterea si garantarea dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos si echilibrat.