Evolutia casatoriei si familiei in istoria dreptului romanesc

Casatoria implica numeroase consecinte afective, sexuale, morale, juridice, sociale, economice, care o diferentiaza de viata in cuplul premarital sau preconsensual si de cea din cadrul uniunii libere. Ea se refera atat la aranjamentul aprobat de societate prin care se intemeiaza o familie, cat si la parcurgerea unui drum propriu, irepetabil.

Casatoria este o uniune dintre un barbat si o femeie, este liber consimtita si are un caracter solemn. Caracterul solemn este realizat prin prezentarea sotilor impreuna cu cei doi martori si, eventual, a publicului (rudelor, invitatilor), in fata ofiterului de stare civila, intr-o anumita zi, s.a.m.d. El este menit sa evidentieze importanta actului juridic incheiat.

In Romania, casatoria este civila deoarece se incheie in fata autoritatilor de stat, care o inregistreaza si nu se poate desface decat in instantele judecatoresti. Casatoria se incheie pe viata. Desi nu este prevazuta in mod expres in Codul Familiei, aceasta caracteristica este evidenta, din moment ce legea stipuleaza faptul ca ea inceteaza prin moartea (sau declararea judecatoreasca a mortii) unuia dintre soti, chiar daca se poate desface prin divort. Casatoria se intemeiaza pe deplina egalitate in drepturi dintre barbat si femeie. Aceasta trasatura a casatoriei este subliniata chiar in primul articol al Codului Familiei.

Este vorba de egalitatea dintre soti in momentul actului casatoriei si ulterior acestuia, in relatiile dintre soti si copiii lor. Casatoria se incheie in scopul intemeierii unei familii. Finalitatile casatoriei sunt intemeierea unei familii, a unei comunitati de viata si a procrearii. Procreearea nu mai este singurul scop sau finalitatea unica a casatoriei, fiind admise si casatoriile intre persoanele care nu pot procrea ( de exemplu, cele foarte in varsta).