Fapta ilicita, Infractiune

Prin fapte juridice se inteleg evenimentele si actiunile omenesti care produc efecte juridice, adica creeaza, modifica sau sting raporturi juridice.

In sens restrans, faptul juridic desemneaza evenimentele materiale, adica acelea care se produc indiferent de vointa omului , care produc insa efecte juridice , cum sunt nasterea, si decesul persoanei fizice, faptele naturale care  constituie firta majora, scurgerea termenului prevazut de lege pentru stingerea dreptului material la actiune , precum si faptele voluntare ale persoanelor fizice si juridice , savarsite fara intentia de a produce efecte juridice , dar car potrivit legii genereaza asemenea efecte.

Aceste fapte voluntare pot fi licite, cum ar fi gestiunea intereselor altei persoane, si ilicite, cum este faptul cauzator de prejudiciu, adica delictul civil.

In sensul larg, faptul juridic desemneaza atat faptul juridic in sens restrins, cat si actul juridic.
Prin urmare, fapta ilicita, cauzatoare de prejudiciu, poate fi definita ca orice fapta prin care, incalcandu-se o norma juridica, se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane.
Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune, fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). Astfel, distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane, constituie fapte ilicite comisive.

Dimpotriva, faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu, constituie o fapta delictuala omisiva, comisa printr-o inactiune.
Fapta ilicita poate fi comisa, asa cum am mai precizat, fie cu intetie, fie din culpa.
Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii:
- fapta poate fi ilicita, dar savarsita fara culpa. Asa fiind, desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu, fapta a fost comisa in legitima aparare);
- exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei.

Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane, raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari.