Gaullismul si pozitia Frantei în procesul constructiei europene

Structurata pe sase capitole, lucrarea pune in valoare contributia generalului de Gaulle, a gaullismului si pozitia Frantei in cadrul procesului de constructie europeana in perioada marcata de Tratatul de la Roma si Tratatul de la Maastricht. Pornind de la istoriografia problemei si inceputurile procesului de constructie europeana am incercat sa arat care a fost aportul si rolul Frantei in crearea Uniunii Europene, suportul generalului de Gaulle in aceasta actiune, felul in care a militat mai ales prin politica sa externa pentru suveranitatea nationala si solidaritatea cu Germania in speranta unirii Europei in domeniul politic si cel al apararii, ca si cel economic.

Distrugerile umane si materiale imense provocate de cel de-al doilea razboi mondial, socul psihologic si moral produs de exterminarea evreilor precum si bombardamentele atomice asupra Japoniei, intretineau un sentiment de sfarsit al civilizatiei si prezentau o Europa aflata in declin fata de S.U.A. si U.R.S.S. in fata acestor probleme, apar tot mai des proiecte ale unei Uniuni Europene, astfel constructia europeana a inceput sa se concretizeze dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu scopul de a garanta o pace durabila, 9 mai 1950 , fiind data la care Robert Schuman, ministrul Afacerilor Externe al Frantei, a propus pe baza unei idei a lui Jean Monnet, punerea in comun a resurselor de carbune si otel ale Frantei si Germaniei in cadrul unei organizatii deschise si celorlalte tari europene.

in urma acestei propuneri, alte patru state s-au alaturat proiectului, Tratatul instituant al Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO) fiind semnat la Paris, la 18 aprilie 1951, de catre Franta, Germania, Italia, Belgia,Luxemburg si Olanda si intrând in vigoare la 23 iulie 1952. Britanicii sunt insa ostili oricarei idei de supranationalitate si ramân pe dinafara organizatiei in 1952, institutiile C.E.C.O.( inalta Autoritate, Consiliul de Ministri, Adunarea Parlamentara si Curtea de Justitie) vor fi puse la punct si chiar vor servi drept baza Pietei Comune, permitând demararea efectiva a Europei Celor Sase, pe 10 februarie 1953 iar Presedinte al inaltei Autoritati, precursoarea actualei Comisii Europene a fost ales Jean Monnet.

Autoritatea studia pietele , preturile si stabilea strategiile pe termen lung; publica informatii referitoare la piata; crea propriul capital atat prin aplicarea unei taxe asupra productiei de carbune si otel cat si facand imprumuturi si garantii firmelor; asigura asistenta financiara pentru dirijarea fortei de munca dintre industria carbunelui si otelului spre alte sectoare; definea practicile abuzive de impunere a preturilor; stabilea daca este necesar un pret minim si maxim pe piata si opera formarea de catre statele membre de cresteri sau alte intelegeri care sa duca la concurenta.