Izvoarele dreptului

Conceptul izvorului de drept

Dreptul constituie un sistem de norme care insa nu apar nude, ci imbraca o anumita haina juridica, sunt cuprinse in anumite acte juridice, iau o anumita forma, denumita izvor al dreptului. Din aceasta cauza, s-a formulat in literatura juridica opinia ca notiunile de "izvor de drept" si de "forma a dreptului" ar fi sinonime. Mai potrivita este expresia de "forma de exprimare a normelor de drept" sau "forma de exprimare a dreptului".  Chiar termenul "izvor de drept" are mai multe acceptiuni, dintre care cele mai raspandite sunt: "izvor de drept in sens material" si forma "izvor direct si indirect" al dreptului, "izvor intern si extern". 

De asemenea, dar in alta ordine de idei, se vorbeste despre izvoarele dreptului in sensul indicarii surselor de cunoastere a unui sistem de drept, cum sunt: izvoarele scrise sau nescrise, datele arheologice etc.
 Prin izvoarele materiale sau interne se are in vedere activitatea organului de stat emitent al actului normativ, prin care unei reguli sociale i s-a recomandat caracter de regula de drept, iar prin izvoare formale sau externe se au in vedere conditii de forma, care acorda rezultatelor activitatii organelor de stat calitatea juridica.
 Prin izvor direct al dreptului urmeaza a fi intelese actele normative, iar prin izvor indirect sau mediat, reguli nejuridice, cum sunt obiceiurile si alte reguli ce nu sunt cuprinse in textul actelor normative, dar la care acesta fac trimitere.