Legislatia transporturilor in UE

Legislatia transporturilor in UE

Principiile fundamentale ale Politicii Comune de Transport (PCT) au fost stabilite in 1957 prin Tratatul de la Roma, de infiintare a Comunitatii Economice Europene (CEE). Tratatul defineste fondul politicii comune de transport:

- reguli comune aplicabile transportului international in Statele Membre;
- conditii pentru autorizarea transportatorilor non-rezidenti sa opereze servicii de transport pe teritoriul unui Stat Membru;
- masuri pentru imbunatatirea sigurantei in transport;
- limitarea aplicarii in totalitate a Capitolului la transportul feroviar, rutier si fluvial;
- Consiliul poate decide, prin majoritate de voturi, daca trebuie stabilite reglementari pentru transportul maritim si aerian.

Problemele de politica in sectorul transport sunt supuse procedurii de co-decizie, cu exceptia reglementarilor ce pot avea un efect grav asupra standardului de viata si fortei de munca in unele zone sau asupra operatiunilor unitatilor de transport; astfel de reglementari sunt administrate prin procedura de consultare si votul in unanimitate in Consiliul European.

Pana in 1985, Congresul European al Ministrilor Transporturilor a ramas principala institutie ce coordona politicile de transport pan-europene.

Desi Tratatul de la Roma a prevazut o Politica Comuna de Transport, foarte putine realizari au fost inregistrate pana in anul 1985, deoarece Statele Membre aveau ezitari in a ceda controlul lor asupra politicii de transport. Inexistenta unor progrese a fost atat de evidenta incat, in 1983, Parlamentul European a decis sa cheme in instanta Consiliul de Ministri, la Curtea Europeana de Justitie, pentru „nereusita in implementarea unei politici comune de transport si in particular in stabilirea cadrului unei astfel de politici cu caracter obligatoriu, dupa cum fusese stabilit in Tratat”.