Mijloacele de proba a obligatiilor comerciale

I.    Conceptul de proba si de obligatie comerciala:
Datorita caracterului lor specific, obligatiile comerciale determina un anumit specific al conditiilor de proba ale drepturilor subiective izvorate din raporturile juridice comerciale. Mai mult decat atat, libertatea contractuala – principiu fundamental al obligatiilor comerciale, are drept corolar libertatea probei in litigiile comerciale. Din acest motiv, am considerat ca este necesar sa oferim cateva explicatii suplimentare menite sa clarifice intelesul conceptului de proba si obligatie comerciala.

a)    Astfel, prin termenul de “proba” se intelege o modalitate cu ajutorul careia se stabileste existenta sau inexistenta unui fapt generator de drepturi si obligatii, precum si actiunea de prezentare a acestor mijloace.
Probele au ca obiect faptele juridice si actele juridice ce au ca scop constituirea unui raport juridic intre partile implicate.

Pentru a fi admisibila o proba trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
-    sa fie legala;
-    sa fie pertinenta; sa aiba legatura cu obiectul litigiului;
-    sa fie utila;
-    sa fie verosimila, sa tinda la dovedirea unor fapte, reale, posibile;
-   sa fie concludenta, in sensul de a forma convingerea judecatorului cu privire la imprejurarile de fapt generatoare de drepturi.

b)    Obligatiile comerciale constituie raporturile juridice care rezulta din acte obiective sau subiective de comert. Acestea sunt carmuite de aceleasi reguli generale cuprinse in Codul civil insa prezinta si anumite particularitati reglementate prin norme speciale, cuprinse in art. 35-59 din Titlul V al Cartii I din Codul comercial.

II.    Reguli de baza in materia probelor in dreptul comercial:
Sistemul probator consacrat in dreptul comercial este cel prevazut si de dreptul comun, in sensul ca ambele trateaza probele si valoarea lor in proces, singura deosebire fiind doar cantitativa, in sensul ca legea comerciala indica si alte mijloace de proba: telegrama, registrele comerciale, factura, corespondenta comerciala, etc.
in dreptul comercial se aplica regula inscrisa in art. 1 C. com. potrivit caruia sistemul probator civil reprezinta dreptul comun in materie comerciala .
Pe de alta parte, Codul comercial inlatura restrictiile impuse de art. 1191 C. civ. referitoare la proba cu martori si permite aceasta proba fara limite, judecatorul fiind singurul in masura sa aprecieze necesitatea acestei probe.
Se poate afirma astfel ca sistemul probator in dreptul comercial nu este esential modificat fata de dreptul comun. Legea face unele concesii pentru a asigura creditul, securitatea si celeritatea operatiunilor comerciale.

III.    Mijloacele de proba ale obligatiilor comerciale
a)    Probele specifice dreptului comun:
Conform dreptului comun, art. 1170 C. civ. prevede faptul ca pentru a dovedi actele si faptele juridice se pot utiliza inscrisuri, martori, prezumtii, marturisire, expertiza, etc. De asemenea, mijloacele probatorii se pot utiliza si pentru a dovedi drepturile rezultate din raporturile juridice comerciale, cu conditia ca acestea sa nu contravina dispozitiilor Codului comercial.