Organizarea sistemului penitenciar

In decursul evolutiei sistemului penitenciar, in incercarea de a imbina cat mai bine avantajele si limita dezavantajele s-au utilizat mai multe tipuri de regimuri penitenciare: regim penitenciar de drept comun, regim de detentie celulara individuala, regimul auburnian, regimul progresiv si regimuri de incredere.

Acestea se pot clasifica la randul lor in regimuri inchise, exemplu: regimul de detentie celulara, regimuri penitenciare mixte, precum regimul auburnian si regimuri penitenciare deschise, exemplu: regimurile bazate pe incredere.

I) Regimul penitenciar de drept comun

Detinutii, separati pe sexe si minorii de adulti, sunt tinuti impreuna, locuind in camere mari, atat ziua cat si pe timpul noptii si desfasurand munca impreuna. Utilitatea acestui sistem consta in faptul ca presupune costuri mai reduse de administrare si intretinere, iar datorita faptului ca detinutii petrec timpul impreuna se limiteaza sechelele psihice cauzate de izolare.

Cu toate acestea acest regim are si dezavantaje. Detinutii pot sa planifice revolte, evadari, pot sa-si vanda "ponturi" pentru cand vor iesi din penitenciar, pot sa se "califice" si sa se "specializeze" mai bine in delincventa pe care au comis-o, deoarece nu se realizeaza si o separare intre infractorii primari si recidivisti. Aceste incoveniente ar putea fi inlaturate printr-o supraveghere atenta intreprinsa de un personal numeros.

Dar si aceasta aceasta supraveghere poate avea carentele ei, iar costurile reduse pe care le-ar implica acest regim de detentie pentru condamnati s-ar neutraliza prin cheltuielile ridicate cauzate de suplimentarea personalului de supraveghere.