Principiile fundamentale ale dreptului comunitar European

Ideea de unitate a Europei este considerata ca fiind foarte veche, ea gasindu-si originea,dupa unele opinii, inca in perioada Antichitatii, cand cuceririle romane au fost considerate ca manifestari ale unei astfel de tendinte.
Incercarile de refacere a granitelor fostului Imperiu Roman sunt considerate de asemenea manifestari ale aceleiasi idei, mentionandu-se perioada lui Carol cel Mare, care chiar daca nu au reusit ca realitate faptica, sunt appreciate ca avand consecinte religioase morale si intelectuale in spiritul ideii de Unitate Europeana.

Dreptul comunitar, aparut dupa cel de-al doilea razboi mondial,este un drept sui-peneris.El se deosebeste de dreptul national al statelor, nefiind creatia unui singur stat,dar si de dreptul federal al statelor respective.Dreptul comunitar nu face parte propriu-zis din dreptul international public,desi izvoarele sale principale sunt tratate internationale guvernate de dreptul tratatelor. Prin aceste tratate au fost create cele trei comunitati europene: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice(Euratom) si Comunitatea Economica Europeana.Prin Tratatul de la Maastricht,din 1993, cele trei comunitati au fost reunite sub denumirea de”Uniunea Europeana”,fara sa-si piarda identitatea proprie.

Partea principala si fundamentala a dreptului comunitar este constituita din cele trei tratate comunitare din anii 1951 si 1957, precum si tratatele adoptate ulterior de statele membre ale comunitatilor pentru modificarea si completarea tratatelor comunitare initiale. Pe baza dreptului comunitar derivat,creat prin actele adoptate de institutiile comunitare si prin care se asigura realizarea dispozitiilor tratatelor comunitare.