Raspunderea juridica privind protectia padurilor

In ultimii ani, Romania a pierdut la fel de multa suprafata de padure precum au pierdut alte tari pe durata intregului secol trecut. O astfel de pierdere brusca si catastrofala a evidentiat necesitatea imperativa de a proteja ceea ce a mai ramas din paduri print-un efort combinat, care sa aiba in vedere protectia biodiversitatii, reconstructia padurilor deja existente, prevenirea in mod eficient a incendiilor de padure, precum si reglementarea exploatarii lemnului. Pana de curand, obligatia de a se comforma legilor destinate sa protejeze padurile romanesti a fost mult evitata sau ignorata, decat pusa in aplicare si respectata. Aceasta s-a datorat pe de o parte, celor saraci care in lunile de iarna depind de lemnul taiat ilegal si, pe de alta parte, celor care din cauza lacomiei au ales pur si simplu sa ignore legea si gravele efecte pe care le produce defrisarea necontrolata.

In marie 2008, Parlamentul Romaniei a adoptat, prin Legea nr. 46/2008, un nou Cod Silvic. Intrucat legea anterioara a fost modificata de nenumarate ori, iar confuzia creata de aceste modificari a condus ea insasi la nenumarate acte de despagubire, Parlamentul a fost nevoit sa regandeasca un nou Cod Silvic.
Codul Silvic prevede ca padurile pot face atat obiectul proprietatii publice cat si pivate, dar oricare ar fi forma de proprietate, padurile sunt de interes national cazand astfel in sfera protectiei statului si nu a autoritatilor locale.Legea permite proprietarilor de paduri, care sunt persoane private, sa le utilizeze, sa le vanda dar numai cu respectarea prevederilor Codului Silvic, care limiteaza exercitarea dreptului de proprietate si interzice in mod expres orice constructie pe fondul forestier.