Regalitatea si republica

Intemeiata la 21 aprilie 753 i.Hr., cu o cultura si civilizatie in care arta, stiinta, religia si dreptul ocupau  un loc primordial, in care institutiile statului, urbanizarea, economia agrara, mineritul, navigatia si mestesugurile erau infloritoare, Roma va domina in scurt timp lumea europeana si nu numai.

Constituirea Romei s-a realizat  prin unirea celor trei triburi cunoscute din timpul regalitatii, triburi de origine etnica diferita: Ramnes sau Ramnenses (romani, latini), Luceres (etrusci) si Tities sau Titienses ( sabini, quiriti). Fiecare trib se impartea in zece curii, iar curia in zece gens, agregare de diferite familii in care toti membri sunt considerati descendenti dintr-un stramos comun, istoric sau mitic. Membrii acestor triburi, precum si urmasii lor, erau denumiti patricieni. Alaturi de patricieni, in Roma prestatala traiau si plebeii, proveniti in principal din randurile autohtoniilor.

insa, conducerea orasului era exercitata numai de catre patricieni, prin intermediul a trei organisme sociale fara caracter statal; este vorba de comitia curiata, rege si senat. Inainte de a trece la cercetarea institutiilor publice, ale statului roman si cele de drept privat, este important sa intelegem natura acestora si prin urmare, istoria statului roman. in mod traditional istoria Romei antice care acopera mai mult de un mileniu, se imparte in trei mari etape cronologice: Regalitatea, Republica, si Imperiul.

Intre acestea si etapele dezvoltarii dreptului roman exista in mod conventional o oarecare identificare, dar intre institutiile publice si cele de drept privat nu pot fii trasate limite cronologice precise. Distinctia intre Regalitate, Republica si Imperiu permite evidentierea marilor carcateristici ale fiecarei perioade, prezentand un aspect pur practic,ce ii justifica mentinerea.

Legi, reguli, norme, proceduri ce au aparut si apartin unei etape de dezvoltare istorica statala se regasesc si functioneaza in etapa urmatoare de dezvoltare, asigurand aplicarea dreptului pana la consolidarea noilor institutii. Desigur este de admirat  efortul continuu si realist pentru a aplica justitia, putine sisteme juridice au reglementat cu atata minutiozitate drepturile si obligatiile fiecarui cetatean pentru binele si ordinea societatii, fara sa inabuse initiativa individuala. Organizare jusitiei romane apare ca o adevarata capodopera.

Ea a condus societatea romana spre prosperitate si ordine, a facut ca pax romana sa fie iubita de toti, este un factor fundamental al acestui fenomen istoric: conservarea unui imperiu atat de vast, timp de cinci secole. Este necesar ca modernitatea sa-i pastreze preceptele, sa-i asigure in acest fel, cel putin supravietuirea. Despre spiritul dreptului roman vorbesc expresii precum: aequitas, bona fides, ius est ars boni et aequi sau  precepte definite ale lui Ulpian.