Regimul juridic al planului de reorganizare

Insolventa se caracterizeaza prin incapacitatea debitorului de a face fata obligatiilor sale exigibile, comerciale sau fiscale , cu fondurile banesti disponibile.

Mult timp termenii de insolventa si insolvabilitate au fost confundati, considerandu-se a fi sinonime. Termenul de insolvabilitate exprima dezechilibrul financiar al patrimoniului debitorului ce se caracterizeaza prin prezenta pasivului patrimonial mai mare decat activul , iar insolventa asa cum am aratat mai sus reprezinta incapacitatea de plata de catre debitor a obligatiilor comerciale ce ii revin.

Un element ce confera complexitate procedurii insolventei îl constituie institutia reorganizarii, metoda ce reprezinta latura optimista a procedurii insolventei intrucat ofera speranta atat creditorilor cat si debitorilor ca situatia precara in care se afla debitorul se va rezolva astfel incat creditorii isi vor incasa creanta, iar debitorul isi va putea continua activitatea.

Potrivit conceptiei legiuitorului roman reorganizarea se aplica doar debitorilor persoane juridice cu scopul  achitarii datoriilor acestora cu ajutorul unor masurii ce sunt aplicate si care urmaresc fie restructurarea operationala sau financiara a debitorului, fie restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital ori restrangerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului. Pentru a da coerenta si transparenta acestui ansamblu de masuri s-a instituit conceptul de Plan de reorganizare.