Acordul Basel

Capitolul I 

Istoricul Basel

1.1    Basel  – Scurta prezentare
In plina etapa de dezvoltare a institutiilor de credit , legislatia europeana prin care s-a stabilit mereu o legatura directa intre capitalul propriu al institutiilor de credit si riscurile pe care acestea si le asuma, este cunoscuta sub denumirea de „Acordul Basel”.

Primul Acord de la Basel, adoptat in 1988 si transmis marilor banci internationale din cadrul tarile membre G10, a dat o definitie a capitalului minim reglementat, a recomandat unele masuri ce trebuie luate de banci pentru preintâmpinarea expunerilor la riscuri bancare si a stabilit reguli care specifica nivelul de capital ce trebuie mentinut in relatia cu aceste riscuri.

Respectându-se reglementarile impuse de acordurile de la Basel fiecare institutie de credit detine acum, un „pasaport” care ii permite sa desfasoare activitati bancare in orice tara din U.E.

Rolul Comitetului Basel pentru Supraveghere Bancara (BCBS - Basel Committee on Banking Supervision) a fost sa promoveze intarirea capitalului institutiilor de credit si stabilitatea sistemului bancar global chiar de la infiintarea sa. in acest sens, institutiile de credit au fost preocupate sa detina fonduri proprii de cel putin 8% in raport cu activele ponderate dupa gradul lor de risc.

Scopul principal al legislatiei europene stabilite a fost de a armoniza legile si metodologiile institutiilor de credit astfel incat sa poata fi infiintate si sa poata opera liber in tarile UE.

Dintre principalele elemente propuse de „A doua directiva bancara” se pot evidentia:

a) capital minim necesar de 5 milioane EURO pentru institutiile de credit, cu provizioane speciale pentru bancile mai mici;
b) principii de garantare pentru tarile gazda a dreptului de control asupra lichiditatii institutiilor de credit;
c) stabilirea unei licente bancare unice pentru a permite activitatea oriunde in cadrul UE, care se bazeaza pe „controlul tarii gazda” si „recunoastere mutuala”;
d) provizion pentru monitorizarea persoanelor fizice si juridice care detin o parte importanta din actiunile bancii;
e) supraveghere si control asupra participarii pe termen lung a bancilor in firmele non-financiare.