CONSUMUL SI CONSUMATORUL IN TEORIA ECONOMICA

Conceptualizarea si utilizarea notiunilor de consum si consumator, ca practica si experienta sociala distincta si respectiv ca agent specific al vietii economice, tin de inceputurile economiei politice clasice. W. Petty, A. Smith, D. Ricardo,Th. R. Malthus, P. Boisguillebert, J. B. Say s.a., au avut reprezentarea locului si rolului lor in procesul reproductiei. Fixarea si delimitarea lor conceptuala a fost facuta in conditiile capitalismului atomizat in care concurenta perfecta si deplina libertate de miscare reprezentau esenta legilor nescrise ale mecanismului economic.

Intr-un asemenea context ei au creat si sustinut mitul consumatorului suveran, al individului care, neingradit de constrangeri exterioare, isi alege, in baza unor calcule specifice, acea structura de consum care sa-I aduca maximum de bunastare. In acelasi timp, consumul si consumatorul erau privite ca puncte terminus; "Orice consum este o distrugere de valoare, o pierdere ", stabilea, implacabil, la nivelul lui 1852, J. B. Say.
Modelul cel mai subtil, dar si cel mai abstract, al consumatorului suveran il gasim, la distanta de un secol, la mostenitorii in linie directa ai clasicismului economic- neoclasicii. Cu L. Walras, S. Jevons si C. Menger intr-o prima linie, urmati apoi de V. Pareto, B. Bawerk. Fr. Wieser ei au pus bazele teoriei consumatorului rational.