Creditul

I. CREDITUL
          

Creditul este orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului la rambursarea sumei platite la scadenta, precum si la incasarea  unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani.
          

Operatiunea priveste doua parti: o parte acorda creditul (creditorul), cealalta il primeste, se indatoreaza (debitorul).
          

Pentru definirea creditului, este necesara prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu privire la acest concept, respectiv:
• creditul ca incredere;
• creditul ca forma a relatiilor de schimb;
• creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire;
        

Creditul ca incredere: este o conceptie care plaseaza la baza relatiilor de credit ideea de incredere, de unde rezulta caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca incredere se fundamenteaza pe definitiile date acestui concept. Termenul credit isi are originea in cuvintele latine „creditum”, „de credere” care desemneaza increderea in ceva sau cineva.in practica, aceasta incredere se concretizeaza in relatiile dintre creditor si debitor, in sensul ca cel din urma trebuie sa prezinte o anumita bonitate, astfel incat sa genereze incredere din partea creditorului.
          

Creditul ca expresie a relatiilor de schimb, reprezinta un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de moneda sunt cedate in schimbul unei promisiuni de plata viitoare.
          

Unei asemenea abordari a creditului, ii sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit caruia creditul nu este o forma a schimbului, nici din punct de vedere al scopului si nici al continutului material al valorii.