Referat SOCIETATI DE INVESTITII SI FONDURI MUTUALE

Societatile de investitii si fondurile mutuale I.Piata de capital in Romania Prin intermediul acestui material am dori sa facem o prezentare a principalelor modalitati de investire si economisire oferite de piata financiara a Romaniei in momentul de fata. Vom incerca sa prezentam componentele si interactiunile care apar intre ele. In tara noastra am putea investi si economisi in: -Banci si alte institutii financiare -Fonduri de investitii -Actiuni cotate -Piete la termen -Alte investitii Care sunt oportunitatilor de economisire si investitie oferite pe piata de capital din Romania? Piata de capital reprezinta o piata specializata unde se intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza in mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce sunt in cautare de capital in vederea finantarii unor proiecte de investitii. In functie de momentul in care se realizeaza tranzactia, piata de capital se imparte in doua segmente: Piata primara. Este piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regula fac legatura intre societatea emitenta si investitori, se obliga sa plaseze valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision. Piata secundara. Odata puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este in principal vorba de bursa de valori si de piata extrabursiera. Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC) consta in existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse in circulatie, etc pentru accesul la bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori. De asemenea exista diferente intre modul de functionare si organizare a celor doua piete - bursa de valori este o piata de licitatie in timp ce piata Rasdaq este o piata de negociere. Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanta care confera titularului anumite drepturi bine stabilite asupra unor entitati ale societatii emitente. Valorile mobiliare sunt inscrisuri (documente de valoare) negociabile, ce pot fi transformate oricand in bani pe piata de capital. In sens restrans, valorile mobiliare sunt actiunile si obligatiunile emise de o societate comerciala. Actiunile sunt titluri ce atesta un drept de proprietate asupra unei parti a capitalului social al societatii emitente. Practic, proprietarul actiunilor este proprietarul unei parti din societatea emitenta, parte corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute. Pe langa dreptul de proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt: -dreptul de a primi in fiecare an o cota parte din profitul societatii (sub forma de dividende) corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute si cu suma alocata de conducerea societatii pentru plata dividendelor. Datorita faptului ca acest dividend poate varia (sau poate fi chiar zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil. -dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii. -dreptul de a participa la hotararile importante cu privire la activitatea societatii, precum si la conducerea societatii, prin participarea la Adunarile Generale ale Actionarilor (AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege si de a fi ales in consiliul de administratie al societatii. -drept de proprietate asupra unei parti a activelor societatii, in cazul lichidarii (incetarii functionarii) acesteia. Dupa cum bine stim, in momentul de fata in Romania societatile cotate sunt tranzactionate pe doua piete organizate: Bursa de Valori Bucuresti (BVB) si socitatea de bursa RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations). Obligatiunile reprezinta un titlu de creanta asupra societatii emitente. Concret, societatea emitenta are nevoie la un moment dat de un imprumut si emite obligatiuni. Cumparatorii obligatiunilor imprumuta societatea emitenta cu suma pe care au platit-o pentru cumpararea obligatiunilor. Obligatiunile nu confera aceleasi drepturi ca si actiunile, dar posesorul lor beneficiaza de o dobanda periodica fixa (din acest motiv, obligatiunile numindu-se valori mobiliare cu venituri fixe) si, la expirarea perioadei de imprumut, de rambursarea sumei platite pentru cumpararea obligatiunilor. In tara noastra obligatiunile au fost foarte rar utilizate de catre agentii economici, datorita instabilitatii mediului economico-financiar. Astfel, in tara noastra s-au derulat numai doua oferte publice de obligatiuni pana la acest moment: cea a Combinatului Siderurgic Siderca Calarasi (societate cu capital de stat) desfasurata in 1997 - emisiune ce nu s-a bucurat de prea mult succes si a adus pierderi investitorilor datorita problemelor societatii emitente si cea a societatii International Leasing (societate privata) desfasurata in mai 2000. Emisiunea International Leasing s-a bucurat de succes in randul mediului de afaceri, investitorilor si mass-media, constituind un bun exemplu si pentru alte societati private dinamice pentru a apela la finantarea prin piata de capital. Practic emisiunea International Leasing a fost singura emisiune publica de obligatiuni derulata si incheiata cu succes din tara noastra. Emitentul si-a onorat toate obligatiile de plata, la termenele stabilite si fara intarzieri. In cursul anului 2001 s-a consemnat o noua premiera legata de obligatiuni: derularea primelor emisiuni de obligatiuni municipale. Acestea sunt similare obligatiunilor emise de societati comerciale, dar au ca emitent administratiile locale. Emisiunile derulate in 2001 au fost initiate de orasele Predeal si Mangalia. Acestea au fost listate si se tranzactioneaza la bursa de valori. Cele doua emisiuni sunt primele (si pana la acest moment singurele) emisiuni de obligatiuni tranzactionate in tara noastra. In tara noastra decat actiuile si obligatiunile sunt singurele instrumente financiare tranzactionate. Mai exista o serie de alte operatii si instrumente, dar care nu se folosesc momentan la noi, cum ar fi: titlurile de stat, optiunile pe actiuni, drepturile, contractele futures pe indici, tranzactiile in marja sau vanzarea in absenta. Insa aceste lucruri sunt pe cale sa se schimbe deoarece Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) a inaintat un proiect de lege cu privire la valorile mobiliare, si care se asteapta a fi aprobat in cursul acestui an. Formarea si dezvoltarea pietei de capital in Romania si constituirea formelor organizate ale acesteia (Bursa de Valori Bucuresti si si Societatea de Bursa Rasdaq) reprezinta componente esentiale ale procesului de restructurare a economiei in tara noastra. Procesele de constituire si dezvoltare a unei piete de capital in tara noastra sunt indisolubil legate de procesul de privatizare a intreprinderilor cu capital de stat, din diferite domenii de activitate: industrie, agricultura, comert, transporturi, alimentatie publica, etc. In paralel, aparitia unor firme noi cu capital particular, cu sau fara participare straina, concura la accelerarea procesului de creare a unei veritabile piete de capital in tara noastra. Prin intermediul Programului de Privatizare in Masa (PPM) s-a realizat privatizarea a peste 5000 de societati comerciale cu capital din stat, prin distribuirea unei parti a capitalului acestora, in mod gratuit, catre populatie prin intermediul certificatelor de actionar. Acest proces va continua prin vanzarea capitalului social ramas in proprietatea statului, gestionat de catre Fondul Proprietatii de Stat (FPS), prin diferite metode precum: vanzarea de actiuni prin licitatie publica, oferta publica, prin intermediul formelor organizate ale pietei de capital (bursa de valori si piata extrabursiera). Activitatea bursiera in tara noastra dateaza din anul 1839, prin intemeierea burselor de comert. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti (BVB), iar peste o saptamana a aparut si cota bursei, publicata in Monitorul Oficial. De-a lungul existentei sale, activitatea bursei a fost afectata de evenimentele social-politice ale vremii (rascoala din 1907, razboiul balcanic 1912-1913), bursa fiind inchisa apoi pe perioada primului razboi mondial. Dupa redeschiderea sa, a urmat o perioada de 7 ani de cresteri spectaculoase, urmata de o perioada tot de 7 ani de scadere accelerata. Activitatea Bursei de Efecte, Actiuni si Schimb se intrerupe in anul 1941, moment in care erau cuprinse la cota bursei actiunile a 93 de societati si 77 de titluri cu venit fix (tip obligatiuni). Dupa o intrerupere de 5 decenii, Bursa de Valori Bucuresti a fost reinfiintata in anul 1995, prima zi de tranzactionare fiind 20 noiembrie 1995, zi in care s-au tranzactionat 905 actiuni a 6 societati cotate. Din momentul redeschiderii, bursa a cunoscut o dezvoltare continua. La acest moment numarul societatilor listate este de 65; printre acestea se numara societati importante in economia nationala, precum SNP Petrom, Banca Romana pentru Dezvoltare, cele 5 Societati de Investitii Financiare, Banca Transilvania, etc. Pe piata extrabursiera din Romania, numita RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations), sunt tranzactionate valorile mobiliare neincluse la Cota Bursei de Valori si aprobate de CNVM si de Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare (ANSVM). Prima zi de tranzactionare pe piata Rasdaq a fost 1 noiembrie 1996, cand s-au tranzactionat actiunile a 3 societati. Actiunile listate pe aceasta piata sunt rezultate in urma procesului de privatizare in masa, ce a dus la o crestere exploziva a numarului de societati tranzactionate (peste 5.000 de societati listate). Desigur, datorita conditiilor specifice pietei romanesti, numai un numar redus al acestora (de ordinul sutelor) se tranzactioneaza regulat si au o piata ordonata a valorilor mobiliare. Toate notiunile prezentate pana acum sunt principalele componente ale Pietei Financiare si cu ajutorul lor vom incerca sa prezentam modul cum se poate investi in actiuni si modul de tranzactionare a acestora. Astfel, tranzactionarea actiunilor cotate la Bursa de Valori Bucuresti sau listate in cadrul pietei extrabursiere Rasdaq nu se realizeaza direct de catre detinatorii acestora, ci numai prin intermediul unor societati specializate numite Societati de Valori Mobiliare (SVM). Pentru a tranzactiona actiuni pe una sau ambele piete organizate, trebuie parcurse urmatoarele etape: -se selecteaza un numar de societati de valori mobiliare, in functie de reputatia acestora in piata, proiectele derulate, recomandari. -se ia legatura cu aceste societati prin telefon si se clarifica anumite aspecte referitoare la: nivelul comisioanelor percepute, suma minima necesara pentru deschiderea unui cont, posibilitatea transmiterii de ordine prin telefon. -odata aleasa o societate si stabilita o intalnire, se va lua legatura la sediul acesteia cu o persoana autorizata (numita broker) si se va depune o suma de bani initiala pentru realizarea tranzactiilor (proces numit "deschidere de cont"). Suma poate fi depusa in numerar sau transferata prin virament bancar. -in continuare, in suma banilor disponibili in cont la SVM, se vor da ordine de cumparare si vanzare de actiuni, telefonic sau la sediul societatii. Societatea de valori mobiliare este obligata sa va prezinte periodic un raport ("extras de cont") asupra tranzactiilor efectuate si asupra situatiei numerarului din cont precum si informatii cu privire la societatile cotate (sumarele tranzactiilor, analize, etc). Daca va aflati in calitate de investitor puteti da ordine de vanzare sau cumparare care sunt de doua feluri: a) la pretul pietei: actiunile sunt vandute/cumparate la pretul existent pe piata, format prin cerere si oferta sau b) la pret limita - prin care investitorul poate specifica brokerului un anumit pret limita de efectuare a tranzactiei: un pret minim de vanzare sau un pret maxim de cumparare. Exemplu: Cumparati 1000 actiuni nu mai scump de 560 lei/actiune. Trebuie, de altfel, sa tinem cont de comisionul perceput de catre societatea de valori imobiliare. Acest comision este reglementat prin lege in limita superioara de 8% din valoarea tranzactiei. Acest comision variaza invers proportional cu valoarea tranzactiei. Exceptiei de la plata comisioanelor o fac operatiile cu numerar (depuneri sau retrageri de numerar). O alta posibilitate de actiune pe piata financiara o constituie transformarea in numerar a certificatelor de actionar. Cu totii stim si am aflat, sau cel putin am auzit prin piete cum tiganii strigau Cumpar actiuni, cumpar actiuni! de cupoanele de privatizare oferite de catre stat tuturor cetatenilor. Preschimbarea acestora in cadrul procesului de privatizare in masa in bani se poate realiza tot prin intermediul unei societati de valori imobiliare. In acest caz, se completeaza un formular la sediul societatii, urmand ca societatea sa efectueze vanzarea actiunilor de pe certificat si sa va transmita banii obtinuti din vanzare, percepand un comision. Prin acesta operatie banii nu sunt incasati pe loc, ci numai dupa vanzarea efectiva pe piata a actiunilor (si in numai in cazul in care aceasta vanzare se realizeaza in termenii conveniti). Trebuie tinut cont si de pretul limita de efectuare a tranzactiei pe care il specificam. In cazul in care pretul (cursul de vanzare a actiunilor) de pe piata este mult inferior pretului specificat de noi, este posibil sa nu existe nici un cumparator interesat de actiunile noastre, si preschimbarea certificatului in bani sa nu se poata realiza. De asemenea exista posibilitatea ca societatea la care avem actiuni sa nu fie inca cotata pe nici una din piete sau sa fie suspendata (temporar) de la tranzactionare din anumite motive, cazuri in care trebuie sa asteptam (re)inceperea tranzactiilor cu actiunile respectiv. Daca ne-am hotarat sa cumparam actiuni aceasta nu trebuie facuta la intamplare. Aflandu-ne in pozitia investitorul interesat in plasamente eficiente pe piata de capital trebuie sa realizam o analiza a actiunilor cotate pentru a raspunde unei serii de intrebari: ce sa cumparam, cand sa cumparam si cand sa vindem. O astfel de analiza se poate realiza in doua directii: analiza tehnica si fundamentala: 1. Analiza tehnica - implica studierea evolutiei cursului si a volumului zilnic de actiuni tranzactionate. Sumarele zilnice de tranzactionare cuprind, pentru toate societatile tranzactionate in ziua respectiva, urmatoarele date: numarul de tranzactii cu acele actiuni, volumul de actiuni tranzactionate, valorile medii, minime si maxime ale cursului din ziua respectiva, cursul de inchidere (cursul la care s-a realizat ultima tranzactie din ziua respectiva), variatia cursului mediu fata de cursul mediu din ziua precedenta, etc. Analiza aceasta se realizeaza pe parcursul unui interval de timp care nu poate fi mai mic de cateva saptamani, timp in care trebuie sa urmarim mai multe aspecte: -Natura pietei actiunilor respective: daca actiunile respective nu se tranzactioneaza regulat (in fiecare zi de tranzactionare) sau volumul zilnic de actiuni este foarte mic, atunci exista sanse reduse sa putem cumpara actiunile respective la un curs favorabil si sanse si mai reduse sa le putem revinde dupa aceea. -Situarea cursului fata de nivelele maxime si minime istorice atinse de actiunile respective, de la inceputul tranzactionarii sau pe o perioada precedenta de 1-3 luni. -Situarea cursului fata de valoarea nominala ("initiala" in momentul emisiunii, egala cu capitalul social al societatii emitente impartit la numarul de actiuni emise) a actiunilor. -Tendinta de evolutie a cursului in ultima perioada: crescatoare, descrescatoare, etc. Daca o identificam din timp, putetem asista la o continuare a acestei tendinte pe termen scurt. Dupa un timp este probabil ca aceasta tendinta se va inversa. -Tendinta de evolutie a volumului in ultima perioada. Un volum in crestere poate indica un interes sporit al investitorilor pentru titlul respectiv si deci o posibila crestere de curs. -Evolutia generala a pietei de capital: spre exemplu o crestere generala a pietei implica si o crestere a cursului individual al actiunilor celor mai cautate. Aceasta evolutie generala poate fi cel mai bine urmarita prin intermediul indicilor bursieri. Analiza fundamentala - vizeaza evaluarea financiara a valorilor mobiliare precum si a rentabilitatii si situatiei economico-financiare a societatilor emitente si a economiei in ansamblu. Stiri si analize despre evolutia societatilor cotate si a pietei de capital se pot gasi in presa economica ("Bursa", "Capital", "Ziarul Financiar", "Piata Financiara", etc). Trebuie acordata atentie urmatoarelor aspecte: -Stirile si informatiile de ultima ora legate de societatea emitenta pot influenta cursul. Orice informatie aparuta in presa poate influenta cursul pe piata al actiunilor: acordarea sau neacordarea de dividende, posibilitatea privatizarii sau, din contra, a falimentului societatii, identificarea unor parteneri straini, introducerea unor produse noi, rezultate trimestriale bune obtinute de societate. -Actionariatul societatii - existenta unor actionari majoritari privati, autohtoni sau straini, a unori actionari fonduri de investitii. -Evolutia sectorului economic din care face parte societatea emitenta si a mediului economico-financiar in ansamblul sau. -Analiza rapoartelor periodice ale societatii (bilant, cont de profit si pierdere, etc) si evolutia - rezultatelor si a indicatorilor economico-financiari ai societatii (nivelul profitului, al datoriilor, valoarea contabila a actiunilor, nivelul dividendului pe actiune, etc). Acestea sunt cele mai accesibile metode de analiza, iar realizarea unei investitii profitabile se poate face numai prin utilizarea combinata a acestor metode si prin putin noroc. Pe langa evenimentele deja mentionate privatizari si anuntarea unor rezultate economice bune mai exista o serie de evenimente ce au influenta asupra cursului actiunilor cum ar fi: decizia de acordare a dividendelor si data de referinta. Desigur, dividendele vor fi acordate numai de catre societatile care au inregistrat profit, si care hotarasc alocarea unei parti a acestuia pentru dividende (exista societati care reinvestesc profiturile obtinute pentru dezvoltare). Sunt indreptatiti sa primeasca dividende numai actionarii inregistrati in registrele actionarilor la o anumita data, numita data de referinta, comunicata in prealabil. Cu alte cuvinte, actiunile pot fi detinute o singura zi din an pentru a primi dividende. Trebuie tinut cont si de durata de decontare a tranzactiilor, de trei zile. Aceasta inseamna ca, spre exemplu, cumparand actiuni intr-o zi de luni, acestea vor intra efectiv in proprietatea noastra peste 3 zile, adica joi. Astfel, daca data de referinta este stabilita pentru o zi de joi, spre exemplu, actiunile trebuie cumparate cel mai tarziu in ziua de luni a aceleiasi saptamani, pentru a "prinde" data de referinta. Trebuie tinut cont si de faptul ca durata decontarii de trei zile se refera numai la zile lucratoare, nu si la zile de sambata si duminica. Deci daca data de referinta este stabilita pentru o zi de luni, actiunile trebuie cumparate cel mai tarziu in ziua miercuri a saptamanii anterioare. Data de referinta este anuntata in mijloacele de informare in masa. Anuntarea datei de referinta duce in mod normal la cresterea cursului actiunilor societatilor de la care se asteapta dividende insemnate, deci este bine ca actiunile sa fie cumparate inainte de aceasta crestere, pentru ca dupa trecerea datei de referinta cursul inregistreaza o revenire la nivelurile anterioare. Astfel, se pot obtine castiguri si prin specularea acestei cresteri a cursului, cumparand inainte de crestere si vanzand inaintea datei de referinta, deci renuntand la dividende. Din nefericire multe din societatile care anunta dividende inregistreaza intarzieri majore in plata acestora. Astfel, este bine ca societatile sa fie contactate telefonic in mod direct (la serviciul actionariat) pentru aflarea informatiilor legate de data de referinta, nivelul dividendelor, modalitatea de plata a acestora. Majorarea de capital prin aport de numerar cu drept de preemptiune pentru vechii actionari. Aceasta inseamna ca actionarii inregistrati in registrul actionarilor la o anumita data de referinta (comunicata in prealabil) beneficiaza de dreptul de a cumpara actiuni noi emise de societate in scopul majorarii capitalului social, la un pret ce poate sa aiba un nivel inferior cursului din piata, putand castiga din vanzarea lor ulterioara la cursul pietei. O alta posibilitate o reprezinta majorarea capitalului social prin reevaluarea unor active sau prin incorporarea in capital a rezervelor, caz in care actionarii inregistrati la registrul actionarilor la data de referinta, pot primi actiuni gratuite. Asemenea evenimente in viata societatilor va duce la cresterea cursului inaintea datei de referinta si scaderea acestuia (uneori chiar dramatica) dupa aceasta data. Analiza unei piete bursiere pe ansamblul sau se realizeaza, ca pentru orice alt sector al economiei nationale, cu ajutorul unor indicatori. Fiecare bursa de valori are sistemul sau propriu de indicatori, numiti indici bursieri. Indicele bursier este indicatorul statistic care reflecta evolutia in timp a pietelor de valori mobiliare si a cursului valorilor mobiliare de pe pietele respective. Acesta se calculeaza zilnic (sau chiar in timp real) pe baza cursurilor unor actiuni reprezentative pentru evolutia pietei respective. Indicii se pot calcula fie pentru ansamblul unei piete bursiere, fie dupa alte criterii, ca de exemplu indici calculati pe diferite domenii ale economiei: constructii de masini, industria alimentara. Indicii ofiali ai Bursei de Valori Bucuresti sunt: indicele BET (Bucharest Exchange Trading), ce a fost creat pentru a reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti. indicele BET-C, ce a fost creat datorita necesitatii unei reprezentari complete a evolutiei preturilor titlurilor tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti, fiind calculat pe baza tuturor societatilor cotate la bursa. indicele BET-FI, ce monitorizeaza evolutia celor 5 SIF-uri listate la bursa de valori. Indicele oficial al pietei Rasdaq este Rasdaq-C, calculat pe baza evolutiei cursurilor tuturor societatilor listate pe piata. Urmarirea evolutiei valorilor acestor indici pe o anumita perioada poate evidentia tendinta genarala de evolutie a cursurilor pe piata bursiera. Investitia in actiuni cotate la Bursa de Valori si pe Piata Rasdaq reprezinta o alternativa pentru investitorii dispusi sa riste. Jocul bursier poate oferi, insa, rentabilitati ridicate si foarte ridicate. Pe pietele bursiere dezvoltate din alte tari, investitia in valori mobiliare cotate asigura o rentabilitate sporita fata de alte instrumente de investire (fonduri de investitii, instrumente bancare, etc), asociate unui risc corespunzator. In tara noastra acest risc este mai mare, datorita conjuncturii economice actuale. De altfel, este binecunoscuta opinia conform careia bursa reprezinta un "barometru" al economiei reale - in cazul in care evolutia acesteia din urma este slaba, si bursa va reactiona in mod corespunzator. Piata de capital a inregistrat perioada ei de glorie in primul semestru al anului 1997, cand preturile multor actiuni au crescut accelerat si au adus castiguri mari investitorilor. In continuare, a doua jumatate a lui 1997, 1998 si 1999 au fost ani de scadere a pietei de capital, fara foarte multe oportunitati de castig. Incepand cu anul 2000, insa, situatia s-a inversat. Ultimii doi ani (2000 si 2001) au adus castiguri interesante investitorilor care au analizat cu atentie oportunitatile ivite. Valori mobiliare reduse Pe langa valorile mobiliare primare (actiuni si obligatiuni), pe marile piete financiare ale lumii se tranzactioneaza si valori mobiliare derivate (contracte futures, optiuni, etc - tranzactii la termen), numite in acest sens intrucat acestea reprezinta contrate ce au ca suport titlurile de valoare clasice. De regula, valorile mobiliare derivate se tranzactioneaza la bursele de valori (in cazul contractelor avand ca suport indici bursieri sau valori mobiliare) sau la burse de marfuri sau burse specializate (in cazul contractelor avand ca activ suport marfuri sau active financiar-bancare). In prezent nu se tranzactioneaza valori mobiliare derivate la Bursa de Valori Bucuresti, ci numai la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu - BMFMS (contracte futures si options pe valute, pe indicele BET, pe rata dobanzii BUBOR si pe actiuni SIF) si, cu o frecventa mai redusa a tranzactiilor, la Bursa Romana de Marfuri - BRM (contracte futures pe valute) si la Bursa Maritima si de Marfuri Constanta - BMMC (insa pentru aceasta din urma tranzactiile se realizeaza numai la nivel experimental). Tranzactionarea instrumentelor derivate trebuie considerata o alternativa viabila, ce prezinta riscuri mult mai mari fata de alte tipuri de investitii, insa poate asigura rentabilitati pe masura riscurilor asumate. Cele mai utilizate valori mobiliare derivate la noi in tara in prezent sunt contractele futures. Un contract futures reprezinta o obligatie pentru a vinde sau a cumpara la un moment viitor (numit scadenta) o cantitate determinata dintr-o marfa, un activ financiar sau monetar (numit activ suport), la un pret si conform unor specificatii standardizate stabilite in momentul incheierii contractului (in prezent). La scadenta are loc o operatiune inversa celei initiale (de cumparare sau vanzare), castigandu-se sau pierzandu-se diferenta dintre preturile celor doua operatiuni. Activul suport poate fi: o marfa ale carei caracteristici sunt standardizate (petrol, cereale, cacao, etc), o valuta, un indice bursier, o rata a dobanzii, etc. Contractele futures pe marfuri sau valute se pot executa fie cu, fie fara livrarea fizica a activului respectiv. La noi in tara toate contractele futures se deruleaza fara livrarea fizica a activului. Prin tranzactionarea la bursa, contractele futures au un curs pe piata, rezultat din cerere si oferta. Scopul celor care incheie (tranzactioneaza) contracte futures este obtinerea unui castig in bani. Partile contractante sunt orice persoane fizice sau juridice care au un cont deschis la o societate de brokeraj care tranzactioneaza la bursa (asemanatoare societatilor de valori mobiliare care tranzactioneaza la Bursa de Valori, dar diferite de acestea). Cursul in piata al contractului futures pe dolar din prezent (de azi) reprezinta estimarea facuta de catre cei care il tranzactioneaza cu privire la valoarea cursului oficial al BNR din ziua scadentei (de la sfarsitul lunii, spre exemplu). Astfel, cursul futures este influentat de evolutia cursului oficial leu/dolar dar si de cererea si oferta pentru aceste contracte futures. Pentru o prezentare mai usoara a acestui tip de contract voi lua un exemplu. Acesta presupune un investitor care poate fi oricare dintre noi dar cu condiia de a avea un cont deschis la o SVM. Acesta estimeaza cresterea cursului oficial (BNR) al dolarului in urmatoarele saptamani si apreciaza ca pretul de tranzactionare al contractului futures pe dolar la BMFMS este redus in comparatie cu anticiparile sale. El cumpara contracte futures astazi, la cursul de pe piata futures. In cazul in care previziunile sale s-au adeverit si cursul oficial a crescut, inseamna ca si cursul in piata al contractelor futures a crescut. Acum, el are doua variante: -sa vanda in piata contractele futures cumparate, vanzarea efectuandu-se la un curs superior celui de cumparare. In acest caz el castiga diferenta: (curs de vanzare - curs de cumparare) x multiplicator x numar contracte. Multiplicatorul este 1000 pentru acest tip de contract. -sa astepte pana la scadenta (sfarsitul lunii), cand are loc lichidarea obligatorie contractelor printr-o operatie de vanzare. In acest caz el castiga diferenta: (curs BNR la sfarsitul lunii - curs de cumparare) x multiplicator x numar contracte. In cazul in care previziunile nu se adeveresc si cursul scade, atunci investitorul inregistreaza o pierdere determinata de diferenta negativa dintre cursul futures de cumparare si cel de vanzare (sau dintre cursul futures de cumparare si cursul BNR de la scadenta, in cazul in care asteapta pana la scadenta). Daca se estimeaza de la inceput o scadere a cursului si nu o crestere, se poate incepe cu o operatie de vanzare, urmand ca ulterior, in momentul in care cursul a scazut, sa se efectueze operatia inversa de cumparare, castigand diferenta. Scopul acestor tranzactii este fie obtinerea unor castiguri speculative, fie acoperirea agentilor economici la deprecierea leului. Sa luam cazul unui importator: acesta incheie un contract de import si plateste 1000$ astazi la un curs de 30.000 lei/dolar (spre exemplu), dar marfurile sosesc peste 2 luni, cand cursul este 34.000 lei/dolar (de exemplu), si el inregistreaza o pierdere (incasand pe aceleasi bunuri mai putini bani, in dolari, decat a platit). In acest caz, pentru a se acoperi, in momentul incheierii contractului de import el cumpara contracte futures, iar dupa 2 luni el le vinde si inregistreaza un castig din aceste contracte futures, castig ce-i diminueaza pierderea la import. Pretul contractului futures pe dolar este numit marja si reprezinta numai o fractiune din valoarea contractului futures. Astfel, pretul unui contract futures de 1000$ (in valoare de 1000$ x aprox. 30000 lei/$ = aprox. 30.000.000 lei) este de numai 750.000 lei. Practic acesta nu este un pret (nu se pierde) ci numai o garantie depusa de unde se pot scade eventualele pierderi. In cazul in care se obtine un castig, acesti bani se conserva. In mod asemanator se deruleaza si contractele futures pe indicele BET, in acest caz activul suport este indicele bursier BET iar valoarea contractului este data de valoarea indicelui BET x 10.000. Un contract options reprezinta un drept (dar nu si o obligatie) de a cumpara (optiune de tip CALL) sau de a vinde (optiune de tip PUT) un activ financiar (o actiune, un contract futures, etc) la un moment viitor si la un pret prestabilit in prezent (numit pret de exercitare). Cumparatorul contractului options poate decide daca isi va exercita sau nu optiunea de cumparare sau vanzare a activului, in functie de propriile interese si previziuni. Pentru acest drept de optiune cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Valoarea primei este cea care se negociaza la bursa si face obiectul cererii si a ofertei. Astfel, pierderea cumparatorului este limitata la prima pe care o plateste vanzatorului contractului. Daca previziunile sale nu se confirma, cumparatorul nu este obligat sa-si exercite optiunea, pierzand numai prima. Daca previziunile sale se confirma, cumparatorul va exercita optiunea. In ceea ce priveste vanzatorul, castigul sau este prima incasata de la cumparator; vanzatorul nu are nici o putere de decizie cu privire la exercitarea optiunii, el asteptand decizia cumparatorului in acest sens. In tara noastra contractele options au fost introduse pentru prima data la BMFMS, aceasta fiind la acest moment singura piata din Romania unde se tranzactioneaza optiuni. Acestea confera cumparatorului dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde un contract futures la un pret prestabilit, pe perioada de valabilitate a contractului. In concluzie, riscul tranzactiilor cu instrumente derivate este foarte mare, datorita faptului ca se lucraza in marja (nu se plateste valoarea integrala a contractului, ci numai o fractiune a acesteia, dupa cum am amintit in capitolele anterioare). Lucrul in marja nu este insa un dezavantaj pentru acest tip de operatiuni, intrucat castigurile obtinute pot fi de asemenea foarte mari. Sa presupunem o operatiune de cumparare a unui contract futures pe cursul de schimb leu dolar. Valoarea unui astfel de contract este de 1.000 USD, deci 1.000 x 30.000 lei/USD (spre exemplu) = 30.000.000 lei. Lucrand in marja, nu se va plati valoarea integrala a contractului, ci numai o marja initiala de 750.000 lei. In cazul in care previziunile se adeveresc, iar tranzactia aduce un castig de 250.000 lei, atunci rentabilitatea operatiunii va fi de 250.000/750.000 = 33%, mult mai mare decat 250.000/30.000.000 = 0,83%, obtinuta in cazul in care s-ar fi platit valoarea integrala a contractului. Acest rationament este valabil insa si in sens invers. Daca s-ar fi pierdut 250.000 lei, atunci pierderea ar fi fost de 33% din suma investita. Operatiunile cu contracte futures pot aduce castiguri spectaculoase, cu conditia ca aceste operatiuni sa se deruleze in urma unui studiu atent si unei analize riguroase. Trebuie retinut faptul ca gradul de risc este foarte mare - se pot pierde toti banii investiti in numai cateva zile, existand cazuri in care pierderea poate depasi suma investita. Operatiunile cu contracte options pot limita aceste riscuri, insa, lichiditatea acestui tip de contract este foarte mica in prezent. Diversificarea in viitor a acestor operatiuni (prin introducerea optiunilor pe actiuni, spre exemplu) va creste gradul de atractivitate a acestora. Gandindu-ne la alte tipuri de investitii decat cele prezentate mai sus, am putea vorbi despre investitiile directe in societatii necotate. Astfel, societatile comerciale pe actiuni se pot imparti in doua categorii, dupa modul de atragere a capitalului. Astfel, societatile care efectueaza o oferta publica de vanzare (de actiuni sau obligatiuni), oferta ce se adreseaza oricaror persoane interesate si care urmareste atragerea de capitaluri pentru infiintarea sau dezvoltarea societatii, se numesc societati deschise. Societatile care nu au efectuat o oferta publica se numesc societati inchise. Actiunile societatilor deschise pot fi tranzactionate pe piete organizate (Bursa de Valori Bucuresti si Piata Rasdaq), in acest caz societatile numindu-se societati cotate (iar actiunile lor, actiuni cotate). Nu este obligatoriu,insa, ca societatile deschise sa fie tranzactionate la bursa de valori sau pe alta piata reglementata, in acest caz societatile numindu-se societati necotate (iar actiunile lor, actiuni necotate). Investitia in actiunile unei societati necotate, inchise sau deschise, presupune riscuri mai mari, dar poate asigura rentabilitati pe masura acestor riscuri. Investitiile imobiliare (terenuri, case sau alte constructii) precum si o serie de alte plasamente in obiecte de arta, antichitati, obiecte din metale pretioase, etc (cunoscute sub numele de plasamente alternative) sunt realizate de regula pe termen lung si presupun sume insemnate de bani. Intrucat nu exista piete organizate si reglementate pentru aceste investitii, tranzactiile realizandu-se in mod direct intre persoanele interesate, valoarea acestor investitii poate fluctua in timp, astfel incat este bine sa va informati in legatura cu evolutia preturilor pe perioade mai lungi, sa acordati atentie caracteristicilor specifice fiecarei investitii in parte si, in general, sa luati decizii informate. Este recomandat ca tranzactiile imobiliare sa se realizeze prin intermediul unor societati specializate numite agentii imobiliare. Desi se considera ca, pe termen lung, preturile proprietatilor si ale obiectelor de arta inregistreaza cresteri, situatia economica dificila a Romaniei din prezent, determina stagnari si chiar scaderi ale preturilor unora dintre aceste investitii. Stabilirea unei strategii proprii de investitii In vederea stabilirii unei strategii proprii de investitii va trebui ca in prealabil sa raspundem la o serie de intrebari despre "caracterul" nostru de investitor. In abordarea investitiei in actiuni fiecare persoana isi stabileste o anumita strategie de investitii, in functie de posibilitatile, asteptarile si necesitatile proprii. Parametrii pe care trebuie sa ii luati in calcul sunt: Durata investitiei: suntem un investitor pe termen scurt sau pe termen lung? Urmarim obtinerea unor castiguri rapide, pe termen de cateva zile sau cateva saptamani sau suntem dispus sa asteptati cateva luni sau chiar cativa ani? Suma disponibila pentru investitie: vom fi investitori de talie mica, medie sau mare? Sumele mici aduc castiguri mici (chiar daca rata de rentabilitate este buna) in timp ce sumele mari pot aduce castiguri (dar si pierderi) mai mari. Gradul de risc pe care dorim sa ni-l asumam: suntem dispusi sa ne asumam un risc mai mare cu speranta obtinerii unor castiguri mai mari sau preferam un risc mai redus si un castig mai mic dar putin mai sigur? Care este timpul pe care il vom aloca informarii si analizei actiunilor? Diversificare: urmariti plasarea banilor in mai multe actiuni sau numai in cateva, poate chiar numai intr-una singura? Primul principiu in stabilirea unei strategii de investitii, sau, cel putin, a unor repere de urmarit in plasarea banilor in actiuni consta in stabilirea strategiei. Intotdeauna inainte de a investi intr-o anumita actiune trebuie sa ne intrebam care sunt motivele pentru care alegem actiunile respective. Care sunt perspectivele sale? Care este momentul estimat pentru vanzarea sa? Care este castigul pe care il anticipam? Un investitor priceput nu se gandeste numai la ce castig va obtine prin cumpararea unei actiuni ci si la care sunt pierderile pe care acea investitie i le poate aduce: care sunt elementele care pot determina o evolutie descendenta a cursului, cat de mult poate continua o potentiala evolutie descendenta, etc. Un alt principiu important este evaluarea riscurilor si castigurilor potentiale ale unei actiuni. In aceasta directie, o abordare interesanta este stabilirea unor praguri maxime pentru castiguri si piedere. O tentatie a investitorilor incepatori este de a amana indefinit momentul vanzarii, atat in caz de pierdere (cand se spera la o revenire a cursului) cat si in caz de castig (cand se spera la un castig mai mare). In ambele cazuri rezultatul final este negativ, in lipsa unor repere clare legate de momentul vanzarii. Renuntarea la o actiune pierzatoare este dificila. Insa in lipsa unor elemente care sa arate o eventuala redresare a cursului, vanzarea unor actiuni in pierdere este cea mai buna solutie. O pierdere de 15% din suma investita poate parea mare la un anumit moment; cand pierderea se amplifica in fiecare zi si devine 40%, vanzarea la timp cand pierderea era de numai 15% va parea o ocazie ratata. Preturile pe piata de capital se formeaza si evolueaza in functie de foarte multe elemente. Nu trebuie mizat pe faptul ca la un moment dat pretul unei actiuni este prea jos pentru a scadea si mai mult: el o poate face. Pierderea din tranzactii este inevitabila asa ca este indicat pentru a fi pregatit in astfel de cazuri. Este indicat de altfel sa nu se investeascao mare parte din banii ce ar fi putut fi folsiti in alte scopuri ci aceiacare momentan nu ii folositi.. Pentru a putea selecta cea mai buna investitie pe piata de capital, trebuie sa ne formam o imagine de ansamblu asupra acestei piete prin urmarirea nu numai a evolutiilor individuale ale actiunilor ci si asupra stadiului economiei, mediul de afaceri, cresterea economica, rata inflatiei si deprecierea monedei nationale, dobanzile acordate de banci, randamentele titlurilor de stat; performantele si evolutia fondurilor mutuale; evolutia de ansamblu a pietelor bursiere, exprimata prin indicii bursieri. Aceste informatii sunt importante in aprecierea oportunitatii si rentabilitatii investitiilor. Daca rentabilitatea investitiei in actiuni nu depaseste rata inflatiei, atunci in termeni reali inregistram o pierdere; urmarirea fondurilor mutuale este importanta pentru a aprecia eficienta investitiilor proprii in actiuni: daca aceste actiuni aduc castiguri mai mici sau relativ egale cu cele oferite de fondurile mutuale, atunci probabil strategia aplicata este ineficienta; in loc de actiuni am fi putut plasa banii in fonduri mutuale si obtine aceleasi castiguri, dar in conditii de risc mai redus si efort mai mic. Urmarirea indicilor bursieri este importanta pentru a distinge trendul general al pietei: in perioada de crestere a pietei perspectivele pentru investitiile dumneavoastra devin favorabile, in timp ce in perioade de restrangere a pietei obtinerea unor castiguri este mai dificila. Apoi, dupa ce ne formam o impresie de ansamblu asupra pietei financiare, incepem studiul concret al pietelor de actiuni: Bursa de Valori si Piata Extraburisera Rasdaq. Desigur, nu vom urmari toate actiunile listate, ci numai o parte a lor. Trebuie insa sa ne informam despre un numar cat mai mare de actiuni, pentru a le putea alege pe acelea care prezinta interes. Astfel, vom alege un numar de actiuni pe care sa le urmarim cu atentie in timp, culegand cat mai multe informatii despre acestea. Trebuie retinut ca actiunile interesante trebuie urmarite chiar si atunci cand sunt in scadere, pentru a putea specula momentul in care pretul lor isi va reveni. Odata ce ne-am hotarat sa investim trebuie sa ne ghidam dupa trei principii: astfel noi hotaram ce actiuni cumparam si pe care nu; nu trebuie sa investim cu orice pret si ca investitia facuta trebuie urmarita in timp. Pentru o exemplificare cat mai elocventa despre cum si in ce sa investim am luat spre analiza societatile cotate la categoria I la BVB in anul 2001 si cu o detalere mai ampla in cazul Bancii Transilvania care pare a fi una dintre cele mai profitabile investitii. Astfel in anul 2001 din 22 de societati cotate la categoria I 19 au adus casiguri reale peste rata inflatiei (~30) practic daca am fi investit in mod egal in toate aceste actiuni am fi avut de castigat. Dintre toate societatile cotate Banca Transilvania merita o atentiei deosebita. Aceasta a confirmat asteptarile si in anul 2001, aducand un castig anual de 104%. Banca urmeaza un model rational, care poate fi prognozat si care se repeta de mai multi ani relevant fiind in acest sens graficul cu evolutia cursului actiunilor bancii pe anii 1999, 2000 si 2001 care prezinta aceleasi caracteristici in acesti ultimi trei ani. Graficul releva un anumit model de evolutie a actiunilor TLV in cursul unui an: o scadere destul de abrupta in primele luni ale anului, determinata de trecerea datei de referinta pentru majorarile de capital, urmata de o evolutie relativ stabila pana la jumatatea anului. Pana spre sfarsitul anului actiunile TLV intra pe un trend ascendent, cu pante mai mult sau mai putin abrupte. Un element foarte interesant care se poate observa pe grafic este ca evolutia din fiecare an a actiunilor se incadreaza in acelasi model stabilit de evolutia anilor trecuti. In lipsa oricaror alte elemente de distorsiune, se poate astepta ca actiunile TLV sa urmeze aceeasi evolutie si in anul acesta. Toate aceste evolutii nu sunt intamplatoare ci se datoreaza unui management bun adoptat ce a dus la: obtinerea unor rezultate foarte bune in ultimii ani si s-a urmat o strategie de alocare a profiturilor avantajoasa atat pentru dezvoltarea bancii cat si pentru actionari - includerea profiturilor in capitalul social si distribuirea de actiuni gratuite actionarilor. Un moment esential este primavara anului curent, dupa trecerea datei de referinta, cand caderea pretului va forma o buna oportunitate de cumparare pentru aceste actiuni si care vor putea fi vandute la preturi mai mari inainte de data de referinta cand se ating cresterile maxime. O evolutie spectaculoasa au inregistrat anul acesta actiunile Societatilor de Investitii Financiare. Dar o investitie atent studiata ar fi putut aduce castiguri si mai mari. SIF2, spre exemplu, a castigat 211% intre martie si noiembrie 2001. La cotatiile din primavara anului 2001, actiunile SIF erau puternic subevaluate, o crestere fiind iminenta. Desigur, nici analistii nici investitorii nu au putut prevedea o crestere atat de mare. SIF-urile au un potential foarte mare, iar o imbunatatire a eficientei administrarii acestora ar putea valorifica acest potential si aduce castiguri insemnate pe termen lung. Nivelurile actuale sunt insa destul de ridicate, iar riscurile investitiei la aceste nivele nu sunt mici. Dupa o analiza destul de sumara a pietei de capital, si a posibilitatilor de investie in aceasta pot spune ca sunt sanse destul de ridicate de a obtine castiguri destul de semnificative, insa pentru a ajunge la aceste performante trebuie sa apelati la sfaturile unui specialist si la servicii unei Societati de Valori mobiliare. II. Bursa trasaturi generale Termenul desemneaza o institutie cu putere de autoreglementare, specifica economiei de piata libera - bursa - ca forma organizata de schimb pentru marfuri si valori. in esenta, notiunea indica locul de intalnire a negustorilor si oamenilor de afaceri, in sensul unui spatiu de concentrare a cererii si ofertei. Acest continut rezulta din definitiile date in limbajul de specialitate. Astfel Legea romana asupra burselor" din 1929 - Legea Madgearu" - se arata ca bursele sunt institutii publice create in scopul de a reuni pe comercianti, industriasi, producatori, armatori si asiguratori in vederea negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor, marfurilor, productelor, inchirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul" . Prin urmare bursa este o piata, care se particularizeaza prin obiectul tranzactiilor si modul de organizare si functionare. in domeniul dreptului se apreciaza ca bursele sunt institutii unde se negociaza (se vand si se cumpara) valori mobiliare sau marfuri, dupa o procedura anumita si numai de catre anumiti intermediari, sub supravegherea autoritatilor. Formarea si afirmarea bursei exprima insasi definirea relatiilor de schimb, a pietei ca structura de baza a economiei de piata moderne. Odata cu consacrarea bursei, relatiile de schimb ajung la deplina extindere si maturizare, primind rolul central in reglarea mecanismului de piata. Caracteristicile pietelor bursiere Natura specifica a bursei este data de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate mai pe larg in cele ce urmeaza. Piata de marfuri: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii si ofertei pentru marfuri, precum si pentru diferitele tipuri de hartii de valoare. Daca la inceputul lor, pietele bursiere erau organizate pentru tranzactionarea in egala masura a marfurilor si valorilor, ulterior s-a produs o separare intre cele doua categorii de burse. Bursele sunt centre ale vietii comerciale, piete unde se tranzactioneaza marfuri, titluri pe marfuri, active monetare si financiare, care au anumite caracteristici: - sunt generice; se individualizeaza prin masurare, numarare sau cantarire - sunt fungibile; pot fi inlocuite unele prin altele - au caracter standardizabil; marfa poate fi impartita pe loturi omogene - sunt depozitabile; permit executarea obligatiilor contractuale la o anumita perioada de la incheierea tranzactiei - au un grad redus de prelucrare; mentinerea caracterului de produs de masa, nediferentiat, omogen. Piata simbolica: Unul dintre principalele obiective ale organizarii schimburilor in cadrul bursei il reprezinta asigurarea operativitatii tranzactiilor comerciale si financiare, realizarea acestora pe o baza standardizata. Necesitatea extinderii si intensificarii schimburilor a generat o tendinta de dematerializare a marfurilor, de la bunuri determinate fizic trecandu-se la mostre si esantioane reprezentative. Pe masura consacrarii de uzante comerciale s-a trecut de la esantion la tipuri si denumiri uzuale, adica la calitati abstracte de marfa, pe baza carora se incheie tranzactii comerciale. Astfel bursa simplifica la maxim activitatea de tranzactionare si reduce negocierea la elementele sale esentiale: sensul operatiunii (vanzare sau cumparare), marfa, cantitatea, pretul si termenul de livrare. Bursa nu mai este o piata originara, pe care se vand si se cumpara marfuri fizice, ci o piata derivata pe care se vand si se cumpara titluri pe marfa. Dovada existentei marfurilor se face cu un document acceptat de comercianti: recipisa (actul) de depozit pentru marfurile aflate in antrepozite si conosamentul pentru marfurile incarcate pe vas. Transferul proprietatii asupra marfii, deci executarea obligatiilor contractuale de livrare, se realizeaza prin transmiterea documentului respectiv. Bursa nu isi asuma rolul de realizare a tranzactiei in forma sa fizica, miscarea marfurilor avand loc in afara acestei piete. Piata organizata si libera: Bursa este o piata organizata in sistem de autoreglementare, in sensul ca tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli cunoscute si respectate de catre toti participantii. Aceasta nu inseamna administrarea pietei, ci reglementarea ei in scopul obtinerii unui sistem ce garanteaza caracterul liber si deschis al tranzactiilor comerciale si financiare. Nu pot fi tranzactionate la bursa decat marfuri sau valori pentru care exista concurenta libera, pentru care oferta provine de la un numar suficient de mare de ofertanti, cererea este solvabila si relativ constanta, astfel incat sa nu apara posibilitatea unor concentrari in scopul manipularii pretului. Piata reprezentativa: Bursa este o piata reprezentativa in care se stabileste pretul marfurilor pentru care ea constituie o piata organizata - cotatia bursei - element ce serveste drept reper pentru toate tranzactiile comerciale sau operatiunile financiare care se desfasoara in tara respectiva, iar in cazul marilor burse, in intreaga lume. CONTRACTELE BURSIERE inca de la aparitia lor, bursele de marfuri s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentand pentru unii o speranta de imbogatire rapida iar pentru altii solutia in cautarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau indepartat. Procesul de dematerializare a marfii a constituit primul mare pas spre tranzactiile futures. Facilitarea stabilirii calitatii a contribuit la o dezvoltare a lichiditatii. Fluctuatiile ample si neanticipate ale preturilor pe pietelor spot, impreuna cu puterea limitata a participantilor la aceste piete, au fost factori favorabili in aparitia tranzactiilor forward si futures. Tipuri de contracte bursiere: - contractul spot - are ca obiect o marfa prezenta, existenta in momentul incheierii contractului si care urmeaza sa fie livrata si achitata imediat - contractul forward - este un acord privat de a cumpara sau a vinde, de a livra si respectiv de a plati la o anumita data viitoare o marfa, valuta sau un activ financiar la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei - contractul futures - este un angajament standardizat de a cumpara sau vinde un activ, marfa, titlu financiar sau instrument monetar la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei, cu lichidarea la o data viitoare - optiunile - contracte intre un vanzator si un cumparator care dau dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau a vinde la o anumita data viitoare un activ, marfa, titlu financiar sau instrument monetar, drept obtinut in schimbul platii unei prime. Contractul spot Contractele spot sunt contracte de vanzare - cumparare a caror executare are loc, teoretic, imediat dupa incheierea lor. Practic, ele sunt executate in termene cuprinse intre 24 de ore si 10 zile bancare si presupun livrarea obligatorie a marfii. Marfa ce sta la baza contractului spot este: - la vedere (adica exista) - disponibila (nu e grevata de vreo obligatie; de exemplu, gajul) - prezenta (se afla intr-un depozit agreat de bursa) Pretul de executie al contractului este cel stabilit in momentul incheierii tranzactiei. Contractul forward Odata cu aparitia burselor, vanzatorii si cumparatorii aveau posibilitatea de a reduce nesiguranta preturilor printr-o vanzare forward cash. O vanzare forward cash sau un contract forward reprezinta o negociere privata in care vanzatorul si cumparatorul convin asupra unui pret pentru o marfa care urmeaza sa fie livrata in viitor. La contractele forward cash, marfa nu se putea transmite pana la data de livrare prestabilita. Acum vanzatorul si cumparatorul au posibilitatea de a bloca un pret cu mult timp inaintea executarii contractului si sa elimine astfel incertitudinea cauzata de fluctuatiile de pret din aceasta perioada. Certitudinea pretului confera posibilitatea cumparatorilor si vanzatorilor sa isi anticipeze corect veniturile viitoare. Contractul forward a ajutat la scaderea riscului schimbarii pretului si a facilitat dezvoltarea pietelor si vanzarea marfurilor. Totusi nu a disparut riscul ca un comerciant (cumparatorul marfii) sa nu-si indeplineasca prevederile contractuale in cazul in care preturile au scazut dramatic, producatorul ramanand cu marfurile pe stoc si fara alt cumparator. in cazul opus, daca preturile au crescut dramatic in perioada dintre contractare si livrare, vanzatorul ar fi fost cel tentat sa nu respecte contractul, in incercarea de a vinde altcuiva la un pret mult mai mare decat cel care s-a stabilit in contract. Pentru a rezolva problema garantarii executarii tranzactiei, s-s dezvoltat o noua metoda. Fiecare participant la o tranzactie depoziteaza o suma de bani la o a treia parte, neutra. Acest lucru da siguranta ca fiecare parte va respecta contractul. Daca una din parti nu-si indeplineste obligatiile cealalta parte urmeaza sa primeasca banii ca despagubire pentru orice pierdere financiara. Bursele si-au dezvoltat standarde de calitate si unitati de masura pentru fiecare marfa. Aceasta a dus la comercializarea (vanzarea si cumpararea) de contracte pe titluri de marfa care specificau cantitatea, calitatea, data scadentei si data de livrare a unei marfi. Cel mai reprezentativ exemplu de contract forward folosit zilnic de catre fiecare este abonamentul la un ziar, pentru care se percepe pretul convenit anterior pe toata durata valabilitatii abonamentului (contractului). Exista cateva avantaje ale contractelor forward. Pe langa avantajele evidente, cum sunt cunoasterea exacta a sumei si cantitatii pe care urmeaza sa o primeasca, a nivelului calitativ si a momentului livrarii, certitudinea pretului este importanta deoarece un cumparator isi va cunoaste costurile anticipat. si vanzatorul isi va cunoaste veniturile dinainte. Astfel, certitudinea pretului da posibilitatea cumparatorilor si vanzatorilor sa-si anticipeze corect veniturile viitoare. Contractele futures Contractele forward standardizate s-au transformat in contracte futures. De exemplu, un contract futures pe grau pentru iunie 2000 obliga vanzatorul sa livreze cumparatorului 20 de tone de grau de o anumita calitate, la termenul de expirare a contractului; sau un contract futures pe dolari SUA pentru martie 2000 cere celui care il vinde sa livreze celui care l-a cumparat 1000 de dolari la scadenta. Persoanele fizice sau juridice pot executa tranzactii futures chiar daca nu au intentia de a face sau de a primi livrarea. Deoarece contractele futures sunt standardizate, ele pot fi transmise de mai multe ori. Este necesara o metoda pentru a intersecta ultimul vanzator cu ultimul cumparator. Operatiunile de compensare ale casei de clearing a bursei au ajuns sa inregistreze toate tranzactiile si livrarea documentelor de la vanzatori la cumparatori. Aceasta operatiune facilita si compensarea contractelor futures deoarece ele erau standardizate si se puteau schimba intre ele. De exemplu, o persoana care a cumparat un contract futures poate sa-l vanda eliminandu-si astfel pozitia deschisa de la agentia de brokeraj la care a deschis contul de marja. Compensarea a creat oportunitatea ca cei care doresc sa execute contractul. Posibilitatea de compensare este o caracteristica fundamentala a comertului futures. Numai aproximativ 2% din totalul contractelor futures au ca rezultat o livrare fizica. O alta functie esentiala a casei de compensatie este aceea de a se interpune intre vanzator si cumparator la fiecare tranzactie. in realitate, un vanzator vinde casei de compensatie, iar cumparatorul cumpara de la casa de compensatie. Aceasta confera integritate tuturor tranzactiilor. Elementele contractului futures sunt: simbolul contractului, unitatea de tranzactionare, cotatia, variatia minima de pret (tick-ul), limitele de variatie zilnica a pretului, lunile de livrare, ultima zi de tranzactionare, ultima zi de livrare si programul de tranzactionare. Standardizare contractelor si crearea functiei de compensare au marit eficienta pietei, permitand o piata mult mai lichida (una in care tranzactiile sa fie executate la pretul specificat sau la unul apropiat), oricine putand sa intre si sa iasa rapid din piata. Cu cat pretul a mai rapid determinat si piata e mai lichida, cu atat ea devine mai eficienta. Contractele futures (alaturi de optiuni) sunt titluri financiare derivate. Ele dau nastere unor obligatii contractuale ce pot fi stinse in doua moduri: la scadenta, prin livrare fizica, cash sau plata diferentelor si pana la scadenta, prin lichidarea lor la bursa. Avantajele contractelor futures intre contractele forward si futures exista o serie de deosebiri: - contractele futures sunt standardizate; - pretul variaza zilnic in functie de raportul dintre cerere si oferta; - spre deosebire de contractele forward, contractele futures au o piata secundara. REGLEMENTARE Legi comerciale Legi specificeEMITENT sI GARANT_Casa de Compensatie Evenimentele externe pot influenta volatilitatea pretului. Formarea burselor specializate a ajutat la stabilizarea marilor fluctuatii de pret, fluctuatii datorate alternantei surplusurilor de oferta, cu momentele de criza. Totusi in ciuda actiunilor intreprinse pentru stabilizarea preturilor marfurilor, alti factori puteau destabiliza cotatiile. Fenomenele naturale (seceta, inundatiile, ingheturile, insectele) puteau influenta oferta de produse agricole. Razboaiele pot face ca valutele multor tari sa fie mai riscante si cu o valoare mai scazuta pe pietele monetare ale lumii. in cazul particular al Romaniei, deschiderea internationala de dupa 1989 a pus economia romaneasca centralizata si ineficienta in competitie cu economiile dezvoltate ale lumii. Competitia, din start inegala, a dus la importuri masive de produse mai ieftine si mai bune decat cele autohtone, acestea nefiind sustinute decat in mica masura de exporturi si de investitii straine. Balanta comerciala deficitara astfel creata a dus la devalorizarea monedei nationale. Devalorizarea a avut diferite valori de la un an la altul, in functie de diversele politici monetare si economice promovate de guvernele postrevolutionare. Degradarea continua a conditiilor economice, favorizata de haosul legislativ si de inconsecventa cu care a fost aplicata reforma, a condus la alternante de perioade de calm relativ, in care leul era sustinut administrativ, cu devalorizari bruste si importante. Pietele futures ajuta la controlarea riscului. Atunci cand o firma, industrie sau sector comercial folosesc efectiv pietele futures, ele nu fac altceva decat sa-si controleze riscul, care este un element al fiecarei afaceri. Aceasta se traduce prin costuri mai reduse pentru consumatori, pentru ca o firma bine condusa, de obicei poate sa-si aduca pe piata produsele sau serviciile la preturi reduse, avand costuri mai mici. Cu cat sunt mai putine riscurile pe care trebuie sa si le asume o firma, cu atat pretul final necesar pentru a obtine profit poate fi mai mic. Aceasta ilustreaza cel mai bine sistemul de libera initiativa, iar pietele futures joaca un rol vital in acest proces. Firmele care fac afaceri cu clienti sau furnizori din strainatate sunt interesate de modul in care compania face fata ratelor de schimb. Daca se doreste controlul fluctuatiei riscului ratei de schimb astfel incat profitul sa fie protejat se poate apela la hedging cu futures. Pietele futures sunt o parte a scenei afacerilor internationale. Folosite cu pricepere pietele futures pot constitui un rol important in modul de a face afaceri. Cadrul organizatoric al pietei futures cuprinde institutiile ce servesc direct aceasta piata: bursa, firmele de brokeraj (agentiile bursiere), casa de compensatie, precum si reglementarea legala a desfasurarii tranzactiilor pe aceste piete. Dezvoltarea cadrului organizatoric al unei piete contribuie la eficientizarea acesteia prin imbunatatirea informatiei de piata si prin reducerea costurilor tranzactiilor. Cea mai importanta componenta ramane institutia bursei. Aceasta nu se angajeaza ca parte in tranzactiile spot, forward sau futures ci functia ei primordiala este de a crea un cadru eficient in care sa actioneze liber fortele pietei, prin asigurarea urmatoarelor servicii si facilitati: - un spatiu fizic adecvat desfasurarii tranzactiilor, care sa raspunda particularitatilor mecanismului de licitatie prin strigare deschisa sau de tranzactionare computerizata; - o retea de telecomunicatii eficienta care sa asigure diseminarea instantanee pe plan national a informatiilor privind preturile si volumul de tranzactii din cadrul bursei respective, precum si accesul facil la aceste informatii; - o inregistrare rapida si exacta a tranzactiilor din incinta bursei, sistemele de marja si compensare eficiente, astfel incat participantii la tranzactii sa poata realiza profiturile aferente pozitiilor lor futures; - regulamente de functionare care sa asigure conditii egale si corecte de participare la aceste piete; - lansarea de contracte futures viabile, crearea si introducerea de noi contracte, concomitent cu renuntarea la cele ce nu mai prezinta interes. Deoarece pe piata bursiera mecanismele si procedeele prin care acestia actioneaza sunt specifice, hedgerii si speculatorii sunt recunoscuti prin pozitia de pe care actioneaza. De remarcat ca pe piata futures si cu optiuni nu au acces direct decat cei care sunt membri ai bursei. Acestia, prin reprezentantii lor (brokeri de ring, deckeri, runneri, agenti de bursa), actioneaza la ordinele clientilor si pot determina prin sfaturile si opiniile lor directii de actiune, deci ar putea influenta intr-o oarecare masura piata. Pentru a preveni aceste situatii, regulamentele contin masuri contra manipularilor de orice fel. in plus, pe toate pietele exista reglementari precise dictate de necesitatea transparentei operatiunilor bursiere. Pietele futures s-au dezvoltat rapid si reprezinta cele mai competitive piete existente in practica, indeplinind functii economice si sociale de mare importanta. BURSA MONETAR-FINANCIARa sI DE MaRFURI SIBIU Prezentarea generala a BMFMS Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu a fost infiintata in 14 decembrie 1994, avand 11 actionari care detineau 17 carti de membru. in iulie 1997 Bursa din Sibiu a devenit prima bursa futures si de optiuni din Romania, jucand un rol important in cadrul economiei de piata romanesti prin oferirea unor instrumente eficiente pentru managementul riscului. Crearea primei burse futures din Romania a constituit o etapa de maxima importanta in transformarea unei societati care se ocupa de intermedieri si licitatii, intr-un centru national in care participantii la piata bursiera au oportunitatea de a-si acoperi riscurile sau de a specula modificarea preturilor folosind titluri financiare derivate. in prezent, capitalul social al BMFMS este de 500.000 USD, reprezentand aportul adus de cei 54 de actionari care detin 90 de carti de membru, fiecare carte de membru dand dreptul la un loc de broker in toate ringurile Bursei. Cartea de membru (cartea de bursa = un pachet de 50 actiuni BMFMS) da detinatorului ei dreptul de a efectua tranzactii in oricare dintre ringurile Bursei. intrucat nu toate cele 90 carti de bursa sunt active, Asociatia Bursei a hotarat sa nu se mai emita alte carti de bursa, cei care doresc sa desfasoare activitate bursiera avand posibilitatea sa devina membri asociati prin cumpararea sau inchirierea uneia dintre cele 90 carti emise. Pretul de adjudecare al unei carti de bursa la ultimele licitatii a fost de aproximativ 5.500 USD / carte, iar pretul de inchiriere al unei carti este de 100 USD / luna, perioada minima pentru inchiriere fiind de 3 luni. Membrii Bursei au acces direct in ringurile de tranzactionare ale BMFMS si pot fi totodata membri compensatori, avand astfel acces si la mecanismul de compensare oferit de Casa Romana de Compensatie. Membrii Bursei care nu sunt si membri compensatori trebuie sa aiba o relatie de colaborare, in vederea compensarii tranzactiilor lor, cu un membru compensator. Aceste acorduri trebuie sa fie aprobate de catre Bursa. Directorii si angajatii autorizati sa tranzactioneze pentru sau in numele agentiei de brokeraj trebuie sa fie atestati de catre Bursa ca operatori pentru pietele futures si de optiuni. Patrimoniul evaluat al BMFMS este de 1,12 milioane USD. in anul 1996 s-a finalizat noul sediu al BMFMS, in suprafata de peste 1000 mp, BMFMS fiind singura bursa din Romania cu sediu in proprietate. Cadrul legal in domeniul burselor de marfuri din Romania in prezent se limiteaza la OG 69/28 august 1997 publicata in M.O. 227/30 august 1997 si la legea 31/1990 cu modificarile si completarile ulterioare. Desi Ordonanta nr. 69 prevedea infiintarea unei Comisii a Operatiunilor la Termen, ea nu este functionala pana in prezent. Conform prevederilor Ordonantei, BMFMS este organism cu putere de autoreglementare. Departamentul de Reglementare si Supraveghere a Pietelor al BMFMS a elaborat reguli si regulamente care sunt cunoscute si respectate de catre toti operatorii. Totusi, infiintarea unei comisii nationale care sa supravegheze tranzactiile futures in Romania constituie o necesitate stringenta. Contractele tranzactionate in ringurile BMFMS au fost inregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci inca din 1997, brevetele pentru acestea constituind dovada prioritatii BMFMS in acest domeniu. Produsele tranzactionate la BMFMS Contractele futures sunt angajamente de a vinde sau cumpara o marfa, valuta, indice financiar, avand cantitatea, calitatea, scadenta si modalitatea de lichidare / livrare standardizate. Metoda de stabilire a pretului este sistemul de licitare prin strigare deschisa in ringurile Bursei. Contractul futures are o data scadenta pana la care poate fi tranzactionat in ring. Vanzatorii si cumparatorii pot initia operatiunile adecvate dand brokerilor ordine de vanzare sau de cumparare, prin care sunt specificate pretul, cantitatea, data scadentei si termenul de valabilitate al ordinului. Scadenta contractelor futures tranzactionate la BMFMS este de 1, 2, 3, 4, 5 si 6 luni. Optiunile pe contracte futures - optiunile care fac obiectul tranzactionarii in ringurile Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu, sunt contracte standardizate care dau cumparatorului dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde contractul futures suport la un pret prestabilit, numit pret de exercitare pe perioada de valabilitate a contractului. Pentru dreptul dobandit cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Vanzatorul se obliga sa vanda sau sa cumpere contractul futures de la baza optiunii la pretul de exercitare daca optiunea este exercitata de cumparatorul sau. Exista doua tipuri distincte de optiuni: put si call. Prin cumpararea unei optiuni put se obtine dreptul de a lua o pozitie short pe contractul futures suport. Cumpararea unei optiuni call da dreptul la o pozitie long pe contractul futures de la baza optiunii. Optiunile call si put sunt contracte complet separate, distincte si ofera drepturi diferite. Ele nu sunt parti opuse ale aceleiasi tranzactii. Orice optiune put are un cumparator si un vanzator; la fel si optiunea call. _INCLUDEPICTURE \d "img/imageNQQ.JPG"__Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu este prima bursa din Romania in care s-au tranzactionat contracte futures si optiuni pe contracte futures. Pentru a raspunde cerintelor pietei, BMFMS si-a diversificat permanent produsele oferite spre tranzactionare. Din iulie 1997, data introducerii primului contract futures si pana in prezent, la BMFMS au fost introduse urmatoarele tipuri de titluri financiare derivate: 11 iulie 1997 - contractul futures pe indicele propriu BMS1 (cosul actiunilor la societatile tranzactionate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti); 1 august 1997 - contractul futures pe dolarul SUA (simbol ROL/USD); 1 octombrie 1997 - contractul futures pe marca germana (simbol ROL/DEM); 1 octombrie 1997 - contractul futures pe lira italiana (simbol ROL/ITL); 1 septembrie 1998 - contractul futures contractul pe indicele BET(ROL); 9 noiembrie 1998 - optiuni pe contractul futures pe indicele BET(ROL); 2 decembrie 1998 - contractul pe moneda europeana (simbol ROL/EURO); 22 martie 1999 - contractul futures pe raportul EURO/USD 1 iunie 1999 - optiuni pe contractul futures ROL/USD 1 iunie 1999 - optiuni pe contractul futures EURO/USD 17 ianuarie 2000 - contractul futures pe rata dobanzii BUBOR 1 17 ianuarie 2000 - optiuni pe contractul futures pe rata dobanzii BUBOR 1 6 martie 2000 - contractul futures pe raportul USD/JPY 6 martie 2000 - optiuni pe contractul futures pe raportul USD/JPY Implementarea tranzactiilor futures la BMFMS a fost precedata de participarea, in octombrie 1996, a Bursei din Sibiu, reprezentata prin presedintele sau Teodor Ancuta, la expozitia burselor de marfuri din intreaga lume - EXPO '96 care se desfasoara anual la Chicago. Timp de trei saptamani au avut loc contacte, schimburi de experienta cu reprezentanti ai celor mai importante burse din lume si procurarea unui valoros material documentar. Un rol covarsitor l-a avut vasta experienta a domnului Thomas Curtean, cetatean american de origine romana, nascut in Sibiu, care, timp de 2 luni in anul 1997, a condus si organizat intregul colectiv al Bursei, finalizand metodologia de tranzactionare a contactelor futures (regulamente, proceduri, tehnici, formulare, casa de compensatie etc.), ocupandu-se de pregatirea primei serii de brokeri care activeaza in BMFMS . Thomas Curtean este, din 1957, membru activ la doua mari burse din Statele Unite - Chicago Board of Trade si Chicago Mercantile Exchange - si are o cariera ca trader de peste 40 ani in aceste doua burse. in prezent detine si doua carti de bursa la BMFMS. in data de 10 iulie 1998, la un an de la lansarea contractelor futures, Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, a lansat, tot in premiera pentru Romania, optiunile pe contracte futures. Implementarea acestui nou instrument de acoperire a riscului a fost precedata de pregatirea mecanismelor de tranzactionare, de organizarea unui curs de brokeri pentru piata de optiuni si de abordarea rolurilor si a avantajelor pe care le prezinta optiunile pe contracte futures, in cadrul unui seminar organizat de BMFMS. Lansarea optiunilor nu ar fi fost posibila fara eforturile speciale ale presedintelui onorific, dl. Thomas Curtean si ale d-lui Alexander Etienne Hergan, director al Peregrine Financial Group, firma membra a CME, si din mai 1998, membru si al Bursei din Sibiu. in prezent, in ringurile BMFMS sunt tranzactionate optiuni pe contractele futures pe indicele BET (ROL), pe contractul leu/dolar, leu/marca germana, leu/euro, euro/dolar, euro/yen japonez si BUBOR 1, cu scadente la 1, 2, 3, 4, 5 si 6 luni. Rezultate si perspective De la lansarea contractelor futures in iulie 1997 si pana la finele anului 1999 in ringurile BMFMS au fost realizate 431.007 contracte futures, totalizand un volum al tranzactiilor de 3472,6 miliarde lei, iar in piata optiunilor au fost tranzactionate 15.449 optiuni call si put. Pana in prezent, in cele 16 cursuri organizate de catre BMFMS, au fost pregatiti peste 400 de operatori pentru pietele futures si de optiuni. Actualmente, pe piata futures sibiana activeaza reprezentanti a 31 agentii de brokeraj din 20 judete ale tarii si din Bucuresti. in ringurile Bursei sunt acceptati numai operatori care au obtinut atestatul de operator pentru pietele futures si de optiuni in urma absolvirii unui curs organizat de BMFMS. in momentul actual BMFMS este singura bursa din tara cu agentii de brokeraj (pentru contracte futures si options) care ofera clientilor lor urmatoarele servicii: - instrumente de management al riscului valutar si posibilitati de management al portofoliului de investitii; - strategii de acoperire a riscului, mecanisme de identificare a riscului si posibilitati de transferare a acestuia care sunt indispensabile pentru investitori. _INCLUDEPICTURE \d "img/ring_mic.jpg"__ in anul 2000, activitatile Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu se vor concentra spre extinderea gamei de produse oferite si spre largirea numarului de participanti la pietele la termen. Politica Bursei este aceea de a oferi servicii de calitate, de a realiza o buna administrare a resurselor de care dispune pentru mentinerea comisioanelor la un nivel redus. Obiectivele principale ale BMFMS sunt: - extinderea oportunitatilor oferite investitorilor; - posibilitati eficiente pentru acoperirea riscului; - o mai mare lichiditate a pietei; - costuri de tranzactionare reduse. Obiective pe termen scurt si mediu: 1. Promovarea activitatii specific bursiere prin infiintarea de agentii de brokeraj in toate judetele tarii (cresterea numarului agentiilor de brokeraj active, de la 31 existente in prezent pana la acoperirea tuturor judetelor tarii). Acest obiectiv este sustinut de constanta preocupare a BMFMS privind educarea mediului economic romanesc, ca singura bursa din tara care tranzactioneaza titluri financiare derivate. 2. Introducerea scadentelor la 9 si 12 luni pentru toate contractele futures si cu optiuni tranzactionate in prezent la BMFM Sibiu (ROL/USD, ROL/DEM, ROL/EURO, BET/ROL, EURO/USD, EURO/JPY, BUBOR 1 optiuni pe contractele futures BET/ROL, ROL/USD, EURO/USD, EURO/JPY, BUBOR 1) 3. Perfectionarea programelor informatice de transmitere in timp real catre agentiile de brokeraj a tranzactiilor efectuate in ringurile BMFMS precum si a programelor de compensare a tranzactiilor, achizitionarea unui soft de masurare a gradului de risc. 4. Organizarea, dupa un sistem mai eficient si accesibil, a cursurilor de pregatire si atestare a operatorilor pe pietele futures Casa Romana de Compensatie Casa de Compensatie a Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu functioneaza ca societate pe actiuni, cu personal propriu, avand un capital social subscris de 1.800.000.000 lei. Ea a fost infiintata in urma initiativei BMFMS, avand ca principal obiect de activitate garantarea, decontarea si compensarea contractelor futures tranzactionate in ringul Bursei sibiene, activitate ce era asigurata anterior de un departament specializat al BMFMS. Bursa isi mentine atributiile de organizare si reglementare a pietei, iar compensarea si decontarea se executa prin Casa Romana de Compensatie, care introduce in sistem o veriga noua, si anume membrul compensator. Alaturi de Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, Casa Romana de Compensatie SA Sibiu (CRC) este una din institutiile centrale ale pietei futures si de optiuni, de o importanta egala cu aceasta. Daca Bursa organizeaza si reglementeaza piata, CRC se ocupa cu gestionarea riscului participantilor, activitatea sa avand reguli proprii. Regulamentele celor doua institutii sunt armonizate si completate continuu, pentru o functionare cat mai sigura si rapida a pietei in ansamblul ei. Casa Romana de Compensatie este constituita ca societate pe actiuni din august 1998 cu un capital social de 1,78 miliarde lei, avand 50 de actionari ce detin 1780 de actiuni cu valoare nominala de 1 milion lei. Un actionar CRC poate detine minim 10 si maxim 100 de actiuni. CRC a preluat din septembrie 1998 activitatea fostului Departament de Compensare al BMFM Sibiu. Evidenta, compensarea si decontarea tranzactiilor se realizeaza cu un program de conceptie proprie. La sfarsitul anului 1997, CRC in colaborare cu BMFM Sibiu a elaborat programul de clearing folosit de agentiile de brokeraj pentru tranzactiile clientilor. Casa Romana de Compensatie este singura societate de compensare infiintata conform Ordonantei 69/1997, ordonanta ce reglementeaza activitatea burselor de marfuri in Romania. Activitatea acestei institutii a fost controlata de Banca Nationala a Romaniei in decembrie 1997. Rolul Casei Romane de Compensatie intre operatorii din pietele futures si options apar permanent drepturi si obligatii generate de cumpararea si vanzarea de contracte futures. Datorita amplorii mari a tranzactiilor si numarului mare de contracte vandute si cumparate este imperios necesar ca pentru evitarea haosului sa existe o Casa de Compensatie (Clearing House"). Aceasta se interpune intre vanzator si cumparator in momentul tranzactiei si cumpara de la primul si vinde celui de al doilea, la pretul stabilit de cele doua parti. Astfel, relatia directa dintre cei doi dispare, fiind inlocuita cu doua relatii, dintre acestia si CRC. Functiile Casei Romane de Compensatie Functiile Casei Romane de Compensatie sunt compensarea, garantarea si decontarea tranzactiilor din pietele futures si options ale BMFM Sibiu. Un prim aspect il constituie evidenta tranzactiilor futures si options si a sumelor necesare pentru realizarea acestora. Un contract initiat, cumparat sau vandut, reprezinta o pozitie deschisa, adica o obligatie fata de CRC, pentru care este necesara o garantie numita marja initiala. El poate fi compensat oricand, pe timpul duratei sale de viata, printr-o tranzactie egala si de sens opus, iar suma existenta in contul de marja poate fi retrasa. Al doilea aspect tine de siguranta pietei. Casa Romana de Compensatie stabileste regulile financiare pe care trebuie sa le respecte toti participantii. Aceste reguli cuprind modalitatile de acces in piata, marjele minime obligatorii initiale si de mentinere ale contractelor, precum si garantiile suplimentare. CRC garanteaza indeplinirea obligatiilor asumate de toti operatorii, dar numai in conditiile respectarii de catre acestia a respectivelor reguli. in al treilea rand, CRC compenseaza si deconteaza zilnic rezultatele tranzactiilor cu contracte futures si optiuni, operand modificari in conturile acestora dupa cum acestea inregistreaza profit sau pierdere. Membrul compensator (MC) Agentiile de brokeraj tranzactioneaza atat pe cont propriu, cat in numele si pe contul clientilor pe care ii reprezinta. Fiecare veriga a sistemului garanteaza, deconteaza si compenseaza tranzactiile verigilor inferioare, pe care le reprezinta. Astfel, agentiile garanteaza tranzactiile clientilor, iar tranzactiile agentiilor sunt garantate de catre membrii compensatori. Membrul compensator este o societate membra a Bursei din Sibiu si actionara a CRC, cu garantii solide constituite din gaj pe cartile de bursa, pe actiunile CRC si o contributie la fondul de garantare. Din acest punct de vedere, pe piata futures si de optiuni de la Sibiu exista trei categorii de participanti: - membri compensatori principali - au minimum 2 carti de bursa si minim 40 de actiuni CRC. Acestia se reprezinta direct in fata CRC, garantand si tranzactiile altor agentii, non-membri compensatori - membri compensatori directi - au o carte de bursa si 20 de actiuni CRC, avand dreptul de a reprezenta doar agentia proprie in relatia cu CRC - non-membri compensatori - nu indeplinesc nici una din conditiile de mai sus si sunt reprezentati de membrii compensatori principali. Membrii Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu au considerat ca prin infiintarea unei institutii specializate va spori increderea, atractivitatea si siguranta pietelor futures si de optiuni. Rezultatul a fost cel scontat. in prezent, sunt actionare la Casa Romana de Compensatie societati bancare si puternice societati financiare, acestea fiind atrase de structura de clearing aplicata la Bursa din Sibiu ce ofera maximum de siguranta participantilor pe pietele futures si options. Organizarea si functionarea ANOTR Asociatia Nationala a Operatorilor la Termen din Romania, infiintata in 4 mai 1999 este o asociatie profesionala, fara scop lucrativ, non profit si cu caracter autonom. Asociatia are in prezent 76 de membri, din care 19 persoane juridice si 57 persoane fizice din intreaga tara, persoane participante la tranzactiile futures si cu optiuni. Asociatia are ca scop promovarea dezvoltarii conditiilor de desfasurare a activitatii in pietele la termen (futures si optiuni) si a interesului persoanelor implicate in acestea, elaborarea de regulamente pentru membrii Asociatiei privind contractele existente in pietele la termen. Activitatea este coordonata de un Comitet Director si se desfasoara pe comisii. Comitetul Director este alcatuit din 5 membri, alesi de Adunarea Generala pe o perioada de un an. Numarul membrilor Comitetului Director poate creste proportional cu cresterea numarului de membri ai Asociatiei. Trezorierul si secretarul sunt numiti de Comitetul Director. Obiectivele Asociatiei Nationale a Operatorilor la Termen din Romania sunt in principal: - reprezentarea si apararea intereselor profesionale ale membrilor - intocmirea si inaintarea propunerilor legislative pentru asigurarea conditiilor optime de desfasurare a activitatii pe pietele futures, cu respectarea dispozitiilor constitutionale - desfasurarea de catre membrii sai a unei activitati corecte pentru prevenirea actelor si practicilor frauduloase, in vederea protejarii intereselor publice - diseminarea informatiilor cu privire la pietele futures si cu optiuni - impunerea unor standarde financiare de prevenire a insolvabilitatii sau falimentului membrilor - reglementarea relatiilor dintre membri si clienti, adoptarea si administrarea unei corecte proceduri de arbitrare a plangerilor clientilor impotriva membrilor sau invers - evaluarea periodica si supravegherea activitatii de marketing a operatorilor din pietele la termen - desfasurarea de programe educationale pentru familiarizarea mediului economic romanesc cu mecanismul tranzactiilor la termen si oportunitatile oferite de acesta - colaborarea cu organisme similare din strainatate. III. Societatile de investitii Societatile de investitii au luat o amploare deosebita prin faptul ca satisfac cererile micului investitor de a asigura un venit optim capitalului sau economiilor sale disponibile . Micul investitor a fost din totdeauna victima variatiilor cursurilor bursiere , fiind neavizat si incompetent in a aprecia prognoza dezvoltarii economice si a pietei . Societatile de investitii dispunand de personal specializat , analisti si economisti cu experienta , sunt in masura sa desfasoare a selectie eficienta a hartiilor de valoare si sa asigure astfel venituri optime . Asemenea societati exista in toate tarile dezvoltate . O expresie tipica a existentei lor o gasim sub forma Societatii de Investitii cu Capital Variabil (SICAV) , care functioneaza in Franta . Aceste societati sunt considerate ca deschise intrucat posibilitatea de participare este libera pentru toti prin achizitia de actiuni la ghiseele societatii la pret de emisie . Pe de alta parte , detinatorii de actiuni pot renunta la ele prin returnarea la ghiseele societatii la pretul de rascumparare . Asa se face ca , de la zi la zi , numarul actiunilor se modifica , si implicit , capitalul este diferit , deci este variabil , de unde si denumirea specifica a acestei societati . Actiunile SICAV nu sunt cotate la bursa . Cursul acestora se determina zilnic avand in vedere activul net (respectiv suma hartiilor de valoare detinute ponderate cu cursul fiecareia) si numarul de actiuni SICAV existente . Cursul unei actiuni SICAV se determina dupa formula: in care nrA, nrB..- numarul hartiilor de valoare detinute de tipul A , B , , Z si cA, cB,.- cursul hartiilor de valoare detinute de tipul A , B , , Z Cursul actiunilor SICAV reprezinta si pretul de rascumparare platit actionarilor care se retrag din SICAV in ziua respectiva . Pretul de emisie al actiunilor SICAV se stabileste prin adaugarea la cursul SICAV a unui supliment de 4,75 % reprezentand cheltuielile de emisie si partea ce se constituie ca fond indivizibil . Deci : Societatile de investitie cu capital variabil , numeroase in fiecare tara , pot sa se specializeze in cateva tipuri de plasament . Astfel , unele SICAV urmand rezultate immediate , se vor orienta spre achizitia de hartii de valoare de un randament ridicat pentru a asigura obtinerea unor venituri cat mai ridicate din dobanzi sau dividente care se distribuie in totalitatea membrilor la sfarsitul exercitiului (trimestru , semestru , etc.) . Alte societati se orienteaza spre achizitia de actiuni ale intreprinderilor noi , in dezvoltare , urmand un castig de capital . Prin cresterea in cativa ani a valorii la bursa a acestor actiuni , vor creste si dimensiunile cursului actiunii SICAV si astfel pretul de rascumparare a acestuia , cuvenit detinatorului se va majora . in sfarsit , alte SICAV se orienteaza catre hartii de valoare emise in valuta sau mai recent in ECU , urmand astfel stabilitatea investitiilor efectuate si obtinerea de castiguri din diferentele eventuale ce decurg din evolutia discrepanta a cursurilor valutare intre tara respectiva si alte tari sau media tarilor europene exprimate in ECU . Asa cum s-a subliniat , activitatea SICAV se bazeaza pe mentinerea plasamentelor pe timp indelungat , pentru ca numai detinerea actiunilor sau obligatiunilor timp de un exercitiu (trimestru , semestru sau an) permite incasarea venitului respectiv (dobanzi sau dividende) . Bineinteles ca SICAV-urile sunt libere sa-si modifice plasamentele , sa vanda unele , sa cumpere altele , in aplicarea politicii proprii de optimizare a plasamentelor . in conformatia generala a plasamentelor , SICAV-ul trebiue sa respecte anumite proportii minime stabilite prin lege in scopul asigurarii lichiditatii , protejarii sau pentru a evita deturnarea scopului functional . Astfel , capitalul mobilizat de SICAV trebuie plasat in proportie de cel putin 30 % in obligatii ale statului , respectiv , bonuri de tezaur pentru ca astfel SICAV-ul sa-si asigure lichiditatea . Eventualele solicitari ale membrilor privind rascumpararea vor fi astfel usor satisfacute si fara efecte negative pentru societate , intrucat obigatiile de stat , bonurile de tezaur au cursuri deosebit de stabile , astfel ca de regula nu apar pierderi mari din diferente de curs pentru societate . De asemenea , bonurile de tezaur sunt imediat vandabile , deci au lichiditate imediata . Remarcam cu aceasta ocazie ca se statueaza prin lege obligativitatea acestui plasament si prin aceasta se creaza debusee garantate pentru obligatiile sau bonurile de tezaur ce reprezinta datoria publica , canalizandu-se astfel in acest sens , o buna parte din plasamentele de capital din economie . Pentru restul plasamentelor , legea urmareste o dispersare a participantilor in scopul de a evita pierderile importante pentru investitorii angajati in SICAV (atunci cand vreo intreprindere a carei actiuni sunt detinute de catre SICAV ar da faliment sau ar avea timp indelungat rezultate nefavorabile) . Astfel , se prevede ca SICAV sa nu angajeze mai mult de 10 % din titlurile emise de o singura intreprindere. Aceste prevederi au si o alta utilitate . Ele actioneaza pentru pastrarea propriei functionalitati a SICAV si impiedica transformarea ei intr-o societate holding de control asupra pachetului de actiuni majoritar si prin acesta de influentare a conducerii activitatii intreprinderii respective . Un asemenea procedeu ar insemna de fapt folosirea de catre un grup din conducerea SICAV a capitalului comun apartinand numerosilor membri ai societatii , in scopuri personale , fapt care nu intra in atributiile SICAV si care , prin rezultate , nu se pot rasfrange asupra tuturor membrilor . Se poate spune , in concluzie , ca aceste reglementari de amanunt dau mecanismului SICAV o functionalitate concentrata asupra atributiilor statutare si contribuie in atragerea in continuare a micilor sau marilor detinatori de capital disponibil , pe calea unei asemenea valorificari . Fondurile comune de plasament sunt institutii care actioneaza , de asemenea in domeniul detinerii de hartii de valoare si obtinerii de venituri din acestea . in fondurile comune de plasament se reunesc deopotriva , trasaturile fondului comun de creante si ale SICAV . Astfel , fondurile comune de plasament preiau de la fondurile comune de creante urmatoarele caracteristici : fondurile reprezinta o forma de coproprietate asupra detinerii unei valori mobiliare; efectiv fondurile sunt incredintate unui depozitar (societate financiara) sub supravegherea unui girant , care trebuie sa fie si el interesat in rezultatele fondului detinand parte din acesta); in scopul asigurarii obiectului plasamentului ce implica mobilizarea capitalului pe un timp dat , retragerea , respectiv rascumpararea partilor , este interzisa un numar de ani (de la 3 la 10 ani) . De la SICAV fondul comun de plasament preia prescriptiile privind regulile de plasament care trebuie sa actioneze si aici pentru protejarea asociatilor . De precizat ca , suplimentar , se accepta angajarea acestui fond si in hartii de valoare necotate la banca , deci aferente unor socitati de importanta mai redusa , sau recent infiintate , in dezvoltare . Asemenea detineri mai pot fi reduse (20%) in forma clasica a fondului comun sau mai ample (40%) in forma de risc , declarata ca atare . in sfarsit , cluburile de investitii au drept scop initierea in tehnica bursiera si atragerea de economii , cu regularitate , in vederea fructificarii , pe baza achizitiei de valori mobiliare . Pornind de la aportul initia relativ modest , membrii cluburilor se obliga a cotiza lunar in vederea dezvoltarii activitatii de acest gen a micului colectiv format ca atare (maxim 20 de mambri) . Un element comun tuturor acestor forme de atragere la fructificarea capitalului , prin achizitia de valori mobiliare , este transparenta finala . Veniturile obtinute de aceste forme de plasament nu sunt supuse impozitarii la sursa . Persoanele beneficiare le includ insa in veniturile lor, dar aici, in cadrul sistemului de impozitare , aceste segmente de venit sunt de regula favorizate. IV. Fondurile mutuale Generalitati. Ele se constituie incepand cu OG nr. 24/ 1993 privind reglementarea constituirii si functionarii fondurilor deschise de investitii si a societatilor de investitii ca institutii de intermediere financiara, si sunt fonduri constituite prin contracte de societate civila, fara personalitate juridica (similare fondurilor mutuale din occident). Fondului mutual ii sunt interzise investitiile cu grad ridicat de risc pentru a elimina posibilitatea de pierdere a banilor in tranzactii riscante cu titluri financiare. Acest fond mutual este gestionat de o societate de investitii care mobilizeaza resurse banesti de la membrii fondului si le investeste in special in valori mobiliare. Fondul mutual poate fi de mai multe tipuri: - fond mutual balansat (Balanced Mutual Fund - investeste capital numai in acele domenii de activitate care, in primul rand, asigura securitatea depunerilor clientilor, chiar daca profitul realizat de investitor este mai scazut decat la alte tipuri de fond mutual), - fondul mutual cu emisiune continua (Open-End mutual Fund - societate de investitii care poate emite actiuni in numar nelimitat. In majoritatea cazurilor, actiunile fondului au forma inregistrata sau contabila, ele avand un circuit inchis si continuu de vanzare/ rambursare intre investitor si fond, fiind netranzactionabile la bursa sau pe piata titlurilor financiare), - fondul mutual cu emisiune predeterminata (Closed-End Mutual Fund - societate de investitii careia organul de stat i-a aprobat emiterea unui numar fix de titluri financiare tranzactionabile la bursa si in reteaua nationala), - fondul mutual de crestere (Growth Fund - care investeste in societati aflate in faza de dezvoltare si care, de regula, nu platesc dividende, dar ale caror actiuni inregistreaza cresteri importante de capital), - fondul mutual pentru venit (Income Fund - care investeste in domenii si societati mature, care ofera actionarilor dobanzi si dividente ca principala sursa de profit, in mod obisnuit pretul acestor actiuni fiind unul deosebit de stabil) si - fondul mutual specializat (Specialized Fund - care investeste capital in domenii de activitate cu specializare ingusta sau in zone geografice specifice, cu potential deosebit de dezvoltare si profit). In Romania, primele fonduri mutuale au aparut in 1994, fiind organizate ca fonduri mutuale deschise. In aceste fonduri, valoarea actiunilor la fonduri depinde direct de rezultatele nete ale acestor fonduri, acestea asigurand cumpararea actiunilor de la cei care doresc sa-si recupereze banii la valoarea actualizata (minus un comision) si vanzarea actiunilor catre cei care vor sa faca plasamente in fonduri, de asemenea la valoare actualizata (plus un comision). Prin urmare, actiunile fondului deschis nu sunt negociate pe piata bursiera, investitorii castigand diferente dintre valoarea acestora in momentul vanzarii lor catre fond si valoarea la care le-au cumparat in momentul investirii (daca aceasta diferenta este pozitiva inseamna ca fondul a avut o activitate profitabila). In 1992, prin hotarari guvernamentale (in special HG 114/ 1992), s-au aprobat statutele proprii ale Fondurilor Proprietatii Private (FPP - actualele SIF - Societati de Investitii Financiare) care au fost constituite in baza Legii Privatizarii nr.58/ 1991 ca societati comerciale pe actiuni ce detin impreuna, in calitate de actionari, 30 % din capitalul societatilor comerciale incluse in Programul de Privatizare in Masa (PPM). FPP au fost constituite in structura: FPP I (Banat-Crisana - cu sediul in Arad, cu asistenta tehnica de partea Romaniei), FPP II (Moldova - cu sediul la Bacau si asistenta tehnica de partea Guvernului Olandei), FPP III (Transilvania - cu sediul la Brasov si asistenta de partea USAID), FPP IV (Muntenia - cu sediul la Bucuresti si asistenta de partea British Know How Fund) si FPP V (Oltenia - cu sediul la Craiova si asistenta tehnica de partea Guvernului Frantei). Scopul si strategia investitorului individual Un fond mutual este un instrument de investitie colectiv din care un numar mare de investitori individuali detin cate o parte relativ mica si limitata prin lege si care investeste in diverse instrumente ale pietelor financiar-bancare si de capital urmarind realizarea obiectivului financiar al fondului. Cu alte cuvinte, fondul mutual strange bani de la multe persoane si ii investeste in actiuni, depozite bancare etc. pentru a-si atinge obiectivul declarat care poate fi cresterea agresiva a valorii unitatii de fond sau asigurarea unor venituri regulate si cu risc mic pentru investitori etc. Fondurile mutuale sunt administrate conform normelor in vigoare de o societate de administrare cu obiect unic de activitate. Prin aceasta colectare de fonduri sub administrare unica, investitorul individual beneficiaza de urmatoarele avantaje: Diversificare larga a portofoliului de investitii. Fondurile importante disponibile permit o larga diversificare a instrumentelor investitionale reducand astfel (dar nu eliminand) riscurile aferente unor anumite categorii de investitii (actiuni, depozite bancare etc.) Lichiditate maxima a investitiei individuale. Investitorii individuali isi pot lichida oricand, partial sau total, investitia transformand-o in bani la valoarea curenta a titlurilor, spre deosebire de alte instrumente care pot fi vandute mai greu sau cu un cost mai mare. Administrarea profesionista a portofoliului. Societatea de administrare a unui fond cuprinde investitori profesionisti sprijiniti de analisti financiari care studiaza si monitorizeaza pietele financiare si companiile in mod individual si pe ramuri. Administrarea profesionala a investitiilor este in general accesibila persoanelor ce dispun de fonduri importante, dar fondul mutual face aceste servicii accesibile oricarui investitor la un cost rezonabil. Prin aceste caracteristici, fondurile mutuale sunt instrumente de investitii potrivite atat unei strategii de investitie pe termen mediu si lung (in special fondurile care investesc in actiuni) cat si investitorilor pe termen scurt (fondurile ce investesc in instrumente bancare, obligatiuni de stat si efecte comerciale). In acest moment, pe piata romaneasca exista fonduri de ambele tipuri si de diferite niveluri de risc si agresivitate. Dupa prabusirea din 1996, fondurile mutuale au fost supuse unor reglementari stricte si probabilitatea unei caderi asemanatoare este destul de mica. Cum se investeste si cum se castiga in fonduri Modalitatea practica de investire intr-un fond mutual este cumpararea unitatilor de fond. Fiecare unitate de fond asigura proprietatea asupra unei parti a portofoliului de investitii al fondului respectiv, parte care variaza zilnic si este egala cu valoarea activului net al fondului intr-o anumita zi raportata la numarul de unitati de fond aflate la investitori in acea zi si se numeste valoarea la zi a unitatii de fond. Valoarea unitatilor de fond se calculeaza zilnic de catre fondurile mutuale si se publica in ziare, fiind usor de urmarit evolutia valorii investitiei. Pentru alegerea unui fond mutual si pentru efectuarea investitiei initiale se pune la dispozitia potentialului investitor, in mod gratuit, un prospect al fondului care descrie obiectivele fondului, metodele de investitie, gradul de risc acceptat de fond si costurile investitiei. Investitia initiala se poate efectua dupa completarea unei cereri la unul din sediile firmelor autorizate sa distribuie unitatile fondului mutual respectiv. Pentru investitiile urmatoare cererile se completeaza la oricare reprezentant autorizat sa distribuie unitatile fondului. Castigurile investitorului intr-un fond mutual romanesc provin in totalitate din diferenta de pret obtinuta la vanzarea unitatilor de fond fata de suma platita la cumparare. Fondul mutual, prin intermediul agentilor sai autorizati, este obligat sa rascumpere oricand unitatile de fond la valoarea la zi a acestora. Fondul poate impune plata unor comisioane la cumpararea si/sau la vanzarea unitatii de fond, comisionul la vanzare putand varia in functie de perioada de pastrare a unitatii de fond, putand scadea pana la zero. Fondul mutual obtine venituri pentru a creste valoarea unitatii de fond din dobanzile la depozite bancare sau la obligatiuni guvernamentale si certificate de trezorerie, din disconturile la efectele de comert, din dividende si din castigurile de capital la actiunile depuse precum si din reinvestirea acestor venituri. Cheltuielile unui fond mutual sunt cheltuieli directe datorate pentru tranzactiile efectuate si taxe datorate societatii de administrare. Performanta unui fond mutual se masoara prin randamentul total obtinut intr-o perioada de timp si reprezinta cresterea valorii unitatii de fond in perioada de timp considerata. Din vanzarea unitatilor de fond se poate obtine si pierdere daca din diferite motive activul net al fondului a scazut in perioada de timp intre cumpararea si vanzarea unitatii, randamentul fondului pe acea perioada de timp fiind negativ. Fondurile mutuale nu platesc impozit pe profit dar veniturile din vanzarea unitatilor de fond ar putea fi impozitate la investitorul individual la aplicarea impozitului pe venitul global. Atata timp cat unitatile de fond nu sunt vandute, veniturile nu sunt realizate si in mod normal nu se pot impozita. Riscurile investitiei in fonduri mutuale Investitiile in fonduri mutuale nu sunt garantate de catre stat iar fondurile mutuale nu participa la fondul de garantare a depozitelor bancare. Investitia in fondurile mutuale este deci mai riscanta din acest punct de vedere decat un depozit bancar al unei persoane fizice cu o valoare in limitele garantate. Exista riscul ca investind intr-un fond mutual randamentul sa nu fie cel scontat si chiar sa se piarda suma investita initial, partial sau total. Prin realizarea unui portofoliu de investitii, fondurile mutuale reduc dar nu elimina riscul de piata constituit de fluctuatia valorii instrumentelor financiare in care s-a investit. De asemenea nu poate fi omis riscul legislativ prin posibila aparitie a unor constrangeri legale care sa duca la scaderea valorii unitatilor de fond sau la suspendarea rascumpararii lor de catre fond. Cum se alege un fond mutual Fondul mutual ales trebuie sa se potriveasca strategiei si obiectivelor personale de investitie si sa isi gaseasca locul in portofoliul de investitii personale. Alegerea se face in urma analizarii prospectelor mai multor fonduri care par sa dea satisfactie. Este indicata urmarirea evolutiei fondurilor comparate pe parcursul catorva luni. Cel mai important factor este performanta (randamentul fondului). Performanta trebuie sa fie cat mai stabila si se compara cu a fondurilor de acelasi tip. Desi exista o corelatie puternica intre trecut si viitor, totusi performantele trecute nu determina in mod direct performantele viitoare. Strategia investitiilor fondului. Important este daca fondul are o strategie de investitie compatibila cu a investitorului (sau opusa pentru diversificarea portofoliului personal de investitii) si daca aceasta strategie este pastrata cu consecventa in decursul anilor: se pastreaza cota de actiuni listate pe o piata organizata? pastreaza proportia cash-actiuni-efecte comerciale? se inscriu intre limitele prevazute de CNVM? etc. Corelatia randament-risc. Fondurile mutuale romanesti sunt obligate sa-si calculeze un coeficient de risc de la 0 (risc minim) la 6 (risc maxim). In mod normal un fond cu grad de risc mare ar trebui sa aiba randamente mai mari pe termen lung. Totusi datorita particularitatilor pietei financiare romanesti, in perioada actuala este posibil ca aceasta regula sa nu se respecte. Administratorii fondului. De obicei administratorul care conduce un fond de mai multa vreme ii imprima strategia sa proprie de investitie. Daca administratorul este mai de curand in fond ar fi indicat de cunoscut strategia fondului unde a lucrat anterior. Serviciile auxiliare oferite de fond. In afara de performanta pura, unele fonduri ofera informari periodice, rapoarte anuale, posibilitatea de a afla la telefon valoarea la zi a unitatii de fond etc. Astfel fondul apare mai apropiat de investitorii sai si ofera un sentiment de siguranta. Considerente de costuri si accesibilitate. Fondurile mutuale percep diferite comisione la vanzarea si rascumpararea unitatilor de fond, intre 0% si 2,5% in general. Aceste comisioane sunt importante in special pentru investitorii pe termen scurt. De asemenea, valoarea unitatii de fond poate fi o bariera de intrare in cazul in care este prea mare. De aceea, fondurile care au unitatile cele mai scumpe pot imparti (splita) unitatea de fond in mai multe unitati cu valori corespunzator reduse pentru a permite accesul unor noi mici investitori.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat SOCIETATI DE INVESTITII SI FONDURI MUTUALE". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.
In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici: raporteaza o eroare