Taxele de mediu

Termenul generic utilizat in plan economic este de taxa de mediu, adica taxa ce are o influenta favorabila asupra mediului. Acest termen general inglobeaza de fapt doua categorii de taxe si anume: - o prima categorie ce are ca obiectiv alocarea optimala a resurselor prin internalizarea externalitatilor intr-o maniera optimala.

Aceste taxe sunt denumite taxe pigouviene, fiind destinate corectarii preturilor prin luarea in calcul a costurilor externe. - a doua categorie are ca obiectiv finantarea activitatii de protectie a mediului. Acestea sunt taxele financiare sau redeventele.

Obiectivul taxelor pigouviene este de a incita consumatorul sau producatorul sa adopte un comportament care sa tina seama de ansamblul costurilor ocazionate de activitatea desfasurata.

Scopul principal al unei taxe pigouviene este cel al eficacitatii economice, spre exemplu, o taxa asupra emisiilor are in vedere trei elemente:
- reducerea cantitatii deversate: taxa creste costul marginal de productie ceea ce reduce cantitatea de echilibru de pe piata.
- substitutii tehnice: taxa obliga intreprinderea sa utilizeze tehnologii nepoluante in masura in care costul de depoluare este inferior taxei economisite.
- dezvoltare si cercetare: taxa incita intreprinderea sa-si dezvolte noi tehnici de productie si de depoluare care sa le permita evitarea platii taxei.

Daca presupunem ca nu exista tehnologie de depoluare sau epurare, iar productia bunului respectiv este poluanta, ca emisiile (e) sunt proportionale cu cantitatea produsa (q) se observa ca in absenta mecanismului de reglare statica, intreprinderea va produce cantitatea   careia ii va fi asociata o anumita cantitate de poluant