Limbajul

I. Limba

Limbajul este functia de utilizare a limbii in raporturile cu ceilalti oameni. Este o functie complexa care presupune o indisolubila lucrare a celorlalte functii in special a celor intelectuale si retorii. Intelegerea cuvintelor impune o perceptie clara si antreneaza memoria sematica  imaginile si gandirea iar rostuirea sau scrisul implica perceptii notorii o conduita atenta si voluntara . de aceea poate ar fi mai corect ca caracterizam limbajul mai degraba ca o activitate nu ca o functie.

1. Limbajul este  o realitate supraindividuala existand in afara oamenilor consacrata in obiecte, materiale, dictionare, carti, gramatici. Este propriu-zis o unealta cu care noi actionam nu asupra lucrurilor ci asupra oamenilor. Ca orice unealta ea nu poate fi utilizata decat de o inteligenta.

Limbajul este totalitatea reactiilor exprimand trairi psihice (in sens foarte larg, in cazul strigatelor, gesturilor, mimicii multor animale).

Sensul propriu insa este un ansmblu de sensuri cu ajutorul carora oamenii comunica intre ei. Limbajul este alcatuit dintr-un sistem de cuvinte gata constituit, un vocabular si anumite reguli de imbinare a lor.

Limba naturala, propriu-zisa este invatata de la adulti la copil in experienta cotidiana. Bazandu-se pe ae specialistii au creat si limbi artificiale pe care le numim in mod obisnuit limbaje artificiale. Avem o limba a matematicii, un limbaj muzical, etc.