Cunoasterea

Pentru a defini cunoasterea nu mai este suficienta recurgerea la teoria clasica a cunoasterii pentru care, incepând cu Platon si continuând cu Aristotel, Thomas Aquinas, John Locke, George Berkley, David Hume, Immanuel Kant s.a., cunoasterea este o facultate mentala a omului.

Platon (de exemplu, in Republica) a introdus conceptia mentala a cunoasterii. Continuatorii moderni si contemporani ai acestei idei considera cunoasterea ca o stare mentala. De aceea cunoasterea este privita de acestia ca o forma a constiintei, chiar cea mai inalta forma de constienta pe care omul o poate avea: daca S stie p (corect se spune S stie ca p), S trebuie sa fie constient de ceea ce stie. in mod echivalent: daca S stie ca p, atunci S stie ca stie ca p.

Epistemologia este definita si astazi drept o ramura majora a filosofiei care se ocupa de natura, originea, scopul si limitele cunoasterii umane. Astazi se studiaza problema cunoasterii la animale, dar cel mai important aspect nou al cunoasterii il reprezinta cunoasterea ‘artificiala’ a sistemelor expert, a agentilor inteligenti, adica a sistemelor de inteligenta artificiala. Asemenea elemente nu au fost inca integrate intr-o teorie noua si adecvata a cunoasterii.