Platon si mitul pesterii

Dialogul Republica este exemplar in ceea ce priveste teoria lui Platon despre stat si despre ideea de dreptate. Republica sau Politeia nu inseamna, la Platon, stat, ci forma de guvernare. Principala componenta a dialogului este cea social-educativa. In Cuvant prevenitor la acest dialog, Constantin Noica scrie: Cine nu vrea sau nu e in stare sa slujeasca cetatea depasind-o, s-o slujeasca integrandu-se in ea.
   
Temele mari ale dialogului sunt: dreptatea si nedreptatea, necesitatea morala pentru stat si pentru individ de a-si intocmi viata dupa dreptate, precum si principiul bunei randuieli a societatii.
   
Platon vede statul ca pe o persoana morala si va arata natura si efectele imediate ale dreptatii: statul in care domneste ideea de dreptate (virtute) e fericit, reciproca fiind adevarata.
   
Dialogul se deschide tocmai cu discutia despre ideea de dreptate (cartile I si II ). Socrate discuta cu cei patru interlocutori, printre care Glaucon si Adeimantos, fratii lui Palton, despre ce este , sau ce poate fi, dreptatea. Platon are aici in vedere intemeierea statului ideal si conditiile in care un astfel de stat este posibil, ajungand la concluzia ca, pentru a putea exista, statul trebuie sa fie cladit pe ideea de dreptate. Cand Socrate ridica ideea "Ce este dreptatea ?", pe el il intereseaza ce este dreptatea in ea insasi, iar nu ce este in raport cu altceva. Sunt oferite mai multe definitii: dreptatea este indatorirea de a spune adevarul; dreptatea este dreptul celui mai tare; a ace nedreptatea e mai bine decat a o suferi; dreptatea inseamna a inapoia cuiva un lucru pe care l-ai imprumutat de la el.