Evaziunea fiscala

Geneza evaziunii fiscale este indisolubil legata  de stat si aparitia lui. De-a lungul istoriei, formele de manifestare au evoluat odata cu dezvoltarea  economico-sociala. Sustragerea de la plata obligatiilor au fost o  preocupare istorica  a celor care trebuiau sa le plateasca.

Multitudinea obligatiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor ca si, sau mai ales, povara acestor obligatii au facut sa stimuleze, in toate timpurile,  ingeniozitatea contribuabililor  in  a inventa procedee  diverse de eludare  a  obligatiilor fiscale. ,, Evaziunea fiscala a fost  intotdeauna in special activa si ingenioasa pentru motivul ca fiscul lovind indivizii in averea lor, ii atinge in cel mai sensibil interes; interesul banesc”.

Evaziunea fiscala este unul dintre capitolele cele mai studiate  atat de teoreticieni, cat si de tehnicieni  in materia fiscala. Cu toate acestea, in pofida a tot ce scrie  despre cauzele, modalitatile, amploarea, controlul sau sanctiunile privitoare la evaziunea fiscala, cuvintele care desemneaza  acest fenomen sunt imprecise, iar domeniul pe care-l exploateaza este incert.

Aceasta imprecizie provine de  la diversitatea cuvintelor folosite pentru desemna mai mult sau mai putin, acelas  fenomen-neindeplinirea voita de catre contribuabili a obligatiilor lor fiscale legale.

Daca se  vorbeste intr-adevar de frauda, se vorbeste in aceeas masura de frauda legala sau legitima, de frauda ilegala, de abuzul dreptului de a fugi din fata impozitului; de libertatea alegerii caii celei mai putin impozante sau subestimare fiscala, frauda la lege sau economie subterana.

Confuzia terminologica este, de altfel, cu atat mai importanta, cu cat cuvintele au sensuri diferite de la  autor la autor. Totusi, cel mai adesea frauda fiscala desemneaza, stricto sensu, o infractiune la lege si se distinge de evaziunea fiscala care s-ar putea defini si ca o  utilizare abila posibilitatilor oferite de lege. Sunt unele cazuri cand unii autori asimileaza cele doua notiuni.

Evaziunea  fiscala este caracterizata printr-o  imprecizie foarte mare, ei asociindu-se trei sensuri si o dubla apreciere in ceea ce priveste  legalitatea. Primul sens ce i s-a  atribuit evaziunii fiscale, mai ales intre  cele doua razboaie mondiale, a fost cel  in care  frauda imbraca o forma extensiva, adica notiunea de evaziune fiscala este inclusa in cea de frauda.

Cel  mai cunoscut sens in care  este cunoscuta evaziunea fiscala este ,,arta de  a  evita caderea in campul  de atractie a legii fiscale”. Potrivit acestei perceptii, evaziunea fiscala este, oarecum, asimilata fraudei. Cel de-al treilea sens constituie un termen generic si desemneaza totalitatea manifestarilor de ,, fuga”  din fata impozitelor. Aceasta este o definire in sens larg a evaziunii fiscale, care ajunge sa inglobeze si frauda.