Referat Nume mari in fizica

Incarcat la data: 27 Martie 2006

Autor: maria cantemir

Pret: 50 credite

Cecil Powell (1950) Cecil Frank Powell s-a nascut pe 5 decembrie 1903 la Tonbridge in Kent, intr-o familie de armieri cu mare experienta. Bunicul sau George Bisacre a infiintat o scoala particulara in Southborough. Parintii sai l-au influentat sa studieze arta . Cecil a studiat la o scoala elementara, Judd din Tonibridge unde a castigat o bursa la varsta de 11 ani. A mai castigat si alte burse la Colegiu Sidney din Cambridge pe care la absolvit cu rezultate de elita in stiintele naturale (1924-1925). Ca student postuniversitar, Powell a lucrat in laboratorul Canvendish sub conducerea lui C.T.R. Wilson si Lord Rutherford pana in 1927 cand a castigat titlul de Doctor in fizica si s-a mutat la Universitatea din Bristol ca asistentul lui A.M. Tyndall in laboratorul de fizica H.H. Wills. In cele din urma a fost desemnat coferentiar apoi redactor iar in 1936 a vizitat vestul Indiei in calitate de seismolog intr-o expeditie vulcanica. Powell a fost directorul unei expeditii europene ce avea ca scop crearea unor baloane de mare altitudine in Sardinia (1952) si in Po Valley (1954,1955,1957). Primele sale cercetari la laboratorul Canvendish au fost despre fenomenul de condesare si a trecut in mod indirect la explicarea neregulalitatii vitezii inalte la descarcarea unor aburi prin gura de furtun. La Bristol a dedicat multi ani de munca in dezvoltarea tehnicilor exacte de masurare a mobilitatii pozitive a ionilor si infiintarea naturala a ionilor din majoritatea gazelor comune . Dupa sejurul sau in Caribbean , s-a intors la munca pentru construirea unui generator Cockcroft folosit pentru acceleratia rapida a protonilor. In 1938 a preluat experimentele despre radiatia -1- cosmica si folosind metodele directe pe care la raportat la drumul particulelor in emulsia fotografica iar cand masina Cockcroft a inceput sa functioneze , el a preluat metode similare pentru determinarea energiei neutronilor . Aceste progrese in munca sa l-au determinat sa studieze despre imprastierea si dezintegrarea proceselor produse de o raza cu energie mare si mai tarziu s-a reintors la experimentele radiatiei cosmice. Powell a realizat numeroase documente despre descarcarea electricitatii in gaze si despre dezvoltarea metodelor fotografice in fizica nucleara.El a fost unul dintre autorii cartilor : Fizica nucleara in metoda fotagrafica (1946) si Studiul elementar al particulelor din metoda fotografica (1959). Profesorul Powell a fost membrul Societatii Royal in 1949 unde a fost premiat cu medalia Hunges, iar in 1961 cu medalia Royal . A primit onorifice doctorate de stiinta de la Universitatile Dublin, Bordeaux si Warsaw fiind membrul academiei de stiinta din U.S.S.R.. In anul 1961 a facut parte din Comitetul politic stiintific al organizatiei europene pentru cercetarile nucleare. Powell s-a casatorit cu Isobel Therese Artner care l-a ajutat in cercetarile sale din 1932 si au avut doua fete. Activitatea sa din timpul liber a fost tenisul de camp. Profesorul Powell a murit in 1969. John Douglas Cockcroft (1951) John Douglas Cockcroft s-a nascut pe 27 mai 1897 in Todmorden,Anglia.Familia lui a lucrat pentru multi ani la fabricarea bumbacului. -2- Intre 1914 si 1915 a studiat la Todmorden si la Universitatea Manchester in laboratorul Horace in .Dupa ce a luptat in primul razboi mondial in batalionul regesc s-a intors la Manchester pentru a studia ingineeria electrica la Miles Walker.Dupa doi ani a mers la colegiul Sfantul Ion in Cambridge si a luat examenul de licenta in matematica in1924.Apoi a lucrat sub conducerea lui Lord Rutheford la laboratorul Cavendish . Prima sa colaborare a fost cu P.Kapitsa in domeniul magnetic si al temperaturilor.In 1928 s-a intors la studiul acceleratiei protonilor la mare voltaj acompaniat de E.T.S.Walton. In 1932 ei au reusit sa transmita litiu si bor in energia mare a protonilor. In 1933 au studiat radioactivitatea artificiala podusa de protoni si larga varietate a transfomarilor produse de protoni si deutoriu .In 1934 a intrat in laboratorul Royal Society Mond din Cambridge. In 1929 John a fost ales in calitate de membru in Colegiul Sfantul Ion si a devenit rand pe rand asistent universitar , coferentiar si in 1939 profesorul Jacksonian al filosofiei naturale. In septembrie 1939 el a lucrat ca asistent la laboratorul de cercetari stiitifite si a inceput cu problemele cu care se confruntau radarele de pe coasta si din cer.A fost membru al misiuni Tizard in toamna anului 1940.Dupa aceasta a fost numit capul organizatiei aeriene de cercetare .In 1944 a plecat la Canada pentru a lua conducerea proiectului despre energia atomica si astfel a devenit directorul laboratorului Montreal si Chalk River pana in 1946, cand s-a intors in Anglia. Timp de 5 ani (1954-1959) a fost membru de cecetari stiitifice in U.K.Atomic Energy Authority. A primit onorate doctorate de la 19 universitati fiind prietenul unor onorabili membri ale principalelor cercuri de sttinta . S-a casatorit cu Eunice Elizabeth Crabtree in 1925 si a avut 4 fete si un baiat. Profesorul Cockroft a murit in 1967. -3- Felix Bloch (1952) Felix Bloch s-a nascut pe 23 octombrie 1905 la Zurich in Elvetia. Inre1912 si 1918 a urmat cursurile scolii primare si ulterior Gymnasium din Zurich pe care l-a terminat in 1924 promovand examenul final Matura permitandu-i astfel sa urmeze cursurile unui institut. Planuind sa devina un inginer, a intrat direct la Institutul Federal de Tehnologie in Zurich. Dupa primul an de studiu in inginerie s-a decis sa studieze fizica in cadrul aceluiasi institut. In timpul urmatorilor doi ani el a asistat si la cursurile lui Weyl, Scherrer,Schrdinger care preda in acelasi timp si la universitatea din Zurich. Interesele lui Bloch l-au determinat sa se axeze pe fizica teoretica. Dupa ce in 1927 Schrdinger a parasit Zurich, Felix a continuat sa studieze impreuna cu Heisenberg la universitatea din Leipzig, unde a primit titlul de Doctor in Fizica in vara anului 1928 cu teza despre mecanica cuantica a electronilor din cristale si despre teoria conductibilitatii metalice.Diferiti membri care au venit in ani urmatori i-au oferit posibilitatea sa lucreze cu Pauli, Kramers, Heisenberg , Bohr si Fermi si sa promoveze studiile teoretice despre starea solida la fel de bine ca oprirea puterii schimbarii particulelor. In primavara anului 1933 Bloch a plecat din Germania si un an mai tarziu a acceptat un post la Universitatea Stanford. Noul mediu in care el s-a aflat in Statele Unite l-a ajutat sa-si materializeze dorinta, el avand suficient timp sa incerce o cercetare experimentala.Lucrand cu sursa unui foarte simplu neutron, s-a produs o dovada directa pentru momentul magnetic al -4- neutronilor liberi care pot fi obtinuti prin observarea imprastierii in fier. In 1936 a publicat un document in care a dat detalii despre fenomenul pe care l-a descoperit si in care era punctat faptul ca duce la o prductie si observare a polarizarii neutronilor. In timpul anilor de razboi Dr. Bloch a fost deasemenea ocupat cu primele etape ale muncii sale in energia atomica la Universitatea Stanford si Los Alamos. Dupa terminarea acestei munci el s-a familiarizat cu progresul modern al electronicii care l-a inspirat in munca sa de mai devreme despre momentul magnetic al neutronului, o noua avansare spre investigarea momentalor nucleare. Aceste investigatii au fost incepute imediat dupa ce s-a intors in Stanford in anul 1945. A lucrat in colaborare cu W.W.Hansel si M.E.Packard in noua metoda a inductiei nucleare, o procedura in totalitate electromagnetica pentru studierea momentelor nucleare in solide,lichide sau gazoase. Dupa cateva saptamani de la succesul experimentului , el a primit vestii despre niste descoperiri pe care l-au facut E.M.Purcell si colabaratorul sau Havard in mod independent si in acelasi timp. Multi ani din munca lui Bloch au fost acordati descoperirii de noi metode.In particular reusea combinand rezultatul lucrarii recedente, in momentul magnetic al neutronului, cu rezultatele lucrarii in colaborare cu D.Nicodemus si H.H.Staub (1948). Lucrarile sale teoretice mai recente au fost despre problemele aparute in conjunctie cu experimentele din laboratorul lui . In 1954 Bloch a plcat din Stanford pentru a deveni director general la o Universitate din Geneva. Iar dupa un an s-a intors continindu-si experimentele. In 1961 a primit premiul pentru fizica de la Universitatea din Stanford. Profesorul Bloch s-a casatorit in 1940 cu doamna doctor -5- Lore Misch, o refugiata din Germania deasemenea ocupandu-se cu studiul fizicii. Profesorul Bloch a decedat in 1983. Frits Zernike (1953) Frits Zernike s-a nascut pe 16 iulie 1888 la Amsterdam fiind al doilea fiu dintr-o familie cu 6 copii.Tatal sau ,Carl Frederick August Zernike a fost profesor de matematica si director al scolii primare din oras ,a realizat numeroase carti cu diferite subiecte,avand deasemenea si articole de pedagogie. Mama sa ,Antje Dieperink a avut aceeasi profesie de profesoara de matematica.Unul dintre fratii lui Frits a devenit profesor de fizica , o sora s-a casatorit cu bine cunoscutul Jan Mankes, primul om hirotonosit in protestarea impotriva religiei olandeze, alta sora este una dintre personalitatile renumite ale literaturii oloandeze. Frits a mostenit pasiunea pentru fizica de la tatal sau; ca baiat el deja avea oale, cazane, tuburi , pe care le cumpara cu banii de buzunar s-au le primea ca daruri de la fabrici de manufactura.In scoala generala a pus accent mai mult pe fizica si a neglijat alte materii cum ar fi istoria, limba greaca sau latina, la care, mai tarziu, a fost obligat sa dea un examen pentru a intra la universitate. In timpul acestor ani de scoala a avut destul timp pentru a-si dezvolta si realiza experimente , de exemplu teoriile despre fotografiile colore.Problemele financiare l-au obligat sa sintetizeze eterul sau de care avea nevoie pentru experimentele cu fotografii . Alte rezultate ale muncii sale este aparatul de fotografiat si un mini observator astronomic cu un ceas de la un casetofon vechi -6- care il ajuta sa faca fotografii cometelor . Impreuna cu parintii lui a rezolvat dificile probleme de matematica. A intrat la Universitatea din Amsterdam in 1905 studiind chimia, fizica si matematica . Interesul sau pentru matematica s-a dezvoltat cand a obtinut medalia de aur la Universitatea din Groningen in 1908. Un studiu mai profund in opalescenta i-a fost de asemenea premiat in 1912 de Societatea olandeza de stiinta din Haarlem, in juriu aflandu-se savanti de elita cum ar fi: Lorentz, Van-der-Waal si Haga. I s-a oferit posibilitatea de a alege intre o medalie de aur si o anumita suma de bani, iar el a decis ca munca sa sa-i fie rasplatita in bani fiindca deja detinea o medalie de aur obtinuta pentru studiul sau in matematica. In 1913, Kapteyn, faimosul profesor de astronomie de la Universitatea Groningen i-a propus o colaboare in calitate de asistent. In 1915 a obtinut un post de titular nu In catedra de chimie sau atronomie ci in catedra de matematica fizica. In documentele sale de statistica se gaseste o lucrare cu J.A. Prins care prezinta functia g pentru legaturile a doua molecule din lichid (1940). Marea sa descoperire , fenomenul de faze contraste pe care l-a descoperit in seara anului 1930 in laboratorul sau de optica, nu s-a bucurat imediat de atentia pe care o merita. Faimoasele fabrici Zeiss de la Jena au subevaluat valorile fazelor contraste ale microscopului sau pana cand German Wehrmacht a luat in considerare toate inventiile lui Frits care ar putea servi razboiului din 1941. Realizarile lui Zernike au fost recunoscute de Societatea Royal Microscopical; a fost deasemenea premiat de Societatea Royal (Londra) cu medalia Rumford si si-a luat doctoratul in medicina la Universitatea din Amsterdam. Zernike a fost casatorit de doua ori. Prima sa sotie Dora van -7- Bommel van Vloten, a murit in 1944 lasandu-i un copil. In 1954 s-a casatorit L.Koperberg-Baanders. Dupa retragerea sa de la Universitatea Groningen s-a mutat la Naarden, un oras langa Amsterdam. Frits Zernike a murit in 1966. Walter Bothe (1954) Walter Bothe s-a nascut pe 8 ianuarie 1891 la Oranienburg aproape de Berlin. Din 1908 pana in 1912 a studiat fizica la Universitatea din Berlin fiind elevul lui Max Plank luindu-si doctoratul chiar inainte de izbucnire celui de al doilea Razboi mondial (1914). Din 1913 pana in 1930 a lucrat la Physikalisch-Technische Reichsanstalt din Oranienburg, devanind un profesor renumit in Universitatea de acolo. In 1930 a fost numit Profesor de fizica si director la Institutul de fizica din cadrul Universitatii Giessen. In 1932 a fost desemnat in functia de director al institutului de fizica din cadrul Universitatii de la Heidelberg impreuna cu Fhilipp Lenard, devenind in 1934 director la institutul de fizica din cadrul Universitatii de cercetari medicale Max Planck. La sfarsitul celui de al doilea razboi modial cand acest institut s-a desfiintat , Bothe s-a reintors la Departamentul Fizicii si a predat pana cand boala care l-a paralizat pentru cativa ani l-a determinat sa-si intrerupa munca . Era capabil totusi sa supravegheze munca la Institutul de Fizica Max Planck si a continuat sa faca acest lucru pana cand s-a stins din viata (8 februarie 1957). Munca stiintifica a lui Bothe a coincis cu deschiderea -8- domenilor vaste a fizicii nucleare si rezultatele sale au condus la noi metode. In timpul primului razboi mondial a fost luat prizonier de rusi si a petrecut un an in Siberia. In acest an s-a dedicat studiilor matematice si invatarii limbii ruse; in 1920 a fost trimis inapoi in Germania. Walter a colaborat cu H.Geiger la Physikalisch-Technische Reichsantalt din Berlin. Impreuna cu acesta a carui influenta a determinat mult munca sa siintifica, a publicat, in 1924 metoda sa coiincidenta care a avut un rol important in descoperirile care au urmat. Metoda este bazata pe faptul ca atunci cand o particula trece printre doua sau mai multe particule de radiatie Geiger, pulsurile fiecarei particule sunt practic in acelasi timp. Pulsul fiecarei particule de radiatie Geiger este apoi trimis intr-un circuit coincident care indica pulsurile care coincid in timp. Impreuna cu Geiger au calrificat idei despre unghiul mic de imprastiere al razelor luminoase iar Bothe a rezumat munca lor in articolul publicat la Handbuch in 1926 si in 1933, infiintand fundatia de metode moderne pentru analizarea procesului de imprastiere. Din 1923 pana in 1926 Bothe s-a dedicat in special muncii experimentale si teoretice in teoria luminii corpusculare. I-au trebuit cateva luni pentru a descoperii efectul Compton observat intr-o camera plina cu hidrogen si scurta urma de ricosare a electronilor razelor X. El a lucrat suplimentar si la directia de emisie a eletronilor fotografici. Impreuna cu Geiger a asociat efectul Compton teoriei Bohr, Kramers, Slater si rezultatele muncii sale au fost de un mare folos teoriei luminii corpusculare. In 1927 a clarificat ideile despre lumina cuantica si interferenta sa intr-o foaie de hartie. In acelasi an a inceput sa studieze transformarea luminii elementelor de bombardament cu ajutorul razelor a (alfa). -9- In 1929 in colaboare cu W.Kolhorster, Bothe a intodus o noua metoda pentru studierea cosmosului si a razelor ultraviolete prin trecerea lor printre particulele de radiatie Geiger, si astfel a demonstrat prezenta patrunzatoare a particulelor in raze si a definit calea razelor individuale. Pentru descoperirea metodei coincidenta si pentru descoperirile urmatoare realizate cu ajutorul ei care au codus la fondarea spectroscopiei nuclare Bothe impreuna cu Max Born au fost premiati cu Premiul Nobel in fizica (1954). In 1930 Bothe, in colaborare cu H.Becker, a bombardat beriliul de masa 9 (deasemenea si borul si litiul) cu razele a derivate din poloniu si a obtinut o noua forma de radiatie care a fost chiar mai bine penetrata decat cele mai grele raze ? derivate de la radiu iar aceasta a condus la descoperirea neutronului realizata Sir James Chadwick in 1932. La Heidelberg, Both dupa o munca indelugata a obtinut banii necesari pentru construirea unui ciclotron. El a lucrat in timpul razboiului din 1939 la teoria difuziunii neutronilor si la metodele de masurare a acestora. In iunie 1940 a publicat un atlas intitulat Cloud-Chamber Figures. Bothe a castigat multe premii in fizica dar si in astronomie pentru munca sa delicata si rapida. Pentru hobiurile sale a acordat aceeasi importanta precum si muncii sale stiintifice. A luat parte la multe concerte,el insusi cantand la pian fragmente din operele lui Bach si Beethoven. In timpul vacantele vizita regiuni muntoase si picta in culori de ulei si apa. Bothe s-a casatorit cu Barbara Below si au avut doi copii. Walter Bothe a decedat in 1957. -10- Polykarp Kusch (1955) Polycarp Kusch s-a nascut pe 26 ianuarie 1911 la Blankenburg in Germania fiind fiul unui preot.El a locuit in Statele Unite si a fost cetatean american. El a fost educat in vestul Statelor Unite. Inclinarile sale erau spre chimie insa dupa ce a asistat la un curs la Institutul de Tehnologie din Cleveland, Ohio,intersul sau s-a indreptat spre fizica. In 1931 a fost licentiat in stiinta. In 1932 a intrat la Universitatea Illinois iar in 1936 a primit titlul de Doctor in fizica. Aici el a lucrat la problemele din domeniul optic sub indrumarea profesorului F.Wheeler Loomis. La universitatea Minesota a colaborat cu profesorul John T. Tate in studierea unor spectroscoape (1936-1937). Inca din 1937 Kusch a fost asociat al Departamentului de Fizica din cadrul Universitatii Columbia din New York exceptand intreruperile cauzate de cel de al II lea razboi mondial. Acesti ani si I-a petrecut in cercetarea si dezvoltarea unor generatoare cu microunde la Societatea Westinghouser. Experienta nu era importanta numai datorita cunoasterii de noi metode ci si proiectarii unui aspirator de o tehnologie specializata. Kusch a fost profesor de fizica la Universitatea Columbia din 1949. Inca din primele zile a devenit asociatul profesorului I.I.Rabi, in programul de cercetari atomice, nucleare si moleculare. Datorita acestei colaborari cu profesrul I.I.Rabi cercetarile sale au putut evolua. Cercetarilor sale li s-au adaugat mici detalii despre interactiunea particulelor constituiente ale atomilor si moleculelor. Infiintarea momentului magnetic neregulat a electronilor si -11- determinarea precisa a magnitudinii au facut parte din programul postbelic de cercetari a razelor atomice si moleculare. Mai tarziu el a devenit interesat de problemele de fizica chimica al caror studiu experimental l-a aplicat tehnicii razelor moleculare. Profesorul Kusch a primit titlul de Doctor in stiinta acordat de Institutul de tehnologie Case, Universitatea din Ohio, Universitatea din Illinois si Colegiul Colby. A fost ales membru al Academiei nationale de Stiinta (S.U.A.) in 1956. In urmatorii ani se concentreaza foarte mult asupra problemelor de educatie, in special a tinerilor facandu-i sa intelaga aceasta civilizatie ciudata afectata de cunoasterea stiintei si rezultatele acesteia. Polykarp Kusch s-a casatorit cu Edith Starr McRoberts; au avut trei fete. Sotia lui a decedat in 1959 si el s-a casatorit cu Betty Pezzoni in 1960. Profesorul Kusch a murit in 1993. William B.Shockley (1956) William Shockley s-a nascut pe 13 februarie 1910 in Londra, Anglia. A fost fiul lui William Hillman Shockley un inginer miner nascut in Massachusetts si a sotiei sale Mary care se ocupa deasemenea cu mineritul, fiind o delegata in Nevada. In 1913 familia s-a reintors in S.U.A si William a fost educat in California luandu-si licenta in stiite la Institutul de Tehnologie din California in 1932. El a studiat la Institutul de Tehnologie din Massachusetts sub indrumarea profesorului J.C. Slater si a obtinut titlul de Doctor in fizica iar in 1936 s-a supus unei teze despre structura clorurei de sodiu.In acelasi an s-a alaturat laboratorului de telefoane Bell lucrand intr-un grup condus de Dr.C.J. Davisson, -12- pana in1955. A renuntat la postul de director al departamentului de fizica pentru titlu de director laboratorului din California in cercetarea producerii si dezvoltarii noilor tranzistoare si semiconductoare. In timpului celui de-al doilea razboi mondial Willam a fost director de cercetari a organizatiei antisubmarine. A avut doua burse de conferentiar :in 1946 la Universitatea Princeton si in 1954 la Insitutul de Tehnologie din California. Timp de un an (1954-1955) a fost director adjunct si director in cercetari la Weapons System Evaluation in Departamentul de aparare. Cercetarile lui Shockley s-au concentrat asupra : studiului corpurilor solide; teoriei despre tuburile vide; experimentului si teorie despre fenomenul feromagnetic; experimentelor pe fotoelectroni din clorura de argint, variate teze in fizica tranzistoare si in cercetari operationale despre statistica scalara si productia individuala in laboratoarele de cercetari. Munca lui a fost rasplatita cu multa onoare. A primit: medalia de merit in 1946 pentru munca sa savarsita in cadrul Departamentului de razboi; premiul Morrris Leibmann in 1952 pentru colaborarea sa cu Institutul de radio. Un an mai tarziu a primit premiul Oliver E. Buckley iar in urmatorul an a castigat la Academia de stiinta premiul Cyrus B. Comstock. Cea mai mare realizare a sa a fost castigarea Premiului Nobel in 1956 impreuna cu doi colegi de la Laboratorul Bell : John Bardeensi Walter H Brattain . In 1963 a fost nominalizat la premiul acordat de Societatea Americana pentru Inginerie Mecanica. William B. Shockley a fost membru al Scientific Advisory Panel in armata americana inca din 1951 si a servit organizatia -13- fortei aeriane inca din 1958 .In 1962 a fost desemnat in functia de presedinte al comitetuluide consultatii stiintifice. A primit onorifice doctorate stiintifice de la Universitatea din Pennsylvania, Universitatea Rutgers si de la Colegiul Gustavus Adolphus. Printre numeroase articole de stiinta si jurnale tehnice Shockley a scris Electronii si gaurile din semiconducta (1950). A luat peste 50 de privilegii. Shockley a fost casatorit de doua ori si a avut trei copii cu Jean (nee Balley) de care a divortat casatorindu-se cu Emmy Laning. William a decedat in 1989. Tsung-Dao Lee (1957) Tsung-Dao Lee s-a nascut in 24 noiembrie 1926,in Shanghai China. A fost al saselea copil al lui Tsing kong Lee, un politician si al Ming Chang Chang. A studiat la scoala Kisngsi din Kanchow pe care a terminat-o in 1943.S-a transferat la Universitatea Nationala Cheking in pronvicie.Invazia japonezilor l-a fortat s-a plece in Kunming ,Yunnan;acolo el intrat la universitatea Nationala Southwest unde l-a intalnit pe Chen Ning Yahg, care in 1946, a obtinut o bursa de merit cu ajutorul careia s-a transferat la Universitatea din California,Berkeley,si apoi a devenit colaborator la Institutul de studii avansate din Princeton, New Jersey.Tsung a fost membru al institutului Staff din 1951 pana in 1953 si a avut ocazia sa lucreze in comun cu prietenul sau Dr. Yang. Lee a devenit foarte repede un savant renumit in special pantru -14- studiul sau in mecanica statistica si in fizica nucleara si subnucleara, gasind solutiile unor probleme foarte lungi si complicate.Dr. J. Robert Oppenheimer la admirat deoarece il credea ca fiind cel mai de seama fizician teoretic din cati a cunoscut el, si a carui munca era bazata pe o remarcabila prospetime diversitate si stil. Lasand la o parte subiectul de paritate non-conservatorist care l-a ajutat sa-si adjudece Premiul Nobel si statistica mecanica si fizica nucleara mentionate mai devreme, invetigatiile sale au fost deasemenea bazate pe teorie,astrofizica si turbulenta. Lee in 1953 a fost numit in functia de profesor asistent in fizica la Universitatea Columbia . Fiind astfel ,la varsta de 29,cel mai tanar profesor din facultate;anul urmator a primit premiul Nobel, iar la varsta de 31 a devenit al doilea savant ca varsta.(Cel mai tanar savant era Sir Lawrence care a castigat premiul pentru fizica impreuna cu tatal sau ,la varsta de 25). Impreuna cu Dr.Yang ,Lee, a scris mai multe articole inThe Physical Reviw Printre aceste actiuni s-a mai strecurat si premiile: Albert Einstein ,in stiinta la Universitatea Yeshiva, New York (1975), premiul pentru siinta de la ziarul din New York.A fost deasemenea ales laAmerican Physical Society, Academia Sinica si numit doctor in stiinta de Universitatea Princeton in 1958. Lee s-a casatorit cu (Jeannette) Hui Chung Chin, o studenta la universitate in 1950. Prefintele sale sunt:timpul petrecut cu cei doi copii ai lui,James si Stephen; si romanrle politiste. -15- Pavel A. Charenkov (1958) Pavel Alekseyevich Cherenkov s-a nascut in Voronezh pe 28 iulie 1904. Parintii sai, Aleksei si Mariya Cernkov erau tarani.A absolvit facultatea de fizica - matematica din cadrul Universitatii din Voronezh in 1928 si in 1930 s-a angajat la institutul de fizica Lebedev din cadrul Academiei de stiinte U.S.S.R. in 1940 a fost desemnat doctor in fizica-matematica. In 1953 a facut parte din asociatia profesorilor de fizica experimentala iar din 1959 a controlat procesele particulelor elementare fotografice in laborator. El a predat in invatamantul liceeal timp de 14 ani. In 1943 a lucrat sub supravegherea lui S.I. Vavilov observand emisia lumini albastre de la o sticla de apa expusa la un bonbardament radioactiv. Acest Efect Charenkovasociat cu deplasarea particulelor incarcatorului atomic la viteze mai mari decat viteza lumini s-a dovedit a fi de cea mai mare importanta in munca experimentala din fizica nucleara si in studiul razelor cosmice. Detectorul Charenkov a devenit o piesa standard a echipamentului in cercetarile atomice pentru observarea vitezei particulelor iar acest dispozitiv a fost instalat in Sputnik. In acelasi timp el s-a dedicat dezvoltarii constructiei electronilor accelerati si investigatiilor nucleare precum si reactiilor particulelor elementare fotografice. Cherenkov a primit premiile statului in 1946 (cu Vavilov , Frank si Tamm) si in 1951. In 1930 s-a casatorit cu Marya Putinseva, fiica lui A.M.Putinsev,profesor de literatura rusa. Ei au avut un fiu Aleksei, si o fica Elena. Pavel A. Cherenkov a murit in 1990. -16- Emilio Segr (1959) Emilio Segr s-a nascut la Roma, pe 1 februarie 1905, fiind fiul lui Giuseppe Segr si al Ameliei Treves. El a urmat cursurile scolii Tivoli din Roma si a intrat la Universitatea din Roma ca student la inginerie in 1922. In 1927 el s-a transferat la fizica si si-a luat doctoratul in 1928 sub conducerea profesorului Enrico Fermi. El a servit armatei italiene in 1928, 1929 si a intrat la Universitatea din Roma ca asistent al Profesorului Corbino in 1929. In 1930 a infiintat Fundatia Rockefeller si a lucrat cu Profesorul Otto Stern la Hamburg in Germania si cu Profesorul Pieter Zeeman la Amsterdam in Polonia. In 1932 s-a intors in Italia devenind profesor asistent la Universitatea din Roma colaborand in continuare cu Profesorul Fermi si altii. In 1936 a devenit director la laboratorul de fizica din cadrul Universitatii din Palermo, unde a lucrat pana in 1938. In 1938 Profesorul Segr a mers in Berkeley, California, unde a fost mai intai asociat in cercetari la Laboratorul de radiatii iar apoi coferentiar la Departamentul de fizica. Din 1943 pana 1946 a fost conduacatorul cercetarilor din Laboratorul Los Alamos in proiectul Manhattan. In 1946. In 1946 a intrat la Universitatea din California ca profesor de fizica ramanand aici pana la sfarsitul carierei sale. Profesorul Segr a lucrat multi ani in domeniul fizicii atomice si nucleare. In primul domeniu a lucrat in spectroscopia atomica contribuind la dezvoltarea acesteia si la studiul efectului Zeeman iar pe langa acestea a mai lucrat o scurta perioada si la razele moleculare. Din 1934 a lucrat in domeniul fizicii nucleare la studierea neutronului in colaborare cu profesorul Fermi. A -17- participat la descoperirea neutronilor moderati (Roma, 1934-1935). Mai tarziu s-a preocupat de studiul radiochimiei si a descoperit impreuna cu profesorul Perrier elementul teunetiu, cu profesorul Corson elementul astatin iar impreuna cu Kennedy, Seaborg si Wahl elementul plutoniu 239 si propietatile acestuia. Alte cercetari ale sale in fizica nucleara au fost in: izomerie, fisiunea spontana, energia fizica inalta. Segr impreuna cu asociatii lui si cu niste studenti au contribuit la studierea interactiunii dintre nuclee si la fenomenul de polarizare. In 1955 alaturi de Chamberlain, Wiegand si de Ypsilantis au descoperit antiproton. Studiul antinucleelor este acum principalul sau subiet in cercetari. Profesorul Segr a predat la Universitatea Columbia,New York, la Universitatea din Illinois si la Universitatea din Rio de Janeiro. A fost membrul: Academiei Nationale de Stiinta (S.U.A.), Academiei de Stiinta din Heidelberg (Germania), Academiei Nationale dei Linceidin Italia etc.. A fost premiat cu medalia Hofmann , medalia Cannizzaro de catre Academia din Italia. A fost un profesor renumit la Universitatea San Marcos din Peru . Profesorul Segr s-a casatorit cu Elfriede Spiro; au avut un fiu Claudio si doua fiice, Amelia si Fausta. Profesorul Segr a murit in 1989.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat Nume mari in fizica". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.