Referat COMPONENTELE UNUI CALCULATOR

Incarcat la data: 25 Aprilie 2007

Autor: Adascalitei Virgil

Pret: 80 credite

3,5 (26 review-uri)
Un calculator este un sistem hardware si componenta software. Componenta hardware specializat n prelucrarea datelor pe baza de program. El reuneste doua componente de baza: componenta reprezinta ansamblul elementelor fizice care compun calculatorul electronic: circuite electrice, componente electronice si dispozitive mecanice, si alte elemente materiale ce intra n structura fizica a calculatorului electronic ntr-un cuvnt partea materiala a calculatorului. Componenta software cuprinde totalitatea programelor, reprezentnd inteligenta calculatorului, prin care se asigura functionarea si exploatarea sistemului de calcul. Prin componenta software, utilizatorul transmite calculatorului metodele de gestiune a resurselor, logica prelucrarii datelor, precum si metodele de structurare si redare sau stocare a acestora. Configuratia oricarui sistem de calcul se nscrie ntre limita inferioara, numita configuratia de baza care este definita de un minim necesar de componente pentru ca sistemul sa fie operational si limita superioara, determinata prin adaugarea de componente la configuratia de baza, att ct admite unitatea centrala de prelucrare. Un exemplu de configuratie de calcul ar fi determinat de urmatoarele componente: Procesorul (unitatea centrala de prelucrare), tastatura, mouse, monitor, imprimanta, floppy disk, hard disk, CD-ROM. PROCESORUL Este piesa cea mai important a unui calculator (cea care face "calculele") i de aceea nu trebuie fcut nici o economie atunci cnd o cumprm. Un procesor este alctuit dintr-o multitudine de microcircuite integrate. Acestea snt alctuite la rndul lor din tranzistori, rezistori (rezistene), capacitori (condensatori) i diode. Toate aceste componente servesc la alctuirea unor circuite care formeaz porti logice (logic gates) care stau la baza principiului de funcionare a microprocesorului. Procesorul se mai numete i CPU (Central Processing Unit). Puterea unui procesor este dat de de frecvena de funcionare ("viteza cu care face calculele"), de arhitectura sa interna si de cantitatea de memorie de pe pastila procesorului. Frecvena de funcionare este denumit de obicei "frecven de ceas" ("clock frequency") sau "frecven de tact" si este msurat n MegaHertzi (MHz) sau GigaHertzi (GHz). Arhitectura procesorului se refera in principal la tipul de microcircuite si dispunerea lor n cadrul nucleului acestuia. Memoria existent pe pastila procesorului se numeste memorie "cache" de nivel 1, 2 sau 3, scris prescurtat de obicei L1, L2, L3. Memoria cache ("cache" = depozit) de pe pastila procesorului este o memorie rapid folosit exclusiv de procesor, care n acest fel i scade dependena fa de memoria sistemului (memoria RAM) i devine mai rapid n executarea instruciunilor sale. Memoria cache servete la stocarea datelor accesate frecvent de procesor i are o importan deosebit n aplicaiile (jocurile pe calculator, etc.) care utilizeaz frecvent aceleai seturi de date. Frecvena de funcionare ("viteza") a unui procesor este dat de produsul dintre frecvena ("viteza") magistralei principale de date ("Front Side Bus - FSB") i factorul de multiplicare a acesteia ("multiplier"). De exemplu un procesor cu frecvena de funcionare ("clock frequency") de 1467 MHz are o frecven a magistralei principale de date de 133 MHz i un factor de multiplicare de 11. Exist mai muli fabricani de procesoare dar cei mai importani snt INTEL i AMD. Aceste companii au o oferta mprit n trei categorii : Procesoare foarte puternice. Snt destinate mptimiilor de jocuri de ultim generaie sau celor care au nevoie de ct mai mult performan pentru aplicaiile (animaii 3D i editare audio-video profesional, etc.) pe Din aceast categorie fac parte procesoarele Athlon 64 FX produse de AMD i procesoarele Pentium 4 Extreme Edition produse de Intel. Procesoare puternice. Snt destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul att pentru jocuri de ultim generaie ct i pentru aplicaii comune (prelucrare de text, internet, editare audio-video, etc.). Din aceast categorie fac parte procesoarele Athlon 64 i Athlon XP produse de AMD i procesoarele Pentium 4 produse de Intel. Procesoare cu performane medii. Snt destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul n special pentru aplicaii mai puin intensive (aplicaii de birotica, internet, vizionare de filme, ascultare de muzica, etc.). Aceste procesoare pot fi folosite i pentru jocurile de ultim generaie ns doar dac snt fcute anumite modificri n setrile jocurilor (scderea rezoluiei i a detaliilor grafice) care s permit rularea lor la un nivel acceptabil. Din aceast categorie fac parte procesoarele Sempron (i predecesoarele lor, Duron) produse de AMD i procesoarele Celeron produse de Intel. Procesoare cu performane obinuite (sczute). Snt destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul exclusiv pentru aplicaii puin intensive (aplicaii de birotic, internet, vizionare de filme, ascultare de muzic, etc.). Din aceast categorie fac parte procesoarele VIA C3 produse de VIA. Aceste procesoare au avantajul c nu consum mult energie electric i c degaj foarte puin cldur, ceea ce le face s poat fi folosite n special n calculatoarele portabile mai puin performante destinate celor care doresc s plteasca un pre sczut pentru aceste dispozitive. INTEL Procesoarele fabricate de compania INTEL snt de dou tipuri i anume Pentium i Celeron, care la rndul lor exist n mai multe variante n funcie de generaie (Pentium 4, Pentium 3, Celeron 2, etc.) i de frecvena de ceas (2 GHz; 2,4 Ghz; 3 Ghz; etc.). ntre aceste dou tipuri exist asemnari i diferene care se reflect n performana lor global. Procesoarele Pentium snt destinate acelora care doresc ct mai mult performan de la calculator i ca urmare snt dispui s plteasca un pre pe msur pentru acest lucru. Procesoarele Celeron snt destinate acelora care doresc s cumpere procesoare produse de compania Intel, dar snt de acord s sacrifice un anumit grad de performan n favoarea unui pre mai sczut. Aceast politica de marketing a companiei Intel face ca procesoarele Celeron s fie fabricate i poziionate pe pia n aa fel nct s nu intre n concuren cu procesoarele Pentium. Ca urmare ele au viteze mai mici dect cele mai noi procesoare Pentium, au o frecven de funcionare a magistralei de date mai mic i de asemenea mai puin memorie cache pe pastila procesorului. De exemplu la un moment dat cel mai puternic procesor Celeron (cu nucleu Northwood) avea o frecven de ceas de 2,8 GHz, o frecven de funcionare a magistralei de date (a procesorului, intern) de 400 MHz i o memorie cache L2 de 128 KB. Prin comparaie, la acelai moment cele mai puternice procesoare Pentium 4 obinuite (nu Extreme Edition) aveau o frecven de ceas de 3,4 Ghz, o frecven de funcionare a magistralei de date (a procesorului, intern) de 800 MHz i o memorie cache L2 de 512 KB (P4 cu nucleu Northwood) sau 1024 KB (P4 cu nucleu Prescott). PENTIUM Procesoarele Pentium snt cele mai puternice procesoare produse de Intel i snt indicate pentru cei care doresc s foloseasca calculatorul i pentru jocuri de ultim generaie sau pentru prelucrare audio-video. Procesoarele Pentium fabricate n prezent snt dintr-a patra generaie (Pentium 4) dar se gsesc n vnzare (n special la mna a doua) i procesoare din generaia a treia (Pentium 3, denumire scrisa de obicei Pentium III). Procesoarele din generaia a patra (cu excepia seriei P4 Extreme Edition) au fost fabricate folosindu-se succesiv (n ordine cronologic) patru tipuri de nuclee i anume Wilamette (pn la 2 GHz inclusiv), Northwood (de la 2GHz pn la 3,4 Ghz) i Prescott (de la 2,8 Ghz n sus). ntre cele trei tipuri de nuclee exist multe asemnri ns exist i destule diferene, legate de procesul de fabricaie sau de arhitectura intern. Nucleul Prescott are un numr dublu de tranzistori fa de nucleul Northwood i are 16 KB de memorie cache L1 i 1024 MB de memorie cache L2. Nucleul Northwood are doar 8 KB de memorie cache L1 i 512 KB de memorie cache L2. n plus procesoarele bazate pe nucleul Prescott au o arhitectur mbuntit i snt dotate cu un set nou de instruciuni, numit SSE3, care nu exist la procesoarele bazate pe nuclee mai vechi i care va fi pus n valoare de creatorii de softuri. Pe de alt parte nucleul Prescott are un consum de electricitate mai crescut i degaj mai mult cldur n timpul funcionrii intensive dect nucleul Northwood, ceea ce reprezint un dezavantaj. Procesoarele Pentium 4 Extreme Edition (XE) snt cele mai performante procesoare din generaia Pentium 4, ns preul lor este prohibitiv. Aceste procesoare snt bazate pe nucleul Gallatin, iar una dintre caracteristicile nucleului care contribuie din plin la sporul de performan este prezena unui nivel de memorie cache L3 cu o marime de 2 MB, care se adauga memoriei cache L2 de 512 KB. Procesoarele Pentium 4 Extreme Edition nu au nevoie de plci de baz speciale, ele putnd fi montate pe plcile de baz obinuite pentru Pentium 4 i anume "socket 478" sau "socket LGA775". Astfel, procesorul P4 XE 3.4 GHz exista atit in varianta pentru soclu 478 cit si in varianta pentru soclu LGA775. Cel mai puternic reprezentant al acestei familii este procesorul Pentium 4 XE 3.73 GHz, care este construit exclusiv pentru formatul de soclu LGA775. O parte din procesoarele Pentium 4 cu frecvena de tact de peste 2,4 GHz posed facilitatea de "Hyper-Threading" (HT), ceea ce nseamn c un procesor este "vzut" de SO ca fiind de fapt compus din dou procesoare "logice" (virtuale) care funcioneaz la frecvena de ceas nominal a procesorului real. Unele aplicaii snt optimizate pentru modul multifir ("multithread") sau pentru sistemele multiprocesor i ca urmare ele vor rula mai rapid pe un sistem dotat cu un procesor Pentium 4, chiar dac acest sistem doar "emuleaz" un sistem biprocesor, fr a fi i n realitate unul. De asemenea tehnologia HT aduce un avantaj n situaia lucrului simultan cu mai multe aplicaii sau n cazul n care unele aplicaii ruleaz automat n fundal. Performana unui sistem dotat cu un procesor care utilizeaz tehnologia "Hyper-Threading" nu este ns la fel de mare ca a unui sistem dotat cu dou procesoare reale (identice cu cel folosit n sistemul monoprocesor), din cauza faptului c procesoarele "logice" trebuie totui s mpart resursele procesorului real. Creterea de performan este de obicei de ordinul 10-30 %, dar exist i situaii n care tehnologia HT trebuie dezactivat pentru c ea ncetinete activitatea procesorului n anumite aplicaii. Pentru a putea folosi tehnologia HT este nevoie de o plac de baz compatibila i de un SO (Windows XP sau unele distribuii de Linux) optimizat pentru aceast tehnologie. Activarea sau dezactivarea tehnologiei HT se face din BIOS-ul plcii de baz CELERON n trecut procesoarele Celeron foloseau acelai nucleu ca i procesoarele Pentium mai vechi cu o generaie, dar cele mai noi procesoare Celeron au nucleu de procesor Pentium 4 (varianta Wilamette, Northwood sau Prescott). Este demn de remarcat faptul ca procesoarele Celeron D (bazate exclusiv pe nucleul Prescott) au o performanta notabil crescuta fata de procesoarele Celeron din generatiile anterioare, chiar i la o frecventa de tact egala. Acest lucru se datoreaza mai multor factori i anume : marimea memoriei cache L1 i L2 s-a dublat (L1 = 16 KB, L2 = 256 KB), viteza magistralei principale a crescut i ea (533 MHz, fata de 400 MHz ct aveau cele mai performante procesoare Celeron cu nucleu Northwood) i a fost introdus setul de instructiuni SSE3. Pe de alta parte procesoarele Celeron, indiferent de generatie, nu suporta tehnologia Hyper-Threading, aceasta raminind apanajul procesoarelor Pentium 4. Procesoarele Celeron cu frecvena de tact sub 2 Ghz snt indicate pentru calculatoare folosite pentru aplicaii mai puin solicitante. Aceasta nu nseamn c ele nu pot fi folosite pentru jocuri sau editare audio-video, ci doar c performana lor n aceste cazuri este mult sczut fa de procesoarele Pentium de ultim generaie, n principal datorit cantitii mici de memorie cache. Procesoarele Celeron cu viteze de 2 GHz sau mai mult pot fi folosite ns i pentru aplicaii solicitante, dei cantitatea redus de memorie cache i pune n continuare amprenta asupra performanelor procesorului, exceptie fcnd bineinteles procesoarele Celeron D. AMD Procesoarele fabricate de compania AMD snt de dou tipuri i anume Athlon i Sempron, acestea din urma inlocuind linia de procesoare Duron la jumatatea anului 2004. ntre aceste dou tipuri exist asemnri i diferene care se reflect n performana lor global. Diferena ntre procesoarele de tip Athlon i Sempron este n mare msur aceeai care exist ntre procesoarele Pentium i Celeron i este legat de frecvena de ceas ("viteza") a procesorului, de frecvena magistralei de date, de cantitatea de memorie cache de pe pastila procesorului i de tipul nucleului folosit. ATHLON XP Cea mai popular (mai bine vndut) serie de procesoare fabricat de AMD se numete Athlon XP. Procesoarele Athlon XP au fost fabricate folosindu-se succesiv (n ordine cronologic) patru tipuri de nuclee i anume Palomino (1500+ pn la 2100+), Thoroughbred (1600+ pn la 2700+), Barton (2500+ pn la 3200+) i Thorton (2000+, 2200+, 2400+). Nucleul Thoroughbred a avut dou revizii (versiuni) i anume Thoroughbred A i Thoroughbred B, acesta din urma prezentnd un avans tehnologic considerabil fa de nucleele anterioare, inclusiv versiunea A. Diferenele dintre nuclee snt date n principal de optimizarea arhitecturii lor n vederea mbuntirii performanei globale a procesorului, cu cteva excepii n care diferenele dintre generaiile de nuclee snt minore i tin doar de cantitatea de memorie cache de pe pastila procesorului. Ca o regul aproape general cu ct nucleul este mai nou cu att procesorul este mai bun, adic mai rapid i mai stabil. Diferena ntre nucleul Barton i cel Thoroughbred B este ns minima d.p.d.v al arhitecturii, deosebirea principal ntre ele fiind dat de adugarea a 256 KB de memorie cache L2 pe nucleul Barton n aa fel nct acesta are 512 KB memorie cache L2 n timp ce nucleul Thoroughbred B (ca i nucleele Palomino i Thoroughbred A) are doar 256 KB. Nucleul Thorton este un nucleu Barton care are doar 256 KB de memorie cache L2 i a fost produs doar din considerente ce in de procesul de producie, pentru c era mai ieftin s se foloseasc aceeai linie de fabricaie ca pentru nucleele Barton dect s se pstreze linia de fabricaie a nucleelor Thoroughbred B. ATHLON 64 / ATHLON 64 FX Marea majoritate a procesoarelor (Pentium 4, Celeron, Athlon XP, Duron) destinate staiilor de lucru ("work stations" - "desktops") au nuclee cu arhitectura pe 32 de bii. Compania AMD fabric ns i dou linii de procesoare care au o arhitectur pe 64 de bii i anume procesoarele Athlon 64 FX (55, 53 i 51) i Athlon 64. Aceste procesoare snt optimizate pentru a rula aplicaii pe 64 de bii, ns ele pot rula extrem de bine i aplicaii pe 32 de bii sau chiar pe 16 bii. n aplicaiile pe 32 de bii (de ex. jocuri, programe de birotic, editare audio-video, etc.) performana procesoarelor cu arhitectura pe 64 de bii este chiar considerabil mai bun dect a procesoarelor pe 32 de bii. Puterea real a procesoarelor pe 64 de bii va putea fi ns "desctuat" doar odat cu apariia sistemelor de operare i a aplicaiilor pe 64 de bii. Procesoarele AMD pe 64 de bii au arhitectura nucleului asemntoare cu cea a procesoarelor Athlon XP, la care s-au adugat ns mai multe inovaii n scopul creterii performanei. Cea mai notabil inovaie este includerea n nucleu a controlerului de memorie, care era pn atunci plasat n cipsetul plcii de baz. n acest fel lucrul cu memoria DDRAM este accelerat i n plus performana procesorului nu mai depinde de calitatea controlerului folosit de productorul plcii de baz. n plus ele folosesc i instruciunile SSE 2, care nu snt prezente la procesoarele Athlon XP. Procesoarele AMD Athlon pe 64 de bii au nevoie de plci de baz speciale, ele neputind fi instalate pe PB pentru procesoare Athlon XP. La inceputul productiei acestor procesoare, PB trebuiau sa fie de tipul "Socket 940" pentru Athlon 64 FX i "Socket 754" pentru Athlon 64, n funcie de numarul de pini ai fiecarui tip de procesor. Ulterior compania AMD a hotarit ca ambele tipuri de procesoare sa aiba acelai numr de pini, i anume 939, iar placile de baza de tipul "Socket 939" sa fie compatibile att cu procesoarele Athlon 64 FX, ct i cu procesoarele Athlon 64 construite cu acest numr de pini. ATHLON 64 Procesoarele Athlon 64 snt varianta mai puin performanta (i n acelai timp mai ieftina) a procesoarelor AMD pe 64 de biti, dar chiar i aa ele intrec n performanta procesoarele Athlon XP cu aceeai frecventa de tact. Ele snt construite folosind nucleele "Newcastle", "Clawhammer" si "Winchester". Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Clawhammer" (3200+, 3400+ i 3700+) au 754 de pini (snt compatibile cu PB Socket 754), posed un controler de memorie monocanal ("single channel"), o interfa de lucru cu memoria cache L2 pe 64 bii (ceea ce le face mai puin performante) i o cantitate de memorie cache L2 de 1024 KB. n ceea ce le priveste pe procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Newcastle" lucrurile snt ceva mai complicate. Primele procesoare Athlon 64 (2800+, 3000+, 3200+, 3400+) cu nucleu "Newcastle" aveau 754 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza Socket 754) posedau un controler de memorie monocanal ("single channel"), o interfa de lucru cu memoria cache L2 pe 64 bii (ceea ce le facea mai puin performante) i o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB. Procesoarele din a doua serie Athlon 64 cu nucleu "Newcastle" (3500+, 3800+) au 939 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza Socket 939) poseda un controler de memorie bicanal ("dual channel"), o interfa de lucru cu memoria cache L2 pe 128 bii (la fel ca procesoarele Athlon 64 FX) i o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB. Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Winchester" (3000+, 3200+ i 3500+) au 939 de pini (snt compatibile cu PB Socket 939), posed un controler de memorie bicanal ("dual channel") i o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB. Deosebirea intre nucleele Newcastle si Winchester tine exclusiv de procesul de fabricatie, primele fiind fabricate cu tehnologie de 130 nm (0,13 microni) iar celelalte, mai noi, cu tehnologie de 90 nm (0,09 microni). Tehnologia de 90 nm permite atit scaderea costurilor de productie cit si un consum de electricitate mai mic, ceea ce are ca efect o temperatura mai scazuta. Cel mai puternic reprezentant al familiei Athlon 64 este procesorul Athlon 64 4000+ (frecventa reala 2,4 GHz), care are 939 de pini. El este construit pe baza nucleului Clawhammer (la fel ca si Athlon 64 FX-53, care are aceeasi frecventa de tact), avind controler de memorie bicanal si o cantitate de memorie cache L2 de 1 MB. SEMPRON Procesoarele Sempron au fost construite de-a lungul timpului folosind patru tipuri de nuclee si anume Thoroughbred B, Barton, Paris si Palermo. Primele procesoare Sempron de la 2200+ (frecventa reala 1,5 GHz) la 2800+ (frecventa reala 2 GHz) au fost fabricate folosind nucleul Thoroughbred B si erau conforme cu formatul "socket A" pentru placile de baza. Procesorul Sempron 3000+ (frecventa reala 2 GHz - 512 KB cache L2) a fost initial fabricat folosind nucleul Barton, conform cu formatul "socket A" pentru placile de baza. Ulterior a fost fabricat cu nucleul Palermo (frecventa reala 1,8 GHz - 128 KB cache L2). Procesorul Sempron 3100+ (frecventa reala 1,8 GHz) este fabricat folosind nucleul Paris (similar cu cel folosit pentru procesoarele Athlon 64) si este conform cu formatul "socket 754" pentru placile de baza. Toate aceste procesoare au fost fabricate cu o tehnologie de 130 nm. Procesoarele Sempron cele mai noi sint fabricate pentru platforma Socket 754 cu ajutorul tehnologiei de 90 nm, inglobeaza nucleul Palermo si au valorile nominale ("ratings") : 2600+ (frecv. reala 1,6 Ghz), 2800+ (1,6 Ghz) si 3000+ (1,8 GHz). Diferenta de performanta dintre modelele 2600+ si 2800+ nu este data de frecventa de functionare, care este aceeasi, ci de cantitatea de memorie cache L2. Toate procesoarele Sempron bazate pe nucleul Thoroughbred B de la 2200+ la 2800+ au o cantitate de memorie cache L2 de 256 KB, ceea ce le face mult mai performante decit predecesoarele lor, Duron, care aveau doar 64 KB. Procesorul Sempron 3000+ cu nucleu Barton are 512 KB memorie cache L2, la fel ca si procesoarele Athlon XP construite pe baza aceluiasi nucleu. Procesorul Sempron 3100+ cu nucleu Paris are 256 KB memorie cache L2. Procesoarele construite pe baza nucleului Palermo au cantitati diferite de memorie cache L2 si anume : 2600+ (128 KB); 2800+ (256 KB), 3000+ (128 KB). Procesoarele Sempron construite cu nucleele Paris si Palermo poseda avantajele conferite de acestea (de ex. controler de memorie integrat) dar nu pot rula aplicatii pe 64 de biti, lucru care ramine apanajul exclusiv al liniilor de procesoare Athlon 64 FX si Athlon 64. DURON Procesoarele Duron mai recente au fost construite succesiv cu dou tipuri de nuclee i anume Morgan (ntre 1 GHz i 1,3 GHz) i Applebred (1,4 GHz; 1,6 GHz i 1,8 GHz). Nucleul Applebred este mbuntit considerabil fa de nucleele anterioare i permite funcionarea procesorului la o frecven a magistralei de date (FSB) de 266 MHz. Procesoarele Duron au o cantitate de memorie cache L2 de doar 64 KB, fa de 256 sau 512 KB pentru procesoarele Athlon XP, ceea ce se rsfrnge asupra performanelor n aplicaiile (jocuri, programe de birotic, etc.) dependente de cantitatea de memorie cache disponibil. Aceasta linie de procesoare a fost scoasa din productie n momentul n care a fost lansat modelul Sempron. ALTI PRODUCATORI Compania VIA, productoare n principal de componente pentru plci de baz, ofera un procesor numit VIA C3 care este foarte ieftin. Dac intenionm s folosim un calculator n principal pentru procesarea de text sau explorarea internetului putem lua n considerare cumprarea unui asemenea procesor, care poate fi folosit eventual i pentru jocuri pe calculator mai vechi sau pentru aplicaii audio-video mai puin intensive. Procesoarele produse de VIA se vnd de obicei impreun cu o plac de baz, la un pre foarte convenabil. CUMPRAREA UNUI PROCESOR Este recomandat cumprarea unui procesor ct mai puternic. O list cu specificaiile tehnice (frecvena de funcionare pentru procesoarele Athlon XP, factorii de multiplicare, tensiunea de alimentare, etc.) ale procesoarelor se gsete n pagina Processor Chart sau n pagina Processor Specs. n cazul n care folosim calculatorul pentru o plaj larg de aplicaii (birotic, editare audio-video, jocuri, programare, proiectare, etc.) i avem un buget restrns, trebuie s favorizm procesorul "n dauna" plcii video, atunci cnd luam decizia final referitoare la piesele pe care le cumprm. Cu alte cuvinte trebuie s luam un procesor ct mai puternic, pentru c performana acestuia se va reflecta pozitiv n absolut toate aplicaiile, pe cnd performana plcii video este de obicei limitat la jocuri i la aplicaiile de grafic 3D. Utilizatorii care pun un pre deosebit pe performana calculatorului lor pot avea n vedere cumprarea unui procesor Athlon 64 FX sau a unui procesor Pentium 4 Extreme Edition RCITORUL Procesoarele moderne se nclzesc foarte mult atunci cnd funcioneaz, iar temperatura lor trebuie meninut sub o anumit limit pentru a asigura o funcionare optim. Pentru aceasta peste procesor se fixeaz un rcitor ("cooler") compus dintr-un radiator pe care se afl fixat un ventilator. Radiatorul este format dintr-un postament care se continu cu o structur lamelar i este construit de obicei din aluminiu dar poate avea i pri din cupru, care este un mai bun conductor de cldur. Postamentul vine n contact cu suprafaa procesorului, de la care preia cldura degajat de acesta i o disipeaz cu ajutorul structurii lamelare n mediul nconjurtor. Acest tip de rcire se numete rcire pasiv. Ventilatorul asigur transferul aerului nclzit care se afl n apropierea suprafeei radiatorului, permind astfel schimbul mai eficient de cldur ntre radiator i mediul nconjurtor. Acest tip de rcire se numete rcire activ. Ventilatorul este de obicei acoperit cu un mic grilaj metalic al crui rol este de a mpiedica contactul dintre palele ventilatorului i cablurile care traverseaz spaiul interior al carcasei calculatorului. Exist multe tipuri de rcitoare ns este recomandat cumprarea unuia care s fie eficient i n acelai timp care s nu aib un ventilator foarte zgomotos. Un astfel de racitor cost de obicei ntre 10 i 15 EUR dar exist bineneles i variante mai bune dar n acelai timp mai scumpe. La cumprarea rcitorului trebuie s inem cont de faptul c rcitoarele pentru procesoare Pentium sau Celeron snt diferite (din punct de vedere al dispozitivului de montare) de cele pentru procesoare AthlonXP sau Duron i de asemenea diferite de cele pentru procesoarele Athlon 64. Este recomandat cumprarea unui rcitor care are o pastil de cupru n locul n care radiatorul vine n contact cu procesorul. PLACA VIDEO Placa Video (PV) este responsabila cu afiarea imaginilor pe ecranul monitorului. Ea este a doua componenta, dup procesor, care determina performana unui calculator i de aceea i n cazul ei este recomandat s nu facem economie atunci cnd dorim s o cumprm. PV contine un procesor specializat numit GPU (Graphics Processing Unit) sau VPU (Visual Processing Unit) care face o parte din calculele necesare pentru afiarea imaginilor, cealalta parte a acestor calcule fiind fcut de procesorul calculatorului (CPU). Fiecare PV are i o cantitate de memorie RAM inclusa pe ea care este folosit de GPU, de exemplu pentru a stoca texturile obiectelor (elemente de peisaj, personaje, etc.) intilnite n jocuri. Placa video afiseaza pe ecranul monitorului imagini de dou tipuri i anume n dou dimensiuni (2D) i n trei dimensiuni (3D), cu mentiunea c imaginile 3D snt evident tot n dou dimensiuni (fiind afisate pe ecran, care este o suprafaa plata), ns n cazul lor este creata senzatia (iluzia) perspectivei, adic a unui spatiu n trei dimensiuni aflat dincolo de ecranul monitorului. Imaginile 2D snt folosite n special pentru elementele de interfata (ferestrele, barele, butoanele, etc) ale softurilor, iar imaginile 3D snt folosite n special pentru jocurile 3D (practic aproape toate jocurile publicate incepind cu anul 2000, indiferent de tipul lor). Puterea unei plci video, care se reflecta bineinteles n pre, consta n capacitatea ei de a oferi animatii ct mai fluide (cursive, fr sacadari) n jocurile 3D. Placa video creeaza de fapt imagini statice (cadre, similare cu nite diapozitive), ns inlantuirea acestora la o viteza mare (peste 30-40 de cadre pe secunda) produce ochiului senzatia c elementele prezente n imagini (personaje, vehicule, etc.) se afla n miscare, la fel cum inlantuirea rapid a cadrelor de pe rola unui film produce senzatia de miscare. Acest proces de creare a imaginilor 3D devine evident atunci cnd ncercam s rulam un joc 3D pe o PV mai slaba i rezultatul este c actiunea jocului se desfasoara sacadat, semanind uneori cu o sesiune de vizionare a unor diapozitive ("slideshow"). Crearea unei imagini 3D este o operatiune complexa, care se desfasoara n dou etape mari ("geometrica" i "grafica") la care participa att procesorul central (CPU) ct i procesorul grafic (GPU - VPU). n etapa "geometrica" snt calculate coordonatele n spatiu ale tuturor elementelor care compun o imagine (scena) i de asemenea snt calculate valorile necesare aplicarii efectelor grafice care fac ca imaginea s para ct mai realista (umbre, culori, texturi, toate n raport cu unghiul de vedere al scenei). n etapa "grafica" se trece la modificarea propriu-zisa a scenei n conformitate cu calculele facute n etapa "geometrica", adic se adauga texturile, culorile i umbrele obiectelor prezente n scena i se obtine imaginea finala, procedeu numit "randare" ("rendering"). Etapa "geometrica" era realizata de obicei de CPU, ns n PV moderne ea este realizata (exclusiv sau cu ajutorul CPU) de ctre GPU prin unitatea de "transformare i iluminare" ("transform & lightning" - T&L) prezenta pe cipul grafic. Etapa "grafica" este realizata de ctre PV care prelucreaza pixelii care compun imaginea i le adauga texturi pe care apoi le optimizeaza n aa fel nct efectul s fie ct mai realist. Scena finala rezultata ("cadrul") depinde deci foarte mult de capacitatea PV de a-i executa operatiile ct mai bine (fr defecte de texturare, artefacte cromatice, etc.) i ntr-un timp ct mai scurt. Randarea imaginii finale este realizata de PV cu ajutorul unor "conducte de randare" ("rendering pipelines" sau "pixel pipelines") n cadrul crora se desfasoara operatiile de prelucare a pixelilor. Fiecare conducta de randare foloseste un anumit numr de "unitati de mapare a texturilor" ("texture mapping units") a caror funcie este de a aplica texturi pe suprafetele obiectelor prezente n imagine, suprafete alctuite din pixeli. Aplicarea texturilor seamana foarte bine cu aplicarea unui tapet pe un perete sau cu acoperirea unui obiect cu o stofa (de ex. asezarea unei fete de masa) cu mentiunea c pe un obiect dintr-o imagine 3D se aplica de obicei mai multe texturi pentru a obtine efecte realiste, de exemplu pentru a simula o suprafaa cu protuberante sau una zgiriata. Performana unei plci video este dat de insumarea mai multor factori printre care cei mai importanti snt frecvena de ceas a procesorului grafic, frecvena de ceas a memoriei RAM (i cantitatea ei) de pe PV, numarul de conducte de randare i numarul de unitati de texturare continute de fiecare conducta. Un alt factor important este tipul magistralei de memorie ("memory bus"), prin care snt transferate date ntre cipul grafic i memoria RAM de pe placa video. Cele mai performante plci au o magistrala de memorie pe 256 bii, plcile cu performane medii i obinuite au o magistrala de memorie pe 128 bii, iar plcile cu performane sczute (nerecomandate pentru jocuri) au o magistrala de memorie pe 64 bii. Placa Video se fixeaza pe placa de baz ntr-un orificiu alungit numit slot. Acesta poate fi de tip AGP (cel mai frecvent), PCI Express (standardul cel mai performant, care a inceput s fie folosit de abia incepind cu anul 2004) sau PCI (foarte putine PV l folosesc n prezent). Modul de transfer a datelor video prin portul AGP este de 1X, 2X, 4X sau 8X dar asta nu inseamna c un mod de transfer de 8X este de dou ori mai bun dect de cel 4X, ele avnd performane apropiate, evident cu un plus de performan pentru 8X. Standardul PCI Express x16 creste semnificativ cantitatea de date care poate fi transferata intre placa video si sistem (in speta cipsetul NorthBridge de pe PB), asa-numita "latime de banda" ("bandwith"). In plus acest nou standard prezinta si avantajul ca datele pot fi transferate simultan in ambele sensuri (de la PV la sistem si invers) prin folosirea unor canale independente de transfer a datelor. Alt avantaj important este posibilitatea de a furniza mai mult curent electric placii video direct prin magistrala PCI Express X16, in asa fel incit este posibil ca alimentarea unei PV puternice sa se faca exclusiv in acest fel, renuntindu-se la conectorul de alimentare suplimentar. Desi slotul PCI Express x16 are aceasi dimensiune ca slotul AGP, standardele PCI Express x16 si AGP sint incompatibile, deci o placa PCI Express x16 nu va functiona decit daca va fi instalata intr-un slot PCI Express x 16 pe placa de baza. Plcile Video snt construite de multe companii specializate n producerea de piese pentru calculator ns n fapt cea mai mare parte dintre aceste PV au un procesor grafic (GPU-VPU) fabricat fie de NVIDIA, fie de ATI. PLCILE VIDEO DE SINE STTTOARE Atunci cnd dorim s cumprm o PV trebuie s ne interesam de urmatoarele aspecte importante : Procesorul Grafic : numele si frecventa sa de ceas Memoria RAM : cantitatea, tipul (DDR, DDR2, GDDR3, etc.) si frecventa de functionare Magistrala de memorie : 64, 128 sau 256 de biti Conectarea la placa de baza : AGP sau PCI Express DirectX : varianta DirectX cu care PV este compatibila (DX7, DX 8.1, DX9) Sistemul de racire : radiator (pe cipul grafic si memorii) si ventilator PLCILE VIDEO INTEGRATE Dac folosim calculatorul in principal pentru aplicatii 2D (birotica, internet, prelucrare audio-video, etc.) si nu il folosim pentru jocuri de ultim generaie i nici pentru prelucrarea complexa de grafica 3D putem s cumprm o plac de baz cu cip grafic integrat. Aceste cipuri au avantajul ca sint foarte ieftine (pretul lor fiind inclus in pretul placii de baza) iar ca dezavantaj trebuie mentionat faptul ca ele folosesc exclusiv memoria RAM a sistemului, pe care trebuie sa o imparta cu celelate componente. PLCILE VIDEO MULTIFUNCIONALE Cei care doresc sa cumpere o placa multifunctionala se pot orienta catre placile de tip "All-In-Wonder" (joc de cuvinte pornind de la "all-in-one") produse de ATI, care pot fi folosite atit pentru aplicatiile de birou sau jocuri, cit si pentru prelucrare video (captura si editare) sau vizionarea programelor TV pe monitorul calculatorului (au tuner TV inclus). Exista bineinteles si placi multifunctionale bazate pe cipuri NVIDIA, numele lor incluzind de obicei sintagma "Personal Cinema", de ex. GeForce FX 5700 Personal Cinema. PLCILE VIDEO PENTRU GRAFIC 3D PROFESIONAL Prelucrarea video i grafica (randare, animatii, etc.) de nivel profesionist necesita cumprarea unor PV specializate (3D Labs Wildcat, Nvidia Quadro, ATI FireGL, etc.) care snt mai scumpe dect PV obinuite pentru c snt optimizate pentru programele profesioniste de grafica 3D (3D Studio Max, Maya, Softimage, etc.). PLACA DE BAZ Placa de baz ("mainboard - motherboard") este piesa la care se conecteaza toate celelalte componente ale calculatorului, att din interior (procesor, plac video, hardisc, etc.) ct i din exterior (tastatura, maus, etc.). Ea este alctuita dintr-o plac pe care snt gravate circuitele care permit comunicarea ntre componentele calculatorului. Pe plac se gasesc dispozitivele care permit montarea componentelor (soclu pentru procesor, slot AGP pentru PV, sloturi PCI pentru modem, placa de retea, etc.), dispozitivele de conectare a unor componente (porturi seriale, paralele, USB, conectori ATA, etc.) dar i componentele care snt integrate n placa de baz (de ex. placa de sunet). Plcile de baz se difereniaza dup soclul ("socket") procesorului, care este denumit n mod obisnuit dup numarul existent de contacte pentru pinii procesorului. Soclurile pentru procesoare Intel snt incompatibile cu procesoarele AMD i viceversa. n general procesoarele Pentium i Celeron folosesc acelai tip de soclu i acelai lucru se poate spune despre procesoarele Athlon i Sempron (Duron). n cazul PB pentru procesoare Intel Pentium 4 sau Celeron exista dou tipuri de socluri : Socket 478 Socket LGA775 - varianta imbunatatita a formatului anterior, introdusa la mijlocul anului 2004 n cazul PB pentru procesoare AMD Athlon, Sempron si Duron tipurile de socluri snt urmatoarele : Socket 462 (numit de obicei socket A) - pentru Athlon XP, Duron si Sempron (2200+ pina la 2800+) Socket 740 - pentru Athlon 64 FX Socket 754 - pentru Athlon 64 si Sempron 3100+ Socket 939 - folosit atit pentru Athlon 64 cit si pentru Athlon 64 FX, urmind sa inlocuiasca treptat tipurile anterioare de socluri pentru aceste procesoare Componenta principal a unei PB este un ansamblu de microcircuite (numit cipset) a carui funcie este de realizare i optimizare a transferului de date ntre diferitele componente ale calculatorului (CPU, memoria RAM, PV, hardisc, etc.). Ca urmare PB are un rol important att n ceea ce priveste performana general a unui calculator ct i n stabilitatea cu care funcioneaz acesta. Cipsetul PB este alctuit de obicei din dou cipuri, numite NorthBridge (responsabil cu transferul de date de la i ctre procesor, PV i modulele de memorie) i respectiv SouthBridge (responsabil cu transferul de date de la i ctre hardisc, CD-ROM, placa de sunet, unitate de discheta, piesele aflate n sloturile PCI, componentele conectate la porturile serial, paralel, USB i PS/2). Cele dou cipuri snt separate fizic dar comunica ntre ele printr-o magistrala speciala de mare viteza, care are diverse denumiri n cazul placilor pentru procesoare Athlon (V-Link pentru cipseturi VIA, MuTIOL sau HyperStreaming pentru cipseturi SIS, HyperTransport pentru cipseturi NVIDIA i ALi). Exist ns i cipseturi (de ex. nForce 3) formate dintr-un singur cip, care integreaza funcionalitatea perechii de cipuri NorthBridge i SouthBridge. n cazul PB pentru procesoare Athlon pe 64 de bii, transferul de date ntre procesorul central (care contine controlerul de memorie) i cipsetul plcii de baz se face printr-o magistrala de mare viteza numit "HyperTransport". Compania Intel foloseste denumirea de "Direct Media Interface" (DMI) pentru magistrala de mare viteza ce interconecteaza cipurile NorthBridge i SouthBridge de pe PB cu cipseturi i915 sau i925 pentru procesoarele Pentium 4. HARDISCUL Hardiscul ("hard disk" - disc dur - HD) este componenta pe care snt stocate datele cu care lucreaza calculatorul, incepind cu sistemul de operare i terminind cu fisierele instalate de programe sau create de noi. El reprezint deci memoria durabila ("nevolatila") a calculatorului, pentru c datele snt pastrate i dup intreruperea alimentarii cu curent electric. HD este format de obicei din mai multe discuri de aluminiu (numite platane) suprapuse pe acelai ax i acoperite cu oxid de fier. La mic distanta de suprafaa discurilor se misca nite brate metalice ale caror capete magnetizeaza portiuni din discuri, n acest fel fiind "scrise" i "citite" datele. HD este una din putinele piese dintr-un calculator care are i o componenta mecanica (un motor care invirte discurile i misca bratele metalice) dar asta nu inseamna c nu este de obicei o pies foarte fiabila, capabila s funcioneze multi ani fr a cauza pierderea datelor stocate. Un HD este caracterizat de capacitatea de stocare de date masurata n Giga Bytes (GB) i de viteza de rotatie a platanelor (5.400, 7.200 sau 10.000 de rotatii pe minut). Cu ct platanele se rotesc mai repede cu att citirea i scrierea datelor este mai rapid, deci i calculatorul este mai rapid. Capacitatea unui HD prezentata de companiile producatoare (cea pe care o vedem n ofertele de vinzare) este diferita de capacitatea raportata de sistemul de operare, pentru c toti producatorii considera c 1 MB = 1.000.000 bytes, cnd de fapt echivalenta corecta este 1 MB = 1.048.576 bytes. Sistemul de operare raporteaza deci n mod corect o capacitate ceva mai mic a HD, indiferent de numele producatorului acestuia. Hardiscul se conecteaza la restul sistemului cu ajutorul unui cablu care se fixeaza cu un capat ntr-o priza (conector) de pe HD i cu celalalt capat ntr-o priza (conector) de pe placa de baz. Pentru marea majoritate a hardiscurilor aflate n sistemele actuale transferul de date ntre HD i sistem se realizeaza n conformitate cu un standard numit "Parallel ATA" (Advanced Technology Attachment), scris de obicei doar ATA. Exist mai multe versiuni ale acestui standard create de-a lungul timpului, numite ATA-33, ATA-66, ATA-100 i ATA-133, fiecare versiune reprezentind o mbuntire (uneori considerabila) a versiunii precedente. Hardiscurile cele mai moderne folosesc standardul "Serial ATA" (scris prescurtat SATA) n locul standardului ATA. Standardul SATA este compatibil cu standardul ATA, lucru care permite folosirea n acelai calculator att a hardiscurilor SATA ct i a celor ATA. Pentru a putea folosi un hardisc SATA trebuie s avem o PB care s detina un controler SATA integrat n cipsetul (SouthBridge) plcii de baz sau aflat pe un cip separat. Standardul SATA aduce unele mbuntiri fa de standardul ATA, dintre care merita mentionate posibilitatea unei cresteri importante a ratei de transfer a datelor ntre HD i sistem, ca i o pastrare mai bun a integritatii datelor pe timpul transferului lor. Din punctul de vedere al instalarii HD apare posibilitatea de "instalare la cald" ("hot plugging"), ceea ce inseamna c un HD poate fi instalat i apoi utilizat fr a opri sistemul, lucru extrem de convenabil atunci cnd lucram cu HD externe, folosite de exemplu pentru a transfera cantitati mari de date ntre dou calculatoare. Un alt avantaj adus de SATA este conectarea HD la PB prin intermediul unui cablu cilindric de diametru redus i cu o lungime de pn la 1 m, cablu care permite o mai bun circulatie a aerului n carcasa comparativ cu cablul de tip panglica folosit anterior. n sfirsit, odata cu aparitia standardului SATA a disparut necesitatea configurarii hardiscurilor ca "stapin" (master) sau "sclav" (slave), pentru c n conformitate cu noul standard fiecare HD este configurat automat exclusiv ca "stapin", ceea ce i permite s funcioneze la parametrii maximi. Hardiscurile folosite n servere folosesc de obicei standardul SCSI ("Small Computer System Inteface"), care permite atasarea la sistem a opt dispozitive (hardiscuri, unitati optice de stocare, scanere, etc.), spre deosebire de standardul ATA care permite atasarea a doar patru dispozitive (hardiscuri i unitati optice de stocare). Standardul SCSI permite o rata de transfer de date considerabil mai mare dect cea oferita de standardul "Parallel ATA" (cu care de altfel nu este compatibil) i de aceea HD care folosesc acest standard snt utilizate n servere chiar dac preul lor este mult mai ridicat comparativ cu al HD obinuite. Standardul SAS ("Serial Attached SCSI") va inlocui standardul SCSI i va avea printre alte avantaje i pe acela c va fi compatibil cu standardul SATA. MEMORIA RAM Memoria RAM ("Random Access Memory" - memorie cu acces aleator) este memoria rapid folosit de componentele calculatorului pentru stocarea temporara de date. Datele snt scrise, sterse i iarasi scrise rezultind un ciclu de scriere-stergere determinat de necesitatile programelor care ruleaza ntr-un anumit moment. Memoria RAM reprezint memoria volatila a calculatorului pentru c datele stocate de ea snt pierdute n momentul intreruperii alimentarii cu curent electric. Acest lucru nu este un dezavantaj pentru c funcia memoriei RAM este aceea de a stoca datele care snt necesare funcionarii calculatorului ntr-un anumit moment i nu aceea de a stoca date pe perioade lungi de timp. Memoria RAM se prezinta ca o placuta mic ("modul") pe care se afla mai multe cipuri de memorie, placuta care se fixeaza ntr-un locas special (slot de memorie). Cu ct avem mai mult memorie RAM, cu att calculatorul nostru este mai rapid. Pe placa de baz se gasesc de obicei trei sloturi pentru memoria RAM, n fiecare putind s instalam o placuta. Acestea au capacitati diferite incepind cu 128 MB i terminind cu 1 GB. Cele mai folosite snt modulele ("placutele") cu capacitatea de 128 MB, 256 MB i 512 MB. Memoria RAM folosit n prezent cel mai mult este cea de tip DDR SDRAM ("double data rate SDRAM"), care poate fi instalata att pe PB pentru procesoare INTEL ct i pe PB pentru procesoare AMD. Ea este de mai multe tipuri n funcie de viteza de transfer a datelor ntre magistrala principal i cipurile de memorie. Astfel, exist de exemplu module de memorie PC 1600 (contin cipuri DDR200), PC 2100 (DDR266), PC 2700 (DDR333) i PC 3200 (DDR400), unde numarul de dup DDR indica frecvena la care funcioneaz cipurile de memorie, iar numarul care intra n componenta numelui modulelor indica latimea de banda ("bandwidth") n MHz. O plac de baz suporta de obicei toate tipurile de memorie DDR dar este recomandat s cumprm memorie ct mai rapid, pentru c sistemul s funcioneze la performana maxima. Alte prescurtari folosite pentru desemnarea modulelor de memorie de tip "double data rate SDRAM" snt DDRAM sau DDR. UNITILE OPTICE Unitatile optice snt nite dispozitive care folosesc medii de stocare optice pentru citirea i scrierea datelor. Stocarea optica este metoda prin care datele snt inscriptionate pe un mediu special cu ajutorul unei raze laser. Citirea datelor de pe un mediu optic se realizeaza tot cu ajutorul unei raze laser. n funcie de caracteristicile lor tehnice i de capacitatea de stocare mediile optice se impart n dou categorii i anume CD ("Compact Disc") i DVD ("Digital Versatile Disc"). att CD-urile ct i DVD-urile se prezinta ca nite discuri din plastic (cu diametrul de 12 cm) pe a caror suprafaa datele snt inscriptionate sub forma de adincituri (gropite - "pits") microsopice de-a lungul unei piste care se desfasoara n spirala. Mediile optice se impart n dou categorii dup modul de inscriptionare a datelor i anume: medii produse prin matritare (inscriptionare prin presarea unei matrite) i medii produse prin ardere (inscriptionare cu raza laser). Matritarea este o metoda industriala ce necesita echipamente speciale i ca urmare este folosit n cazul producerii unor cantitati mari de discuri (de ex. pentru discurile originale cu jocuri, muzica, etc.). Arderea este o metoda accesibila oricui i este folosit n special pentru producerea de discuri n cantitati limitate (n general pentru utilizare personala). Mediile de tip CD au aparut primele dar capacitatea de stocare a acestora (650 MB, 700 MB sau 800 MB) a fost foarte rapid socotita insuficienta i ca urmare au fost dezvoltate mediile DVD. Acestea snt de fapt tot nite CD-uri ns cu o densitate mai mare de stocare a datelor, realizata prin cresterea lungimii spiralei ce contine adinciturile i prin dimensiuni mai mici ale acestora. O alt deosebire ntre CD-uri i DVD-uri este dat de numarul de fete i de straturi pe care snt inscriptonate datele. Compact discurile (CD) au o singura fa ("side") inscriptionata cu date iar aceasta are un singur strat ("layer") n care se afla stocate datele, deci nu este nevoie s scoatem CD-ul i s l intoarcem pe partea cealalta, aa cum facem cu un disc vinil pentru pick-up. DVD-urile pot avea ns una sau dou fee, iar fiecare fa poate avea unul sau dou straturi i n consecinta avem patru variante de DVD-uri (monofa-monostrat, monofa-bistrat, bifa-monostrat, bifa-bistrat) a caror capacitate de stocare este n ordine de 4,7 GB; 8,5 GB; 9,4 GB i 17 GB. Cele mai folosite snt DVD-urile monofata-monostrat ("single-sided, single-layer") pentru c au un pre convenabil i o capacitate suficienta de stocare pentru utilizatorii particulari (casnici). Unitatile optice se impart dup funcionalitatea lor n unitati de citire (Read Only Memory - ROM, care pot doar s citeasca datele de pe un mediu optic) i unitati de citire/scriere (Read/Write - RW, care pot att s citeasca ct i s scrie date pe un mediu optic). O alt impartire a unitatilor optice se realizeaza dup mediile optice pe care le pot folosi, DVD i/sau CD. Unitatea CD-ROM Unitatea CD-ROM este o componenta esentiala a oricarui calculator pentru c ea permite instalarea programelor (incepind cu sistemul de operare) pe care le folosim. De asemenea, multe jocuri necesita pentru rulare prezenta unui CD, de pe care s se incarce anumite date n timpul desfasurarii actiunii. Unitatea CD-ROM citeste CD-urile cu date sau CD-urile audio cu ajutorul unei raze laser, ns nu poate scrie date pe CD-uri. Unitatile CD-ROM snt caracterizate de viteza maxima de rotatie a CD-urilor (care este proportionala cu viteza de citire a datelor), care este n general de 52X (de 52 de ori mai mare dect viteza primei unitati CD-ROM fabricate). Exist i unitati cu viteza mai mare dar se pare c acestea snt prea zgomotoase n timpul funcionarii la viteza maxima, de aceea ele nu snt foarte raspindite. Unitatea CD-ROM este componenta cea mai puin fiabila a unui calculator, probabil din cauza componentelor mecanice (motorul care invirteste CD-ul sau cel care misca sertarul n care se pune CD-ul ) i a materialelor de constructie relativ fragile. O folosire intensiva a unei unitati CD-ROM face ca performana acesteia s scada n timp, uneori unitatea trebuind inlocuita dup un an sau doi. Unitatea DVD-ROM Unitatea DVD-ROM poate citi datele inscriptionate att pe DVD-uri ct i pe CD-uri, dar nu poate scrie pe aceste medii. Putem alege s cumprm o astfel de unitate dac vizionam frecvent filme de pe DVD-uri sau n perspectiva situatiei n care tot mai multi producatori de jocuri vor alege s distribuie jocurile pe un singur DVD n loc de mai multe CD-uri. Unitatile snt caracterizate de viteza maxima de rotatie a DVD-urilor i a CD-urilor (care este proportionala cu viteza de citire a datelor), scrisa de obicei sub forma 16X/48X, ceea ce inseamna c DVD-urile snt citite cu viteza 16X, iar CD-urile cu viteza 48X. Unitatea CD-RW Dac dorim s ne cream propriile CD-uri, de exemplu pentru a face copii de siguranta cu datele de pe calculatorul nostru, va trebui s cumprm o unitate CD-RW. Aceasta are capacitatea de a "scrie" pe CD-uri cu ajutorul unei raze laser (se spune c CD-urile snt "arse"), alaturi bineinteles de capacitatea de a citi CD-uri. Exist dou tipuri de CD-uri pe care putem scrie i anume CD-uri pe care putem scrie doar o singura dat (CD-uri inscriptibile - CD Recordable - CD-R) i CD-uri pe care putem scrie de mai multe ori (CD-uri reinscriptibile - CD Rewritable - CD-RW). Scrierea unui CD dureaza de obicei cteva minute. Unitatile CD-RW se deosebesc dup viteza de scriere/rescriere a CD-urilor. O unitate 52X / 32X / 52X scrie CD-uri inscriptibile cu viteza 52X, scrie CD-uri reinscriptibile cu viteza 32X i citeste CD-uri cu viteza 52X. Cea mai ieftina unitate CD-RW costa de obicei de dou ori mai mult dect o unitate CD-ROM dar este o investitie foarte bun pentru c ne permite s stocam n siguranta pe CD-uri datele importante de pe calculatorul nostru. De asemenea ea ne permite s transportam cantitati mari de date (un CD are 650, 700 sau 800 MB) ntre dou calculatoare (de ex. cel de acasa i cel de la servici). Unitatea combo CD-RW / DVD-ROM Unitatea combo i deriva numele de la faptul c ea combina funcionalitatea unei unitati CD-RW i a uneia DVD-ROM, deci ea poate s citeasca att DVD-uri ct i CD-uri i de asemenea poate s scrie CD-uri. Numele unei astfel de unitati include vitezele de citire i de scriere, fiind de obicei de forma 52X/32X/52X/16X, ceea ce inseamna c ea scrie CD-uri inscriptibile (CD-R) cu viteza 52X, scrie CD-uri reinscriptibile (CD-RW) cu viteza 32X, citeste CD-uri cu viteza 52X i citeste DVD-uri cu viteza 16X. Unitatea DVDRW Unitatea DVDRW este cea mai complexa unitate optica n sensul c ea are capacitatea de a citi i de a scrie DVD-uri i CD-uri. Cumprarea unei astfel de unitati este indicata dac avem nevoie s stocam cantitati importante de date i nu dorim s folosim CD-uri inscriptibile pentru c ar trebui s folosim un numr mare dintre acestea (un DVD are o capacitate de stocare mult mai mare dect un CD). Exist dou tipuri de DVD-uri pe care putem scrie i anume DVD-uri pe care putem scrie doar o singura dat (DVD-uri inscriptibile - DVD Recordable - DVDR) i DVD-uri pe care putem scrie de mai multe ori (DVD-uri reinscriptibile - DVD Rewritable - DVDRW). Spre deosebire de situatia mediilor CD inscriptibile (CD-R i CD-RW) unde avem de-a face cu un standard de inscriptionare la care au aderat toti producatorii, n cazul mediilor DVD inscriptibile avem de-a face cu trei standarde, denumite DVD-RW, DVD+RW i DVD-RAM, dintre care primele dou snt cel mai folosite. Din aceast cauza mediile DVD inscriptibile au denumiri n funcie de standardul conform cruia au fost produse i anume mediile inscriptibile o singura dat ("recordable") snt numite DVD-R sau DVD+R, iar mediile inscriptibile de mai multe ori ("rewritable") snt numite DVD-RW sau DVD+RW. O unitate DVDRW poate avea de exemplu urmatoarele specificatii tehnice : Viteza de inscriptionare (scriere) / reinscriptionare (rescriere) / citire DVD-RW : 4X / 2X / 12X Viteza de inscriptionare (scriere) / reinscriptionare (rescriere) / citire DVD+RW : 8X / 4X / 12X Viteza de inscriptionare (scriere) / reinscriptionare (rescriere) / citire CD-RW : 40X / 24X / 40X MONITORUL Monitoarele se deosebesc dup tipul de afiare a imaginilor n monitoare cu tub catodic i monitoare cu afiare prin cristale lichide. Dimensiunea diagonalei ecranului este masurata n inci (15 inci, 17 inci, 19 inci, etc.). CRT Monitoarele cu tub catodic (Cathode Ray Tube - CRT) au drept componenta principal un tub de sticla (vidat de aer) de forma piramidala, unde baza piramidei este reprezentata de ecranul monitorului. n virful "piramidei" (la interior) se afla un dispozitiv numit tun de electroni care emite permanent un fascicul de electroni. Acest fascicul este dirijat i focalizat de un dispozitiv special i el ajunge n final ntr-o portiune a suprafatei interne a bazei "piramidei" interactionind cu un strat de fosfor care va emite lumina. Cu ajutorul acestei lumini (care poate avea diferite intensitati) se formeaza imaginea pe care o vedem noi pe ecran. Fasciculul de electroni trebuie s se miste n permanenta pe suprafaa de fosfor pentru c ecranul s i pastreze luminozitatea. Din aceast cauza se spune c fasciculul de electroni baleiaz ("mtur") ecranul i n consecinta imaginea de pe ecran se "remprospteaza" periodic LCD Monitoarele cu afisaj prin cristale lichide (Liquid Crystal Display - LCD) folosesc interactiunea dintre curentul electric i moleculele de cristale lichide pentru a produce imaginea. Aceste monitoare au ns dezavantajul c uneori reimprospatarea imaginii are o latenta sesizabila i de aceea nu snt recomandate de obicei pentru jocurile pe calculator. Monitoarele LCD au cteva avantaje fa de cele CRT i anume : calitatea imaginii este mult mai bun dect cea furnizata de monitoarele CRT, snt extrem de subtiri (plate) fiind ideale pentru birourile companiilor i au un consum de energie extrem de redus (ca urmare nici nu degaja caldura). Ele au ns i dezavantaje cum este faptul c imaginea nu mai este vizibila dac ne deplasam n lateral cu un anumit unghi fa de centrul ecranului. De asemenea monitoarele LCD snt mai fragile dect monitoarele CRT. Marele lor dezavantaj este ns preul, ele fiind de obicei de cel puin dou ori mai scumpe dect monitoarele CRT. CUMPRAREA UNUI MONITOR CRT Rata de reimprospatare a imaginii pe verticala suportata de un monitor CRT este unul din cele mai importante criterii de selectie a acestuia i se masoara n Hz (cicluri de reimprospatare pe secunda). O rata mic face ca imaginea s pilpie (pentru c are tendinta s-i piarda luminozitatea) i ca urmare ochii vor obosi foarte uor. O rata de remprosptare optima trebuie s fie de peste 75 Hz, dar este recomandat o rata egala sau mai mare de 85 Hz dac dorim s ne pastram ochii sanatosi. Un alt criteriu important n alegerea unui monitor este rezolutia pe care o suporta. Rezolutia ne arata care este gradul de detaliere a imaginii afisate de un monitor. Cu ct rezolutia suportata este mai mare cu att imaginea este de calitate mai bun. Rezolutia masoara numarul de pixeli (elemente constitutive ale imaginii) afisati pe orizontala i verticala. O rezolutie de 1024 x 768 reprezint un numr de 1024 de pixeli afisati pe orizontala ecranului i un numr de 768 de pixeli afisati pe verticala. Exist rezolutii mai mici, de exemplu 800 x 600 (recomandat pentru monitoarele de 15") dar i mai mari, de exemplu 1280 x 960. Rezolutia optima pentru un monitor este legata de dimensiunea diagonalei ecranului acestuia. Monitoarele de 15" (inci) suporta o rezolutie de 1024 x 768 ns elementele imaginii afisate n aceast situatie snt att de mici nct o astfel de rezolutie nu poate fi practic folosit, deci vom folosi rezolutia de 800 x 600. Pentru monitoarele de 17" rezolutia optima este de 1024 x 768. Rezolutia este legata i de rata de reimprospatare, astfel c pentru fiecare rezolutie exist mai multe rate de reimprospatare suportate de monitorul CRT. De exemplu un monitor CRT de 17" trebuie s suporte la rezolutia de 1024 x 768 rate de reimprospatare de 60 Hz, 70 Hz, 72 Hz, 75 Hz, 85 Hz. Suprafaa ecranului unui monitor CRT este bombata, configuratie datorata constructiei tubului catodic. n ultimii ani aceast bombare a fost mult diminuata n aa fel nct unele dintre monitoarele mai noi se definesc ca avnd un ecran plat ("flat"). Acest tip de monitoare are o imagine mai bun dect monitoarele la care bombarea ecranului este mai evidenta. Un alt aspect important care trebuie luat n calcul la achizitionarea unui monitor este respectarea de ctre producator a unor norme internationale de reducere a radiatiilor i a consumului de energie. Monitoarele mai bune snt cele la care se specifica respectarea normei TCO 99 i prezena caracteristicii "Low Radiation" (radiatie sczut). Este recomandat cumprarea unui monitor CRT cu diagonala ecranului de 17 inci, cu ecran plat i care s suporte o rezolutie de 1024 x 768 la o rata de reimprospatare verticala de 85 Hz. n plus el trebuie s s respecte norma TCO 99 i s fie eventual de tipul "Low Radiation". Este de preferat s cumprm un monitor fabricat de o companie cunoscuta i apreciata pentru calitatea produselor sale. Fiindca un monitor este o investitie pe termen lung trebuie sa fim siguri ca imaginea pe care o afiseaza este corespunzatoare cu dorintele noastre. Inainte de a cumpara monitorul putem verifica calitatea imaginii (luminozitate, contrast, nuante de culoare) folosind un set de imagini aduse cu noi pe un CD sau discheta, imagini pe care le-am vizionat in prealabil pe un monitor care le afisa corect. LCD Un monitor LCD este mai sanatos pentru ochi i datorita faptului c nu consuma mult energie electrica i va amortiza costul n timp. Atunci cind cumparam un monitor LCD trebuie sa luam in calcul nu numai pretul ci si performantele acestuia, in asa fel incit sa il putem folosi pentru toate aplicatiile de calculator pe care le rulam in mod regulat. La fel ca in cazul monitoarelor CRT si monitoarele LCD sint cu atit mai scumpe cu cit au diagonala mai mare. In general monitoarele LCD au o rezolutie recomandata (la care imaginea este cea mai buna) si este indicat sa ne gindim bine daca aceasta rezolutie se potriveste cu aplicatiile (softurile) pe care le folosim. De exemplu o rezolutie de 1024 x 768 este adecvata pentru aplicatiile de birotica si jocuri, insa este insuficienta daca avem de gind sa folosim in mod curent aplicatii de grafica profesionala. La cumpararea unui monitor LCD mai trebuie sa tinem cont si de un aspect foarte important care deriva din tehnologia lor de functionare. Este vorba de asa-numitul "timp de raspuns" ("response time") care masoara intervalul de timp in care un pixel aprins (care emite lumina) de pe ecran se stinge si apoi se aprinde din nou. Un monitor cu timpul de raspuns de 16 ms sau mai putin poate fi folosit cu performante bune atit pentru jocuri cit si pentru aplicatii uzuale (birotica, grafica, etc.). Monitoarele cu timpi de raspuns de peste 16 ms pot fi folosite cu rezultate bune doar pentru aplicatii uzuale, in cazul jocurilor aparind fenomenul de "latenta" (intirziere) a imaginii care face ca actiunea jocului sa aiba de suferit. In concluzie, daca folosim calculatorul si pentru jocuri trebuie sa luam un monitor LCD cu timpul de raspuns de 16 ms sau mai putin, iar daca folosim calculatorul exclusiv pentru aplicatii obisnuite putem lua un monitor cu timpul de raspuns de 25 ms, 30 ms, 35 ms, etc. In mod evident, cu cit timpul de raspuns este mai scazut cu atit monitorul este mai scump. Una din problemele relativ frecvente in cazul monitoarelor LCD sint asa-numitii "pixeli morti" ("dead pixels") care desemneaza pixelii nefunctionali de pe ecran. Pixelii morti sint niste zone punctiforme de pe ecran care nu mai raspund la actiunea curentului electric, ele avind aceeasi culoare (de ex. rosiatica) tot timpul, ceea ce face ca aceste zone sa nu poata participa la formarea imaginii comandate de placa video. Un anumit numar de pixeli morti poate fi tolerat, mai ales daca ei se gasesc la periferia ecranului si nu sint situati unul linga altul. Prezenta de pixeli morti in numar mare sau pozitionati in centrul ecranului este unul din motivele care il indreptatesc pe cumparator sa ceara schimbarea monitorului. Producatorii de ecrane LCD fac tot posibilul ca monitoarele noi sa nu aiba astfel de pixeli morti, iar numarul celor care apar in perioada de garantie sa fie cit mai mic. Producatorii specifica de obicei numarul de pixeli morti si localizarea acestora pentru care un cumparator poate sa ceara inlocuirea monitorului in perioada de garantie. Atunci cind dorim sa cumparam un monitor LCD trebuie neaparat sa ne decidem doar dupa ce am vazut modelul respectiv in stare de functionare si asta pentru ca sa fim siguri ca afisarea culorilor ca si alti parametrii ai imaginii (luminozitate, contrast) sint in concordanta cu asteptarile noastre. Eventual inainte de a lua decizia finala putem sa cerem sa fie afisata pe ecran o succesiune de imagini (unele viu colorate, altele in tonuri alb-negru) pe care le-am adus pe o discheta sau un CD. In ceea ce priveste timpul de raspuns putem sa luam de bune specificatiile producatorului, dar daca dorim sa fim siguri ca monitorul va afisa corespunzator jocurile nostre preferate va trebui sa-l rugam pe vinzator sa instaleze unul din aceste jocuri si sa observam singuri daca specificatiile tehnice sint corecte. Atunci cind cumparam un monitor LCD mai trebuie sa luam in calcul si alte aspecte cum sint : posibilitatea de rotire, inclinare sau inaltare a ecranului ; marimea unghiului de vizibilitate in plan orizontal si vertical ; ergonomia (pozitionarea butoanelor de reglaj a imaginii, etc.) ; existenta unui fin strat protector din sticla peste ecranul propriu-zis ; tipul de conectori pentru placa video (recomandat sa aiba atit conector D-Sub cit si DVI) ; soliditatea constructiei ansamblului format din monitor si sistemul de sprijin. UNITATEA DE DISCHET Unitatea de discheta ("floppy drive") i-a pierdut din importan n ultimii ani o dat cu aparitia unitatilor CD-RW i mai nou a minihardiscurilor ("pocki-drive"). Ea ramine nc esentiala pentru orice calculator pentru c unitatea este uor de utilizat iar dischetele snt ieftine. Discheta ("floppy disk") are o capacitate de stocare redusa (1,44 MB) dar reprezint un mijloc bun de transfer de date ntre calculatoare dac este vorba de fisiere de dimensiuni mici (de ex. fisiere de tip text). Un argument important n favoarea dotrii calculatorului cu o unitate de discheta este faptul c o discheta de start ("startup disk") pe care am instalat anumite fisiere ale sistemului de operare poate fi folosit pentru pornirea calculatorului n cazul n care intimpinam probleme la pornirea acestuia folosind sistemul de operare instalat pe hardisc. De asemenea multe programe de tip antivirus folosesc dischete ("rescue disks") pentru a restaura sistemul de operare dup infectia cu un virus. TASTATURA , MAUSUL , JOYSTICUL Tastaura i mausul snt componente esentiale cu ajutorul crora comunicam cu calculatorul i i dam instruciuni. Ele se conecteaza prin intermediul porturilor PS/2 sau mai nou USB.La aceste dou componente putem s facem economie n sensul c putem s cumprm piese mai ieftine fr ca acest lucru s afecteze performana calculatorului sau sanatatea noastra. Tastatura trebuie ncercata nainte de cumprare pentru a vedea dac ne convine gradul de presiune care trebuie aplicat tastelor i n acelai timp s observam dac exist elemente care nu ne convin n configuratia tastaturii (de ex. butoane prea mici sau inscriptionate cu litere inclinate). n ultimii ani au fost aduse mbuntiri tastaturii i mausului. cumprarea unui maus cu rotita de derulare ("scroll") reprezint o decizie bun care nu ne obliga s cheltuim foarte multi bani ns aduce un plus de funcionalitate. Cumprarea unui maus cu dispozitiv optic n loc de bila, a unei tastaturi cu butoane suplimentare pentru aplicaii multimedia i internet sau cumprarea unui maus i a unei tastaturi cu conexiune prin radio ("wireless") reprezint i ele decizii bune, ns care n acelai timp ne obliga s scoatem ceva mai multi bani din buzunar. Joysticul ("joystick") este un dispozitiv folosit n jocuri (n special n simulatoarele de zbor). Este recomandat cumprarea unui joystic digital cu throttle (maneta de gaze), twist handle (miner rotativ), POV Hat (buton de schimbare rapid a unghiului de vizualizare) i cu cel puin 4 butoane programabile. Joysticul trebuie ncercat nainte de cumprare i se recomanda alegerea unui joystic rezistent i ceva mai greu (pentru stabilitate). Nu se recomanda cumprarea unui joystic analog ieftin pentru c de obicei acesta este greu de configurat cu precizie i are tendinta s se strice uor, fiind foarte fragil. CARCASA I SURSA DE ALIMENTARE CARCASA Carcasa reprezint "casa" calculatorului, cea care adaposteste toate componentele acestuia. Ea are o forma paralelipipedica i de obicei este din metal, la care se adauga unele elemente din plastic. Carcasa este formata dintr-o structura de sustinere (pe care se fixeaza componentele calculatorului) acoperita de panouri metalice. Acestea sint in numar variabil, dar de obicei exista doua panouri laterale si unul superior, la care se adauga o masca frontala din plastic. Carcasa are ca rol principal asigurarea protectiei componentelor calculatorului, iar ca roluri secundare pe acelea de izolare fonica si de participare la racirea componentelor. Acestea sint roluri utilitare, dar in ultima vreme carcasa tinde sa capete si un rol estetic, multi utilizatori infrumusetindu-si carcasele in conformitate cu preferintele lor in materie de decoratiuni. Majoritatea carcaselor sint construite pentru a gazdui placi de baza conforme cu standardul ATX. Compania Intel a propus un standard nou, numit BTX, care aduce unele imbunatatiri (legate de ventilatie, nivelul de zgomot, asezarea componentelor, etc.) insa producatorii de carcase si placi de baza nu se grabesc sa-l adopte, mai ales ca vechiul standard nu este inca depasit. In functie de inaltimea lor carcasele se impart in miniturn ("minitower"), miditurn ("miditower") si maxiturn ("maxitower"). Carcasele miniturn sint folosite in situatiile in care calculatorul are putine componente (de ex. un singur hardisc si o singura unitate optica) si sint ideale daca nu avem mult spatiu la dispozitie, cum este situatia cind tinem calculatorul intr-un compartiment (raft) vertical de pe birou. Carcasele miditurn sint cele mai folosite carcase si reprezinta solutia ideala pentru un calculator care sa nu ocupe mult spatiu pe verticala si care in acelasi timp sa permita gazduirea unui numar adecvat de componente, carora sa le fie asigurata si o ventilatie adecvata. Carcasele maxiturn sint folosite in special pentru servere, ele putind gazdui un numar mare de hardiscuri. Desi toate carcasele miditurn au aceeasi inaltime, numarul de componente pentru stocarea de date (hardiscuri, unitati optice, unitati de discheta) pe care le pot gazdui variaza in functie de modelul carcasei. La partea anterioara a carcasei exista mai multe locasuri de 5,25 inci in care se pot monta unitati optice (CD-ROM, CD-RW, etc.), sub care se afla mai multe locasuri de 3,5 inci in care se monteaza unitati de discheta (de obicei doua locasuri care comunica cu exteriorul prin inlaturarea unor placute din panoul frontal) sau hardiscuri. O carcasa miditurn buna are patru locasuri pentru unitati optice, doua pentru unitati de discheta si cinci pentru hardiscuri, desi in mod evident nu vom monta poate niciodata toate aceste componente. Pentru utilizatorii casnici nu este nici o problema daca au ales o carcasa cu mai putine locasuri, de exemplu una care poate gazdui doar trei unitati optice si trei hardiscuri, mai ales ca de obicei ei vor avea instalat un singur hardisc (de capacitate medie - mare) si cel mult doua unitati optice (de ex. un DVD-ROM si un CD-RW). Este totusi de retinut faptul ca locasurile pentru unitati optice pot fi folosite si pentru instalarea panourilor de control pentru unele componente (plac de sunet mai sofisticata, dispozitiv de reglare a turatiei ventilatoarelor, etc.) deci trebuie sa luam in calcul si acest aspect la cumpararea unei carcase. Unitatile cititoare de memocarduri flash (folosite de aparatele foto digitale) pot fi si ele instalate in locasurile unitatilor optice. In mod teoretic toate carcasele (indiferent de producator si de costul lor) ar trebui sa poata sa asigure trecerea prin ele a unui flux de aer care sa contribuie la racirea componentelor. Aceasta sarcina importanta este insa indeplinita de unele carcase mai bine decit de altele. Fluxul de aer trebuie sa intre prin partea de jos a mastii frontale a carcasei si sa iasa prin partea din spate a sursei de alimentare, avind deci o traiectorie diagonala, racind mai intii hardiscul si apoi componentele montate pe placa de baza. Majoritatea carcaselor au la partea inferioara a panoului frontal niste orificii (de obicei sub forma de fante) prin care poate patrunde aerul. SURSA DE ALIMENTARE Sursa de alimentare (SA) este una din componentele cele mai importante ale unui calculator, de buna functionare a ei depinzind performanta si stabilitatea acestuia. Pentru a intelege mai bine rolul ei putem sa apelam la o comparatie intre calculator si corpul uman. Asa cum putem deduce si din numele ei, SA este corespondentul tractului digestiv din corpul uman. In cazul omului viata presupune un aport de energie prin intermediul alimentelor, care sint prelucrate de-a lungul tractului digestiv (de la gura la intestin) si transformate in substante ce sint absorbite, urmnd a fi transportate prin snge la nivelul organelor care au nevoie de ele. In cazul calculatorului, SA preia curent electric alternativ (energie electrica) cu tensiunea de 220 V din priza de perete si il transforma in curent continuu de voltaje mai mici (3,3 V ; 5V ; 12 V) pe care il dirijeaza prin cabluri speciale catre componentele care au nevoie de el pentru a functiona. Sursa de alimentare nu este o componenta complexa, ea neincluznd tehnologii avansate. La interiorul sursei se gaseste o placa cu circuite pe care sint lipite piese obisnuite (condensatori, tranzistori, diode, rezistente, bobine) si unul sau mai multe transformatoare. Tot la interior se gasesc si doua radiatoare (placi de metal) asezate vertical, care au rolul de a raci piesele cu activitate sustinuta (tranzistori si diode) care sint fixate pe ele. Din sursa pleaca un manunchi de cabluri care vor fi conectate la componentele care necesita alimentare cu energie electrica. Cutia metalica in care se gaseste sursa este dotata cu fante pentru admisia de aer din carcasa calculatorului, iar la partea din spate a carcasei se gaseste un ventilator care elimina aerul cald la exterior. Fluxul de aer care este "tras" din carcasa si apoi eliminat in exteriorul sursei serveste la racirea componentelor acesteia. Sursele mai scumpe au un al doilea ventilator asezat pe partea inferioara a sursei, care "trage" aer din carcasa pentru crearea unui flux de aer mai important. Functionarea optima a calculatorului presupune alimentarea permanenta cu curent electric a diverselor sale componente. Fiecare componenta are nevoie de un anumit tip de curent continuu, adica un curent cu o anumita tensiune si o anumita intensitate. Sursa de alimentare preia curentul alternativ si dupa ce il transforma in curent continuu il canalizeaza pe citeva tronsoane ("rails" - ine), fiecare tronson avind o anumita tensiune (+3,3V ; +5V ; +12V ; -12V, -5V, +5VSB). Acest proces seamana (la modul simbolic, bineneles) cu impartirea unui fluviu in mai multe canale la varsarea in mare cu formarea unei delte. Pentru calculatoarele moderne sint importante doar primele trei tronsoane, cele de -12V si -5V fiind incluse pentru compatibilitatea cu piesele foarte vechi (cum sint cele conectate prin sloturi ISA), iar ultimul fiind folosit pentru circuitul de stand-by, de unde si numele lui. Tronsoanele de +3,3V si +5V sint folosite in general pentru alimentarea componentelor electronice (cipsetul placii de baza, memoria RAM, placa video, placa de sunet, etc.) si a unor periferice (maus, tastatura, dispozitive conectate prin portul USB, etc.). Tronsonul de +12V este folosit pentru alimentarea motoarelor hardiscurilor si unitatilor optice, dar si pentru motoarele ventilatoarelor. O particularitate interesanta este ca si procesoarele moderne produse de AMD (Athlon, Sempron, Duron) sau Intel (Pentium 4, Celeron) functioneaza tot pe baza curentului furnizat de tronsonul de 12V. Caracteristicile tehnice ale unei SA sint de obicei scrise pe o eticheta lipita de cutia sursei. Sa luam ca exemplu o sursa obisnuita ("no-name") model LC-B350 ATX. Ea are scris pe cutia metalica urmatorul text : "Total Output is 350 W Max", care ne arata puterea maximala a sursei. Insa desi puterea totala a unei SA este importanta, la fel de importante sint si puterile oferite pentru fiecare tronson in parte. Puterea unui tronson se obtine prin inmultirea tensiunii tronsonului cu intensitatea curentului furnizat de acel tronson. Pe eticheta de pe sursa sint prezente si datele despre intensitatea curentului care circula prin fiecare tronson. Astfel, in cazul sursei din exemplul nostru avem specificate urmatoarele valori : 28A pentru tronsonul de 3,3V ; 35A pentru tronsonul de 5V ; 16A pentru tronsonul de 12V. Deci tronsonul de 12V (cel mai important) ofera o putere electrica de 192W (12V x 16A), care este o valoare buna, suficienta pentru calculatoarele celor mai multi utilizatori. Sursele de alimentare cu valori ale intensitatii mai mici de 16A pe tronsonul de 12V nu sint indicate pentru calculatoarele moderne, daca se doreste o functionare adecvata a acestora. Este recomandat cumprarea unei carcase miditurn ("miditower") care s contina o sursa de alimentare n format ATX, avnd o putere de cel puin 350 W si o intensitate a curentului de cel putin 16A pe tronsonul de 12V. Daca intentionam sa folosim un procesor Pentium 4 este bine sa ne asiguram ca sursa are si conectorul auxiliar necesar pentru alimentarea acestor procesoare (cele mai multe surse, ieftine sau scumpe, l au). Cei care au de gind s adauge multe componente la calculator (de ex. mai multe hardiscuri, mai multe componente conectate prin USB, etc.) trebuie s i cumpere o sursa cu o putere mai mare de 400W, pentru a fi siguri c sursa va face fa solicitarilor. O sursa de 450W este recomandata pentru utilizatorii care doresc sa-si cumpere placi video foarte performante. Acest lucru nu inseamna c dac ne cumprm o sursa de 450 W ea va consuma 450 W n fiecare ora de funcionare a calculatorului. O astfel de sursa nu consuma dect necesarul de curent pentru piesele instalate aflate n funciune. Dac piesele instalate nu consuma dect 375 W pe ora, acesta va fi i consumul de electricitate pe care l vom plti. PLACA DE SUNET Placa de sunet este fie de sine statatoare (separata - "standalone"), fie cel mai frecvent este inclusa (integrata) n placa de baz. Plcile de sunet separate snt de obicei "interne", adic se monteaza ntr-un slot PCI de pe placa de baz, ns exist i plci "externe" care se conecteaza la portul USB. Componenta principal a unei plci de sunet separate este procesorul audio (numit DSP - "digital signal processor") i cu ct acesta este mai puternic cu att placa va fi mai performant. n cazul PS integrate procesorul central (CPU) al calculatorului indeplineste de obicei i funcia de DSP i de aceea performana general a sistemului scade ntr-o mai mic sau mai mare masura atunci cnd procesorul central este suprasolicitat, de exemplu n cazul jocurilor. Plcile de sunet integrate presupun de obicei generarea sunetului prin conlucrarea ntre procesorul central, controlerul audio din cipsetul SouthBridge de pe PB i codecul (codor/decodor - "coder/decoder") aflat sub forma unui mic cip pe PB. Codecul este conceput pe baza standardului AC'97 pus la punct de compania Intel i este produs de mai multe companii. Cel mai utilizat codec este cel produs de Realtek i se gsete n mai multe versiuni i anume ALC650, ALC655 i ALC658, ultima varianta fiind cea mai bun. Alti producatori snt VIA (codecul VT1616) i Analog Devices (codecul AD1985). Compania Intel a introdus in anul 2004 standardul "Intel High Definition Audio", menit sa inlocuiasca standardul AC'97. Noul standard permite obtinerea unui sunet de calitate mai buna si aduce o serie de imbunatatiri tehnologice, printre care tehnologia multi-flux ("multi-stream") care face posibila prelucrarea simultana a sunetului provenit de la mai multe dispozitive sau aplicatii prin alocarea de canale separate. Plcile de sunet integrate urmeaza ns tendinta general a componentelor de calculator n sensul cresterii performanei i de aceea tot mai multe solutii integrate aparute recent includ un procesor audio dedicat (NVIDIA APU / Soundstorm sau VIA Envy24PT) care preia o parte din munca procesorului central i n plus ofera o calitate mai bun a sunetului. Plcile de sunet separate snt clasificate n funcie de calitatea sunetului generat i de comportamentul n jocuri n : plci cu performan de virf (profesionale), plci cu performan medie (semiprofesionale) i plci cu performan obisnuita. Plcile semiprofesionale snt construite n jurul unor procesoare audio cum snt EMU10K2, Cirrus Logic CS6424 sau VIA Envy24HT, primul procesor fiind prezent n plcile produse de compania Creative, iar ultimele dou procesoare gasindu-se n ofertele a diversi producatori de PS. Plcile cu performan obisnuita snt de obicei construite n jurul procesoarelor audio produse de compania C-Media (de ex. CMI 8738), ns aceste plci se bazeaza n principal pe procesorul central pentru generarea sunetului i mai puin pe DSP-ul integrat, deci cumprarea lor se impune doar dac nu avem o PS inclusa pe placa de baz sau aceasta s-a defectat. Plcile de sunet integrate snt clasificate n funcie de calitatea sunetului generat i de comportamentul n jocuri n : plci cu performan medie (semiprofesionale) i plci cu performan obisnuita. Plcile integrate cu performane mai bune snt bineinteles cele care dispun de un procesor audio dedicat, ns chiar i solutiile care nu includ un astfel de procesor snt satisfacatoare, dat fiind puterea procesoarelor centrale care este suficienta n marea majoritate a situatiilor, ea nefiind folosit la maxim dect n anumite cazuri (de ex. jocuri foarte solicitante pentru CPU). Dac folosim calculatorul pentru aplicaii multimedia obinuite (ascultarea de muzica n format MP3 i vizionare de filme) i pentru jocuri, nu este nevoie s mai cumprm o plac de sunet separata, cea inclusa face fa cu succes unor astfel de sarcini n conditiile n care avem un CPU puternic (cu frecvena de ceas de peste 1 GHz). Putem chiar s folosim la nivel de amator programele de creare de muzica i de editare audio (mixare). Cei care snt mai pretentiosi n privinta calitatii sunetului sau doresc s se ocupe de prelucrare audio la nivel semi-profesionist sau profesionist au la dispozitie o gama larga de plci de sunet al caror pre variaza de la cteva zeci la cteva sute de EUR. Cei mai cunoscuti producatori de astfel de plci snt Creative, M-Audio, Philips, Terratec, Hercules i Yamaha. BOXELE Boxele snt o componenta esentiala a unui calculator folosit pentru aplicaii multimedia, dar n cazul lor putem face o mic economie. Tinind cont de faptul c stam foarte aproape de ele nu este nevoie ca boxele s aib o putere foarte mare. Un set de dou boxe cu puterea de 3 W (2 x1,5 Wai RMS) este suficient pentru ascultarea de muzica sau pentru jocuri, chiar i la aceast putere mic nefiind nevoiti s dam volumul la maxim. Foarte multi producatori de boxe exprima puterea acestora n Wai PMPO, aceasta nefiind dect o stratagema folosit n scopuri de marketing. Este bine ca boxele s aib i un reglaj pentru basi i de asemenea o mufa pentru conectarea castilor. Cei care snt mai pretentiosi (i au resurse financiare) i pot cumpara boxe de putere mare i eventual sisteme care cuprind ansambluri compuse din patru sau cinci boxe (numite "sateliti") i un dispozitiv special de redare a basilor ("subwoofer"). Aceste ansambluri alctuiesc aa-numitele sisteme 5.1 (5 sateliti + 1 subwoofer), 6.1 sau 7.1. Satelitii se aranjeaza n jurul calculatorului n aa fel nct utilizatorul s experimenteze senzatia de "imersiune" n atmosfera sonora generata de o pies muzicala sau de un joc. n acest caz trebuie bineinteles s fie cumparata i o plac de sunet separata (cu performane cel puin de nivel mediu - semiprofesional) pentru a se asculta cu adevarat un sunet de calitate

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat COMPONENTELE UNUI CALCULATOR". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Comentarii

bai e imens cu soume

belea belea

sper sa fie de folos:)

:D :D :D :D :D :D :)

ma ajutat foarte mult dar mai trebuie imbunatatit

as vrea si eu referatul asta dar nush daca este dun de ceva k nu prea se intelege nik :(

f bun

f bun

f bun

cine oare crezi ca sta sa scrie toate porcariile ale.....x(....e varza referatul asta....nu inteleg nimik din el....numai un tocilar l-ar face...daca intelege cv si ala.....:))////.....:-J

stupid:-&

ba vreu si eu un referat despre placa de retea

pentru tocilari

nu inteleg nimic din el sugerez sa il refaceti

sper sa intru la examen

foarte....naspa

sooper referat::X

ma ajutat...:)

bravo! :)

ACEST REFERAT MIA ADUS 10+