Decebal

Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid.

In ajunul razboaielor daco-romane, la nord de Dunare luase sfarsit eclipsa puterii geto-dace . Restauratorul era regele Decebal ( 87-106 ) , Caruia Dio Cassius , om politic grec dar si istoric din secolele II-III , ii face un portet entuziast : “ Era foarte priceput din ale razboiului si iscusit la fapta , stiind sa aleaga prilejul pentru a-l  ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a antinde curse ,  era viteaz in lupta , stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a scapa cu bine dintr-o infrângere , pentru care lucruri el a fost , mult timp , pentru romani un potrivnic de temut”.

Insusitile personale ale lui Decebal s-au unit cu progresele anregistrate de societatea geto-daca , atât an sfera culturii materiale cât si a celei sprituale , pentru a conferi forta regatului cin Carpati si de la Dunare . Cetatile din Muntii Sebesului si in primul rând, complexul de la Gradistea Muncelului , precum si informatiile surselor scrise atesta avansul cunoscut de geto+daci in secolul I d. Hr.

Daca statul lui Decebal era mult mai restrâns decât  ”marea stapânire ” a lui Burebista , in schimb , el se infatisa mai omogen sub aspect etnic si mai articulat in privinta structurilor politico-militare . Aristocrtia – tarabostes - se manifeta solidar cu regele ei in fata primejdiei romane , iar oamenii de rând – comati – raspund ordinelor lui Decebal si lupta cu indarjire impotriva legiunilor romane.

Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5-6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici.