Monumentele istorice-artistice si ale naturii de pe raza orasului Iasi

Asezarea geografica si situatia administrativa actuala

Orasul Iasi este situat in partea de nord est a tarii, intr-o regiune cunoscuta sub denumirea de Campia Moldovei, intinzandu-se pe mai multe coline, de o parte si de alta a raului Bahlui. La nord de acest rau, campia ia forma unor terase urcand treptat pana la inaltimi de circa 200m altitudine, cum este terasa Copoului.

Printre deaulurile Ciric, Sorogari si Copou isi fac loc spre sud si sud-est vaile Ciric, Carlig si Podgoria Copou, prin care se strecoara paraiele cu aceleasi nume. Regiunea de la sud de Bahlui, din punct de vedere geologic, apartine Platformei Moldovenesti si este formata din mai multe straturi argilo-marnoase, intercalate cu nisipuri. Aceasta stratificare este rezultatul depunerilor succesive in apele Marii Sarmatice, care cu milioane de ani in urma a acoperit acest tinut. In zona orasului Iasi ca si in restul tarii, clima este temperat continentala, iar vanturile dominante sunt cele de nord-vest.

Vegetatia regiuni este variata. Pe inaltimile de la Repedea si Barnova intalnim paduri de foioase, in care predomina fagul si teiul. Coasta, terasele si pe alocuri chiar sesul sunt acoperite cu diferite culturi, livezi si podgorii.

Fauna este reprezentata de animale obisnuite in regiunea de padure sau de silvo-stepa. Iasul a aparut pe latura nordica a Bahluiului, deoarece pe partea opusa lui nu sunt terase sau sunt foarte mici. S-a preferat expunerea spre sud si s-au evitat pe cat posibil alunecarile de teren.

In prezent orasul Iasi face parte din judetul cu acelasi nume, avand statut de municipiu. Este impartit in mai multe cartiere, fiind unul din cele mai mari orase din tara

Istoricul asezarii


Cea mai veche dovada de locuire  din raza orasului Iasi, dateaza din paleoliticul inferior, dupa cum o atesta o unealta primitiva din aschie de silex descoperita in 1954 cu prilejul unor sapaturi pe locul actualei Intreprinderi Antibiotice de la Valea Lupului.

Mai bine cunoscuta in zona Iasilor este locuirea din neoliticul tarziu (mileniul III i.H), caracterizat prin inflorirea perioadei gentilice matriliniare, cat si prin aparitia primelor treceri la ginta patriarhala.

Dintre descoperirile din aceasta etapa, mentionam in primul rand pe acelea cu ceramica tricroma si cu décor adancit apartinand fazei Cucuteni A, semnalate pe terasele inferioare de la Palatul Culturii, Nicolina, Targu Cucului si Valea Lupului.