REFERAT ISTORIE: ERUPERILE DIN RUSIA SOVIETICA

Stalin - promotorul epurarilor din anii 1934-1953 Ca succesor a lui Lenin, Stalin accede la putere in anul 1924, odata cu moartea "Marelui Conducator". Puterea absoluta , Stalin, o obtine,insa, in anul 1929, odata cu victoria lui asupra bolsevicilor de stanga si de dreapta, continuand sa-si consolideze puterea prin eliminarea din viata politica si sociala a celor care erau considerati de Stalin o amenintare la adresa propriei autoritati. in teorie, epurarile erau un mijloc de a conserva si purifica partidul comunist si statul sovietic dar in practica functionau prin retrogradarea si inlocuirea membrilor de partid si oficialilor cu asa zise idei "deviationiste", care-i puneau periclita autoritatea. Controlul detinut de el asupra masinariei de partid si guvern si nu atat alte posturi detinute in fruntea statului, i-a oferit lui Stalin posibilitatea sa foloseasca epurarile efectiv ca instrument devastator al exercitarii autoritatii politice. Primele epurari, incepute in anul 1934 n-au fost un fenomen fara precedent, in timpul deceniului trei, zeci de mii de anticomunisti fusesera calificati de autoritati drept "nationalisti burghezi", "aripa de stanga antibolsevica" sau "deviationisti"si au fost inchisi in lagare de munca fortata. Stalin voia sa ia masuri ferme impotriva acelora pe care-i invinsese, dar a fost impiedicat de la aceasta de interventia altor membri ai biroului politic. Anul 1934 marcheaza o data importanta in drumul lui Stalin spre puterea absoluta,deoarece este inceputul terorizarii sistematice, nu numai asupra oponentilor politici evidenti, ci si a colegilor si membrilor obisnuiti de partid. Istorici, precum Alec Nov, sugereaza ca "Revolutia de sus in jos a produs mari dificultati, coercitia a lasat multe rani. in launtrul sau in afara partidului, cei implicati pot visa la razbunare. Liderii de partid, redusi la neputinta politica, pot cauta sa exploateze situatia;deci sa-i lichidam pe toti, sa-i distrugem pe ei si reputatia lor(1). Nimeni nu era in siguranta, toti erau suspecti. Epurarile au devenit nu atat serie de episoade separate, cat o conditie permanenta a vietii politice sovietice. Teroarea s-a raspandit ca o atmosfera atotcuprinzatoare, intensitatea ei varia in timp, dar a fost o realitate mereu prezenta pe tot parcursul vietii care-i mai ramasese lui Stalin. Pretextul epurarii din 1934 care a constituit modelul tuturor persecutiilor ulterioare, a fost asasinarea lui Serghei Kirov, secretarul sovietului din Leningrad. Se pare ca, in urma cercetarilor istorice ulterioare, dar si a "raportului secret"din 1956 al lui Nikita Hrusciov, odata cu initierea procesului destalinizarii, a afirmat ca aproape sigur Stalin s-a aflat in spatele crimei. Se pare ca Stalin avea motive bine intemeiate, Kirov era o figura foarte populara in partid, facand o impresie deosebita la al XVII-lea Congres al partidului din 1934si, ca urmare a fost ales in Biroul Politic. Se cunoaste faptul ca el era nemultumit de cursul luat de industrializare, fiind de partea celor ingrijorati de ritmul rapid al programului lui Stalin. Kirov se opunea, de asemenea masurilor extreme, folosite ca mijloace pentru disciplinarea membrilor de partid. Daca in partid s-ar fi format neoopozitia organizata impotriva lui Stalin, Kirov era exemplul de om care iese in evidenta si in jurul caruia s-ar fi adunat membrii de partid nemultumiti. Oricare ar fi fost gradul de implicare a lui Stalin, acesta a profitat, din plin, de ocazia oferita de asasinarea lui Kirov. Sub masca pedepsirii acestui asasinat, a inceput o puternica epurare in partid. Stalin a pretins ca moartea lui Kirov fusese organizata de un cerc intins de trotkisti si stangisti si trebuia ca toti sa raspunda pentru aceasta. Epurarile pe scara larga care au urmat asasinarii lui Kirov din 1934 au fost conduse direct de Iagoda, seful noului creat NKVD(1),cel care in acel an urmase organizatiei GRU(2) ca forta de securitate a statului. in postul cheie ocupat de Kirov ca lider al partidului ,in anul 1935, a fost numit Jdanov, descris ca un "lingusitor fara nici o idee in cap", si la Moscova de un alt stalinit infocat, Nikita Hrusciov. Ca o recunoastere a serviciilor sale, prin care i-a atacat pe "opozitionisti" in primele procese de epurare, Andrei Visinski, un mensevic(3) reformat, a fost numit procuror al statului. Conationalului georgian al lui Stalin, Lavrenti Beria, i-a fost incredintata supravegherea securitatii de stat in domeniul minoritatilor nationale ale URSS-ului. Prin intermediul unui alt protejat al sau, Pskrebasev, insarcinat cu Secretariatul, Stalin controla toate domeniile semnificative ale birocratiei. Trasatura cea mai importanta a epurarilor post-kiroviene a fost statutul eminent al multora dintre victimele sale. Figurile proeminente aflate printre acesti arestati erau Kamenev si Znoviev care, impreuna cu Stalin, formasera triumviratul de dupa moartea lui Lenin din 1924 si care fusesera conducatorii bolsevicilor de stanga in lupta pentru putere a anilor 1920. Arestarile arbitrare si executiile sumare au devenit o regula. Ca un exemplu al amplorii acestor epurari, trebuie mentionat ca din cei 1996 participanti la Congresul partidului din 1934, 1108au fost executati in urmatorii ani. Se poate adauga faptul ca dintre cei 139 membri ai Comitetului Central alesi la acea adunare, toti, cu exceptia doar a 41 dintre ei, au fost omorati in timpul epurarilor. Partidul Comunist Sovietic s-a aflat, de acum inainte, in intregime sub controlul lui Stalin - Stalin devenise partidul. Odata cu stabilirea suprematiei absolute a lui Stalin asupra partidului, era de asteptat ca epurarile sa inceteze, in realitate acestea au crescut in intensitate. Stalin a declarat ca Uniunea Svietica se afla "sub stare de asediu"si a cerut o vigilenta sporita in demascarea dusmanilor din interior. In 1936 a inceput in URSS o teroare care a afectat progresiv intreaga populatie si al carei dramatism a culminat prin spectacolul proceselor publice ale fostilor colegi bolsevici ai lui Stalin. Eroii de alta data ai Revolutiei din 1917 si ai razboiului civil au fost arestati, judecati si executati ca dusmani ai poporului. in mod remarcabil, in marea lor majoritate ei s-au dus la moarte dupa ce si-au recunoscut vina si au acceptat ca adevarate acuzatiile indreptate impotriva lor. in acea vreme persecutiile au luat asemenea proportii, iar victimele aveau functii atat de inalte, incat acest fapt a ramas in istorie cu numele de "marea epurare"(1936- Preludiul " marii epurari" din 1936 a fost marcat de o scrisoare secreta, trimisa din sediul central al PCUS catre toate organizatiile locale de partid, care avertiza asupra conspirarii teroriste a blocului "Trotkisto-Kamenevisto-Zinovievist contrarevolutionar de stanga"si cuprindea instructiuni ca activistii de partid sa purceada la demascarea agentilor suspecti,si a Ssimpatizantilor. Odata cu punerea in miscare in intreaga tara a campaniei de denuntari si excluderi din partid, Kamenev si Zinoviev au fost supusi unui proces public de demascare si acuzati de amestec in uciderea lui Kirov si de complot de rasturnare a statului sovietic. Ambii s-au declarat vinovati si au dat citire unor marturisiri abjecte in tribunal. Impactul psihologic produs de marturisirile publice facute de Kamenev si Znoviev a fost profund si a ajuns la crearea unei atmosfere in care victimele inocente s-au supus cu ardoare unor false acuzatii in procese publice si s-au dus la moarte implorand iertarea partidului. Mai exista si avantajul politic al faptului ca victimele, in mod inevitabil, incriminau pe altii si usurau sarcina depistarii viitoare justificand astfel continuarea masurilor brutale. Detaliile relevante de condamnati in marturisirile lor au fost folosite la pregatirile pentru urmatoarea lovitura majora, atacul asupra deviationistilor de dreapta, Buharin, Rikov si Tomski. In timpul procedurilor impotriva lui Buharin si a dreptei au fost grabite de marturisirile din alt proces - spectacol din 1937, in care 17 comunisti denumiti ca "centrul antisovietic trotkist" au fost acuzati de spionaj in favoarea Germaniei naziste, acuzatii care i-au inclus si pe Radek si Piatakov, fosti favoriti ai lui Lenin ca si pe Sokolnikov, comisar pentru finante, numit de Stalin in timpul primului plan cincinal. Marturisirea umilitoare a lui Radek, prin care si-a incriminat cei mai apropiati colegi, inclusiv pe prietenul sau,Buharin, l-a salvat de la sentinta cu moartea pronuntata impotriva tuturor celorlalti acuzati, cu exceptia a trei dintre ei (el murind doi ani mai tarziu intr-un lagar de munca fortata la Polul Nord). Ejov(1) si Visinski aveau acum dovezile necesare. In 1938 in cadrul celui de-al doilea dintre procesele - spectacol majore, Buharin si Rikov (Tomski se sinucisese intre timp) impreuna cu alti 18 trotkisti de dreapta au fost acuzati public de o serie de culpe, inclusiv sabotaj si conspiratie pentru asasinarea lui Stalin. tintele epurarilor nu s-au limitat doar la membrii de partid si la oficialitatile din guvern. In 1937 acestea s-au extins semnificativ, amenintarea planand si asupra militarilor sovietici. Controlul politic exercitat de Stalin asupra Uniunii Sovietice ar fi fost insuficient prin el insasi pentru mentinerea autoritatii acestuia, daca fortele armate ar fi continuat sa fie independente. De aceia,era esential ca ele sa devina aservite. Cunoscand ca loialitatea militarilor putea face epurarea armatei mai periculoasa si mai dificil de realizat, Stalin a inceput, ca prim pas, prin organizarea unui numar mare de transferuri intre functiile inalte pentru a slabi posibilitatea formarii unor centre de rezistenta in fata atacului. Dupa realizarea acestora, in mai 1937, Visinski a anuntat ca "o conspiratie gigantica" fusese descoperita in randurile Armatei Rosii. Maresalul Tuhacevski, popularul si talentatul sef de stat major, a fost arestat impreuna cu sapte alti generali, toti "eroi ai razboiului civil". Sub pretextul ca viteza este esentiala pentru prevenirea unor lovituri de stat militare, procesul s-a tinut imediat si in mod secret. Acuzatia a fost de tradare si Tuhacevski a fost invinuit de spionaj in favoarea Germaniei si Japoniei. Au fost aduse ca dovezi documente, dintre care unele furnizate de serviciul german la cererea NKVD. Sentinta a fost inevitabil, condamnarea la moarte prin impuscare, in iunie 1937. Executarea lui Tuhacevski a fost semnalul pentru varsare de sange si mai mare. Pentru prevenirea oricarei reactii militare posibile, s-a trecut la distrugerea in intregime a organizarii Armatei Rosii. Toti cei 11 comisari de razboi au fost inlocuiti din functii;3 dintre cei 5 maresali ai Uniunii Sovietice au fost concediati; 75 dintre cei 80 de membri ai Consiliului Militar Suprem au fost executati; 14 dintre cei 16 comandanti de armata si aproape doua treimi din cei 280 de comandanti de divizie au fost mutati;jumatate din corpul ofiteresc, 35000 in total, au fost ori arestati ori impuscati. Toti amiralii activi ai flotei au fost impuscati si mii de ofiteri navali au fost inchisi in lagare de munca. Aviatia sovietica a fost decimata in mod similar, doar unul dintre vechii ei comandanti supravietuind epurarilor. in anul 1939, devastarea fortelor armate sovietice, act lipsit de vreo legatura cu orice obiectiv militar, era totala. Stalin a lasat toate cele trei forte armate sever descoperite si conduse de inlocuitori lipsiti de experienta sau chiar incompetenti. tinand cont de nevoile de aparare ale URSS-ului, o tema constant subliniata de Stalin insasi mutilarea deliberata a armatei sovietice constituie un aspect al epurarilor care desfide orice logica si dovada cea mai puternica in favoarea argumentului ca Stalin pierduse legatura cu realitatea. Epurarea aparatului tehnic a fost folosit ca metoda pentru atingerea obiectivelor primului plan cincinal. Se poate face o paralela directa intre persecutia membrilor de partid pentru "opozitionism" politic si acuzatiile de sabotaj industrial indreptate asupra directorilor si muncitorilor din fabrici. In acea perioada epurarile au devenit o modalitate de a forta regiunile si nationalitatile sa se subordoneze total lui Stalin. Procesele - spectacol care avusera loc la Moscova si Leningrad, co cortegiul lor de acuzatii, marturisiri si sentinte la moarte, au fost copiate in toate republicile URSS-lui. Teroarea creata nu era mai putin intensa la nivel local. intre anii 1937 si 1939,in statul natal al lui Stalin, Georgia, doi prim-ministri au fost inlocuiti, patru cincimi din secretarii de partid regionali si mii de functionari mai marunti si-au pierdut posturile, dupa care au urmat epurarea pe scara larga a profesiunilor juridice si academuce. De epurari nu au scapat nici membrii de partid straini exilati, precum Bela Kun,liderul scurtei revolutii din Ungaria din 1919, care a fost condamnat si impuscat in 1936. Se poate afirma, ca toate domeniile vitii sovietice au fost afectate de epurarii, teroarea ajunsese metoda de guvernare. Pentru a demonstra amploarea acestor actiuni , din datele statistice, se constata ca aproape o optsprezecime din numarul populatiei a fost arestata in timpul epurarilor staliniste, aproape toate familiile din URSS au suferit pierderea a cel putin unui membru cazut victima a terorii. Ca o ironie a sortii, in goana de a dezvalui tot mai multi vinovati, insasi anchetatorii au devenit victime, alaturandu-se celor pe care-i condamnase. Nu trebuie uitat ca odata cu inceperea celui de-al doilea razbi mondial nu a dus la o slabire accentuata a epurarilor, cu toate ca nu au fost atat de vizibile. Faptul de necontestat ca multe trupe sovietice au dezertat la inamic, mai ales n primele stadii ale razboiului, a servit la justificarea unei epurari pe scara larga in fortele armate sovietice, mai ales la sfarsitul razboiului. Consecintele au fost terifiante, la ordinul lui Stalin au avut loc executii in masa, mai ales in randul fostilor prizonieri sovietici returnati de aliati, dupa terminarea razboiului. Faptul ca victimele nu au fost numai militari a adancit tragedia; pe motivul ca intregi localitati au sustinut fortele lui Hitler, cazacii au fost virtual distrusi, ca pedeapsa, pentru ca au sustinut armata germana in timpul razboiului. Proportiile dezastrului au atins cotele unui genocid. Se considera ca in 1941 deportarea diferitelor grupuri nationale, incluzand germani,cehi si tatari din Crimeea a dus la moartea unei treimi din cele trei milioane de persoane implicate. intre 1944 si 1946 "scenariului"returnarii prizonierilor de razboi si a celor aflati sub ocupatia germana a dus la transportarea a zece milioane de oameni in lagare de munca fortata; cinci sau sase milioane de oameni au murit in captivitate. intre 1947 si 1953 a murit un milion de persoane in diversele epurari si represiuni din timpul ultimilor sase ani ai vietii lui Stalin. tinand cont de proportiile dezastrului , la intrebarea de ce a recurs Stalin la epurari poate fi dat numai un raspuns partial: trebuie consemnat vointa lui de a -si consolida puterea absoluta, aducand sub controlul sau toate organele de partid si de stat. Toate dovezile existente sugereaza ca atitudinea lui Stalin era atat de dezechilibrata incat sa ridice indoieli asupra sanatatii sale mentale Oricare ar fi fost realitatea,ramane enormitatea acestor actiuni,fara precedent, ale lui Stalin care a fost arhitectul acestei terori, dar punerea in practica a depins in mare masura de organizatiile locale de partid. BIBLIOGRAFIE 1. Michael Lynch - Stalin si Hrusciov URSS, 1924 - 1964, Editura Bic All, Bucuresti; 2. F. W. Stacey - Stalin si formarea Rusiei moderne; 3. Alexandr Soljenitin - Arhipelagul Gulag, Editura Univers, Bucuresti;

Textul de mai sus reprezinta un extras din "REFERAT ISTORIE: ERUPERILE DIN RUSIA SOVIETICA". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.
In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici: raporteaza o eroare