Apartenenta la pasoptism

Vasile Alecsandri, figura importanta a perioadei pasoptiste din literatura romana, a ilustrat specii numeroase din toate genurile literare. In evolutia sa artistica se pot distinge cel putin trei momente, trei varste aflate in deplina corelatie cu epoca plina de transformari prin care trece societatea romaneasca a acelor timpuri.

Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florenta, Doine si lacrimioare) dar si a unei necrutatoare critici a ridicolului social in piesa Iorgu de la Sadagura sau in ciclul "Chiritelor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii romane din perioada pasoptista, are in literatura lui Alecsandri cea mai inalta masura in Balta alba si in Desteptarea Romaniei si, de cele mai multe ori se prelungeste prin unele texte pana dupa Unire.

O a doua etapa, asa - zis de limpezire, de obiectivare a viziunii si mijloacelor artistice, se poate observa incepand cu prozele calatoriei in Africa si atinge expresia artistica matura in pasteluri si in unele legende. O a treia il face sa revina spre teatru, cu o viziune in general romantica, viziune filtrata insa printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninatate a intelegerii care il apropie de clasicism.