Baltagul - Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu (1880-1961), unul dintre marii prozatori romani ai sec XX-lea a creeat o opera literara impresionanta, care cuprinde poveestiri, nuvele si romane, avand ca teme esentiale : istoria („Fratii Jderi”, „Zodia cancerului” sau „Vremea Ducai Voda”, „Creanga de Aur”), natura(„Dumbrava minunata”, „Tara de dincolo de ngura”), conditia umana („Locul unde nu s-a intamplat nimic”, „Apa Mortilor” )sau viata satului romanesc, cu oamenii, obiceiurile si cu durerile lui(„Hanul-Ancutei”, „Bordeienii”, „Dureri inabusite”, „Baltagul”).

Romanul “Baltagul”, una din capodoperele sadoveniene si ale prozei romanesti a fost scris numai in 17 zile si a aparut in 1930. Autorul porneste de la balada populara „Miorita”, din care alege ca moto « stapane, stapane, /Mai cheama s-un cane », dezvoltand apoi nucleul epic al baladei pe parcursul al 14 capitole. Romanul se incadreaza in realism.

Tema centrala a romanului este cautarea si aflarea adevarului legat de o crima, iar actiunea se petrece la sf sec al XIX si inceputul celui de la XX. Romanul infatiseaza lumea patriarhala a satului moldovenesc de la munte si schimbarile care incep sa se produca aici o data cu patrunderea unei noi civilizatii. Temei mentionate i se subordoneaza motive ca transhumanta, femeia justitiara, cainele credincios, legatura omului cu natura.

Titlul romanului este simbolic, pentru ca baltagul semnifica atat unealta cu care Nechifor Lipan a fost ucis cat si instrumentul cu care se face dreptate. Baltagul este, cu alte cuvinte, unealta crimei si a pedepsei, satisfacand in aceasi masura setea de inavutire a lui Calistrat Bogza cat si dorinta de justitie a feciorului lui Lipan. Baltagul sfintit a lui Gheorhita ramane nepatat de sange, pedeapsa aplicandu-se cu acelasi baltag cu care a fost infaptuita crima – cel al lui Calistrat Bogza.