Basmul si lumea satului

Este specia eticii populare si culte, in proza sau, mai rar in versuri, de mare intindere cu o raspandire mondiala, in care se nareaza intamplari reale ce se impletesc cu cele fantastice. La actiune participa personaje imaginare inzestrate cu puteri supranaturale ce reprezinta binele si raul, iar in final acesta din urma este invins.

"Basmul este un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala etc. Caracteristica lui este ca nu sunt numai oameni, ci si anume fiinte himerice, animale... Cand dintr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici, nu avem de a face cu un basm."
(George Calinescu)
         
Desi prezent initial doar in epica populara,basmul a patruns si in literatura culta  la inceputul secolului al XIX-lea (perioada de afirmare a esteticii romantice), prin culegerea aparuta in anul 1812, a fratilor Wilhelm si Jacob Grimm," Basme pentru copii si familie".
        
Principala caracteristica a basmului popular o constituie stereotipia. Astfel, personajele(eroi, donatori, si ajutoare), aparent diferite, prezinta anumite caracteristici fundamentale,constante,conturate cu precizie de catre actiune, a carei desfasurare, de asemenea, se incadreaza intr-un tipar: eroul pleaca la drum pentru a-si indeplini scopul, se confrunta cu raufacatorii  si reuseste in cele din urma sa isi indeplineasca misiunea, avand alaturi ajutoarele si donatorii.Contributia este reprezentata de modalitatea prin care povestitorul popular reuseste sa asambleze anumite secvente prestabilite si sa le combine pentru a da coerenta povestirii.