Cel mai iubit dintre pamanteni

Romanul apare in primavera anului 1980, fiind ultima creatie a lui Marin Preda si reprezentand atat apogeul unei cariere scriitoricesti cat si un reper fundamentalal literaturii noastre.intuindu-i complexitatea tematica si artistica.

Interpretarile critice nu au ezitat sa il numeasca roman total (eugen simion) pentru ca aceasta ampla constructie se edifica din dezvoltarea si intereferenta mai multor componente: roman de dragoste, politic, psihologic, senzational, de moravuri, intelectual, eseistic, social care cuprind ideea morala “mitul fericiri prin iubire sintetzat in fraza finala: daca dragoste nu e , nimic nu e”. Ea exprima o credinta, un ideal, un avertisment. E romanul unei istorii care traieste printr-un destin.

Poate fi socotit un roman intelectual pentru ca meditatie devine o forma a epicului (un epic al intelectualului) , notiunile curente de  fericire, iubire, existenta, autoritate, putere, familie trec prin mintea unor indivizi care exercita profesiuniintectuale (filozofi, scriitori, istorici, profesori) si fac din speculatie bucuria existentei lor.
Este un roman politic, “cel mai substantial si cel mai curajos” (eugen simion) dar nota dominanta a cartii nu e data de manifestarea politicului in existenta individului, tema privilegiata nu e puterea.

Preda scrie in esenta istoria unui sentiment (iubirea) si ii analizeaza degradarea progresiva pana ce iubirea coboara aproape de abjectie. Destinele eroilor sunt luate de valul unor pasiuni obscure, dementiale , duse pana la limita de jos a existentei lor (limita insuportabilului). Luciditatea lor mareste fosta pasiunii, dar nu o apara de suferinta si cadere.