Directia modernista

Limitele literare ale unei perioade sunt, in general, pure conventii, dat fiind faptul ca fenomenele artistice, intre care si literatura, exista latent in „spiritul veacului” pana la manifestarea vizibila si isi prelungesc nedefinit existenta. Exista, insa, uneori, rupturi istorice evidente, care provoaca si delimitarea epocii literare.

Desi perioada interbelica este cuprinsa intre cele doua razboaie mondiale, inceputul ei literar si, mai ales, sfarsitul ei, se definesc dincolo de datele istorice propriu-zise, de intervalul sugerat de prefixul –inter. inceputul literaturii romane interbelice ar putea fi anul 1919, in care apare prima revista care isi propune sa se ocupe din nou, dupa razboi, exclusiv de literatura. Este vorba despre revista Sburatorul, condusa de Eugen Lovinescu. Sfarsitul perioadei interbelice nu este marcat de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, ci il include, prelungindu-se chiar dupa el.  

Primul numar al revistei Sburatorul a aparut in 19 aprilie 1919, la cateva luni dupa terminarea razboiului. Numele face aluzie, simbolic, la „boala” poeziei, dar si la aripile ei. in articolul de deschidere, Eugen Lovinescu, directorul revistei si fondatorul cenaclului cu acelasi nume, anunta intentia de a se ocupa numai de literatura si, ceea ce va deveni scopul principal al criticului, de a descoperi noile talente, pregatind astfel o noua generatie literara.

Teoria sincronismului si cea a mutatiei valorilor estetice sunt legate de numele lui Lovinescu si au starnit discutii in epoca, ramanand insa, in linii generale, valabile pana astazi.