Etape in evolutia aspectului romanesc in formarea limbii romane literare

Desi preocuparile legate de studiul limbii romane literare sunt vechi si dateaza de aproape o suta de ani , de un interes mai sustinut si de o investigare sistematica a acestui domeniu de cercetare nu poate fi vorba decat de ultimul sfert de secol . S-a crezut vreme indelungata ( si se mai crede si astazi in randul nespecialistilor ) ca notiunea de limba literara ar fi identica cu notiunea de limba a literaturii artistice .Servind drept instrument exclusiv pentru exprimarea acestei literaturi , limba literara era , in mod firesc , creatia scriitorilor si in mod particular , a marilor scriitori .

Ideea ca Mihai Eminescu a creat limba romana literara , exprimata in repetate randuri , intre altii de George Calinescu , este consecinta nemijlocita a acestui mod de a vedea lucrurile . O alta urmare a unui punct de vedere asemanator il constituie felul in care au fost concepute , pana in vremea din urma , istoriile limbii literare .Cu exceptia unor expuneri , in genere sumare , asupra evolutiei stilurilor neartistice ale Romaniei literare sau asupra procesului de constituire a normelor , ele se rezuma la a inmanunchia un numar de monografii consacrate a unui scriitor .

Acceptiunea restrictiva acordata notiunii de limba literara a constituit motivul principal pentru care am avut o terminologie multa vreme ezitanta pentru a denumi limba romaneasca de cultura .

Cercetarile din ultima vreme au pus in lumina caracterul de categorie istorica a limbii literare . Limba literara apare in anumite imprejurari , in functie de dezvoltarea culturala a societatii pe care e menita sa o serveasca , iar constituirea ei imbraca , oblgatoriu , aspectul unui proces , al unei evolutii care se intinde pe o perioada de timp determinata .Privita in perspectiva istorica , formarea limbii literare presupune , asadar , un punct de plec