Frumosul si problema categoriilor

Ca orice disciplina teoretica, estetica isi formuleaza ipotezele, principiile si problemele sale intr-un limbaj propriu, specific, constituit dintr-un sistem concret de notiuni, de expresii conceptuale si de categorii. infratita inca de la inceput, atat in traditia greco-latina cat si in cea iudeo-crestina, si cu meditatia filosofica, nu numai cu teoretizarile particulare ale poeticii, estetica a dezvoltat, in timp, un aparat conceptual de larga generalitate referitor la ceea ce a fost denumit ca fiind frumos, sublim, tragic, comic, sau forma, stil, opera, gust, imagine.

In fapt, judecata estetica, referitoare la un fenomen natural sau artistic, fenomen declansator de atitudine estetica (la randul ei deosebita de atitudinea teoretica, utilitara, magica, religioasa sau morala), presupune o predicatie specifica, exprimata in termenii unei "specialitati", mai mult sau mai putin conturate si maturizate. Oricum insa, despre articularea discursului estetic ca un limbaj profesionist putem vorbi insa, cu anumite rezerve, deoarece semnificatia conceptelor acestui tip de discurs, nu este, de regula, de stricta "specialitate".