Instrumentele de lucru rolul si importanta lor pentru cercetarea stiintifica

Vreme de un veac si jumatate s-a cimentat si la noi credinta ca folclorul romanesc alcatuieste o componenta de seama a culturii nationale. Cercetarea folclorului inseamna implicit si cercetarea inceputurilor, caci inaintea creatiei scrise literare si muzicale a existat creatia orala a celor multi, perpetuata din veac in veac si adaptata mereu imprejurarilor. Folclorul constituie intr-un fel prin radacinile sale arhaice, preistoria literara, muzicala si coregrafica a unui popor.

In vreme cand literatura noastra era abia la primele dibuiri, doar folclorul alcatuia cartea de vizita a neamului. Iar in momentele de mare cotitura, sprijinirea pe folclor a fost simtita, spontan, ca o necesitate fireasca, adesea fara sa poata fi lamurita in concepte bine inchegate. De aceea, toate personalitatile de seama din cultura romaneasca si-au afirmat grija pentru patrimoniul popular, spunandu-si cuvantul, adesea avantat, atat despre aspectul lui pur documentar, cat si despre valoarea artistica mai inalta.

Printre cercetatori si-a facut vad convingerea ca folcloristica, prin latura ei comparativa, necesara mai cu seama in privirile de sinteza, contribuie la cunoasterea fiintei popoarelor. Dezvaluind fondul comun, apoi atatea imprumuturi firesti, folcloristica s-ar dovedi o stiinta a infratirii intre popoare, peste animozitatile de moment ale combinatiilor politice. Dar pana acuma contributia ei nu s-a facut simtita; abia in viitor se intrezareste culegerea roadelor chemate sa le dea.