Mircea Cartarescu - Levantul

Mircea Cartarescu afirma in Postmodernismul romanesc ca “Iluzoriul postmodern, tocmai in calitatea lui de irealitate, este ironic, implicand strategii ludice mergand de la pastisa la glosolalie, de la autocitare la intertextualitate. Postmodernul nu creeaza, ci mimeaza, ia in deradere, fantazeaza”.
       

Levantul, epopeea eroi-comica in douasprezece canturi, reprezinta o intrepatrundere migaloasa si halucinanta a acestor trasaturi postmoderne- pastisa, parodie, intertext, colaj, personaje din mari opere literare, precum si o intreaga suita de scriitori de valoare, intrega opera fiind o adevarata lectie de metaliteratura.
       

“Levantul este un adevarat manual al postmodernismului romanesc”1, constituindu-se ca un amalgam de citate si colaje intertextuale. Autorul manevreaza cu iscusinta un vast repertoriu literar, reusind astfel sa creeze un altar pentru colosii literaturii, fiecare din cele douasprezece canturi ale epopeii fiind “lectii vii de istorie literara”2.