Referat Corelatia dintre propozitiile bimembre si cele monomembre in limbile romana si rusa

Incarcat la data: 27 Martie 2006

Autor: maria cantemir

Pret: 50 credite

Tema : Corelatia dintre propozitiile bimembre si cele monomembre in limbile romana si rusa 2002 CUPRINS Introducere.......................................................................... Capitolul 1 Controverse in jurul conceptului de propozitie si a criteriilor de clasificare a acestora................................ 1. Discutii in jurul conceptului de propozitie.................... 2. principii de clasificare a propozitiilor in limbile comparate................................................................ Capitolul 2 Tipologia propozitiilor bimembre si monomembre in limbile romana si rusa..................................................... 1. Unele tipuri de propozitie bimembre romanesti si echivalentul lor in rusa........................................................ 2. Echivalentele monomembre rusesti ale unor propozitii bimembre din limba romana............................... 3. Propozitii infinitivale in limba romana si rusa.............. 4. Traducerea inadecvata a unor tipuri de propozitii........ 5. Modele izomorfe si alomorfe obtinute la traducerea propozitiilor bimembre din limba romana in limba rusa.... Inchiere............................................................................... Bibliografie......................................................................... Surse beletristice................................................................. INTRODUCERE Tema cercetarii noastre o constituie : corelatia dintre propozitiile bimembre si cele monomembre din limbile romana si rusa . In lucrare se preconizeaza analiza criteriilor de clasificare a propozitiilor bimembre atit in limba romana , cit si in limba rusa. Trebuie sa mentionam ca : propozitia este cea mai mica unitate a sintaxei care poate aparea de sine statatoare si care comunica o judecata logica sau o idee caracter afectiv sau volitional ... 1 In limba romana sau efectuat multiple cercetari privind propozitia ca uniate sintactica. Problema clasificarii propozitiilor a fost pusa in discutie de lingvisti romani si rusi ca: A. Ciobanu, I. Iordan, I. Coteanu, M. Avram , I. Etco, C. Dimitriu , A.A. Sahmatov, E. S. Skoblikova, I. Raspopov, s.a. In lingvistica romaneasca si cea rusa problema clasificarii propozitiilor este abordata controversat, discutiile continuind si in prezent . Cu toate acestea, nu a fost propusa, deocamdata, o clasificare univoca a categoriei sintactice vizate. In plan confruntativ contrastiv, se observa atit similitudini cit si deosebiri intre limbile romana si rusa. De mentionat ca nu orice propozitie bimembra din romana se reda prin una bimembra in rusa si viceversa . Adesea unei propozitii bimembre romanesti ii corespunde in limba rusa una monomembra. Am remarcat si alte neconcordante despre care intentionam sa relatam in prezenta lucrare. Cele mentionate determina actualitatea temei abordate. In limbile comparate remarcam propozitii bimembre si monomembre care la rindul lor, se divizeaza in citeva categorii. Limba romana este de origine romanica, pe cind limba rusa este o limba slava, de aceea la traducere intilnim mari greutati si structuri alomorfe. Scopurile lucrarii rezida in urmatoarele: a releva asemanarile si deosebirile privind propozitiile bimembre si echivalentele lor in limbile comparate; a observa schimbarile ce survin la traducerea propozitiilor dintr-o limba in alta; a examina problema clasificarii adecvate a propozitiilor bimembre in limbile comparate. Lucrarea data este alcatuita din Introducere si doua capitole. In capitolul 1 : Controverse in jurul conceptului de propozitie si a criteriilor de clasificare a acestora vom incerca sa comentam diverse definitii ale propozitiei. Vom elucida unele divergente in abordarea propozitiilor bimembre si monomembre in limbile romana si rusa si principiile de clasificare a propozitiilor semnalate in limbile comparate. Capitolul 2 Tipologia propozitiilor bimembre si monomembre in limbile romana si rusa este preponderent practic, urmind analiza exemplelor din literatura artistica. Ne vor interesa propozitiile bimembre romanesti in limba rusa, unele echivalente monomembre in limbile comparate. Vom comenta si exemple de traduceri inadecvate ale unor tipuri de propozitii. Scopurile ce ni le-am propus au determinat metodele utilizate , in special metoda discriptiva si cea confruntativ contrastiva . CAPITOLUL 1 Controverse in jurul conceptului de propozitie si a criteriilor de clasificare a propozitiilor. 1. Discutii in jurul conceptului de propozitie in lingvistica moderna In fiecare limba predomina un anumit tip structural de propozitii. In limba romana modelul propozitiilor inglobeaza formatiile sintactice ale caror centru organizatoric are in componenta sa doua elemente subiectul si predicatul, legate printr-un raport predicativ. Ex.: Urletul a amutit. s + pred (I.D. Scrieri , p. 44) Ciutura statea impietrita. s + pred + NPS (I.D.S., p. 101) Nuta plingea. s + pred (I.D.S. p. 111) Onache Carabus nu suferea macii. s + pred + C. dir. (I. D. S. p. 111) Acestea formeaza categoria propozitiilor bimembre care au fost puse la baza tuturor sistemelor sintactice ale idiomurilor romanice. Desi discutiile in jurul esentei propozitiei continua pina acum , problema propozitiei ca unitate fundamentala a sintaxei nu a fost deocamdata solutionata. Dupa opinia lui A. Nicolescu , propozitia este considerata cea mai mica unitate sintactic, in sensul ca are elementele de baza, necesare pentru a exprima singura o judecata logica sau o idee cu caracter afectiv ori volitional. Sintaxa traditionala , luind drept punct de plecare logica formula, califica propozitia drept expresie lingvistica a judecatii si forma lingvistica a judecatii . Propozitia se caracterizeaza nu numai prin forma sa gramaticala, ci si printr-un anumit continut . Relevarea acestuia ne ajuta a stabili specificul legaturii dintre limba si gindire , gramatica si logica. Din punct de vedere gramatical esenta propozitiei o constituie predicativitatea sau predicatia prin care se intelege raportarea continutului propozitiei la realitatea obiectiva. Predicativitatea sau predicatia se realizeaza , de obicei, cu ajutorul anumitor cuvinte numite predicate prin care se dau informatii privitoare la subiect. De remarcat ca nu orice propozitie constituie expresia lingvistica a unei judecati logice (sau psihologice) in acceptia traditionala a acestui termen . Raporturile dintre propozitie si judecata sunt de asa natura, ca forma oricarei judecati este in mod obligatoriu o propozitie , in timp ce propozitia poate servi pentru exteriorizarea atit a judecatii, cit a si a altor forme de manifestare a spiritului uman , cum ar fi, de exemplu intrebarea, imboldul s.a. Dupa parerea lui Ion Diaconescu varietatea modalitatilor de identificare si de definire a propozitiei are ca sursa, mai intii , orientarile din a caror perspectiva este abordat actul comunicarii si , apoi, strategiile de ordin metodologic cu care se opereaza in procesele analitice si sintetice ale investigatiei lingvistice. Orientarea logica defineste propozitia o judecata, o gindire spusa sau scrisa, o uitate logica, un ansamblu congruent, care exprima o gindire completa, o cugetare, o judecata logica, pe care o facem despre un lucru. Orientarea semantica acorda prioritate , in definirea propozitiei , sensului sau intelesului unitar, autonom, ca nota a diferentei specifice. Orientarea psihologica a determinat insertia in definitia semantica a unor note individuale ale comunicarii legate de atitudinea subiectului vorbitor. Prin urmare o propozitie poate fi enuntul lingvistic al unui continut psihic, care exprima o idee afectiva ori volitionala , o stare afectiva a vorbitorului. Orientarea structuralista, evaluind numai elementele de expresie in analiza limbii ca sistem de semne, eludeaza din definitia propozitiei tot ceea ce se refera la continut, ca nerelevant sub raportul structurii. Discutiile savantilor s-au axat in jurul unor probleme greu de elucidat, in special al problemei propozitiilor monomembre impersonale si celor nominative. Prezinta interes aici identificarea partilor principale de propozitie in cadrul acestor varietati de propozitii. Interpretarea traditionala a partilor principale de propozitie nu ne permite sa identificam partea principala de partea principala a propozitiilor nominative nici cu subiectul, nici cu predicatul desi din punct de vedere al exprimarii verbale (substantivul sau substitutul lui la cazul nominativ) se poate constata o echivalenta morfologica a partii principale a propozitiei nominative cu subiectul sau cu elementul nominal al predicatului propozitiilor bimembre. Subiectul poate fi denumit ca parte principala a propozitiei , despre care se comunica ceva cu ajutorul predicatului. In legatura cu cele expuse are o deosebita importanta definirea adecvata a propozitiei , care ar facilita solutionarea unor aspecte complicate ale teoriei propozitiei. Ne par concludente multiple definitii, dintre care vom mentiona citeva. De remarcat definitia propozitiei din Gramatica Limbii Romane, cea mai mica unitate a sintaxei care poate aparea de sine statatoare si care comunica prin cuvinte cu indici de predicatie o judecata logica sau o idee cu caracter afectiv ori volitional. Dupa cum vedem , aici se insista asupra legaturii dintre propozitie si judecata logica. Cercetatorul V. Serban propune urmatoarea defintie : cea mai mica unitate logico sintactica cu ajutorul careia se exprima o comunicare poarta numele de propozitie. Cercetatorul mentionat accentueaza functia primordiala a propozitiei cea comunicativa. Din cele semnalate mai sus conchidem ca propozitia este un fenomen complex, iar definitia ei nu cuprinde toate cazurile particulare de realizare a ei. De aceea diversele definitii pot fi considerate complimentare , evidentiind una sau alta dintre caracteristicile propozitiei. Pentru a defini conceptul de propozitie e necesar sa se tina cont atit de criteriul formal, cit si de continut. Lingvistul iesean C. Dimitriu propune in Gramatica limbii romane explicate - sintaxa urmatoarea definitie a propozitiei : unitatea sintactica de baza care in principiu este alcatuita dintr-o imbinare de cuvinte prin care se transmite o judecata sau vointa vorbitorului ori se cer informatii. Conform acestei definitii, elementul principal al propozitiei il constituie continutul, inteles ca posibilitatea propozitiei de a transmite o judecata. Din cele relatate conchidem ca : propozitia este unitatea sintactica de baza care, in principiu, este alcatuita dintr-o imbinare de cuvinte, fiindu-i caracteristica predicativitatea. 2 Principii de clasificare a propozitiilor in limbile comparate In functie de numarul partilor principale de propozitie, propozitiile se impart in : propozitii bimembre, in care exista exprimate sau deduse din context ambele parti principale de propozitie , adica subiectul si predicatul; propozitii monomembre , in care exista exprimata sau dedusa din context o singura parte principala de propozitie si anume predicatul. In lingvistica rusa clasificarea propozitiilor simple in monomembre si bimembre prezinta anumite particularitati. A.A. Sahmatov subliniaza ca unica parte de a propozitiilor monomembre care dupa intelesul ei corespunde sintagmei alcatuita din subiect si predicat este partea principala a propozitiei monomembre. A. Sahmatov observa ca daca vom lua drept punct de plecare modul de exprimare a partilor principale in propozitiile bimembre , parte principala a propozitiilor monomembre poate fi identificata formal fie cu subiectul, fie cu predicatul. In limba rusa propozitiile se clasifica in bimembre si monomembre. Propozitiile bimembre sunt formate din subiect si predicat, cele monomembre au o singura parte principala . Referindu-ne la limba romana tinem sa mentionam opinia cercetatorului S. Stati, care nu accepta punctul de vedere traditional cu privire la esenta si particularitatile structurale ale propozitiei. Acest lingvist constata existenta a patru tipuri structurale de propozitii : monomembre nominale : Ajutor! Nici o vorba! monomembre verbale : Ninge linistit. bimembre nominale : Arta vesnica, viata scurta. bimembre verbale : Rasare soarele . Copii alearga. Problema clasificarii dupa structura a propozitiilor simple a fost discutata de M. Avram. Vorbind de partea de propozitie la care se reduce monomembra nominala (Iarna. Noapte lucie), autoarea sustine ca in aceste propozitii elementul nominal exprimat este subiectul propozitiei, respectiv grupul subiectului. Gramatica academica a limbii romane (vol. 2) aplica notiunea de elipsa la un numar limitat de fenomene si releva propozitiile in care nu exista decit o singura parte de propozitie principala, subiectul sau predicatul, fara ca cealalta parte sa fie presupusa sau subinteleasa. Aici sunt mentionate si propozitiile nominale formate numai di subiect sau grupul subiectului (substantivul subiect cu atributele lui) si care afirma doar existenta (prezenta) sau inexistenta (absenta) obiectivului respectiv. De notat urmatoarea definitie din Gramatica limbii romane : se numeste propozitie bimembra propozitia in care exista atit subiect, cit si predicat sau elemente din grupul predicatului. In lingvistica rusa propozitiile bimembre sunt clasificate drept propozitii a caror structura presupune prezenta subiectului si predicatului. Observam ca definitiile semnalate nu prezinta mari discrepante in limbile comparate . Urmatorul exemplul urmator vine sa confirme parerea noastra : Ciutura s-a aprins pe la miezul noptii. s + pred + c timp ?????? ?????????? ? ???????. s + pred + c . timp (I.D:S: p. 59 - 294) Confruntind exemplele de mai sus, evidentiem structuri izomorfe ce constau din propozitii bimembre. In viziunea lui C. Dimitriu , propozitia bimembra reprezinta ceea ce am putea numi prototipul sau modelul de propozitie intrucit aceasta este constituita dintr-o imbinare de cuvinte (exprimate toate sau unele putind fi deduse din context) prin care se transmite o judecata sau vointa vorbitorului ori se cer informatii. Propozitiile bimembre , simple sau dezvoltate, pot avea ambele parti principale de propozitie exprimate prin cuvinte, ca in exemplul de mai jos: Acum Ciutura s-a adunat pe linga pietre. c. timp + s + pred + c. loc ?????? ????? ?????? ?????? ????????? ?? ???? ??????. c. timp + s + pred + c. loc (I.D.S. p. 59-294) In lingvistica rusa subiectul si predicatul reprezinta fundamentul gramatical al propozitiilor bimembre. De notat posibilitatea de a transforma propozitiile monomembre in cele bimembre si viceversa ; ca in exemplele de mai jos : ?? ????? ????? ??????? ????????. c. timp + s + pred 2) ????????? ???? ???????? ???????. atr + s + pred + c. dir Comparind cele doua exemple, remarcam in primul exemplu o propozitie monomembra, in care lipseste subiectul, iar in ex. 2 subiectul si predicatul sunt de fata in cazul unei propozitii bimembre. Propozitiile bimembre simple atesta existenta doar partilor principale de propozitie. Pornii Luceafarul . (M. Eminescu, p. 139) Propozitii bimembre dezvoltate contin pe linga partile principale de propozitie , una sau mai multe parti secundare. Ciuturenii au rezistat cu demnitate la iscodirile nevestelor . ????? ????????? ?????? ????? ? ?????? ? ????????????. (I.S.D. p. 63 - 297) In exemplul dat si in limba romana si in limba rusa se atesta o propozitie bimembra dezvoltata. Propozitia E dimineata trebuie considerata bimembra , deoarece verbul a fi realizeaza functia de predicat verbal exprimind existenta , iar substantivul dimineata este subiect. In multe cazuri partile principale de propozitie pot sa nu fie exprimate , propozitia fiind totusi bimembra. Subiectul propozitiei nu este exprimat in urmatoarele cazuri : 1) cind este inclus in forma verbului (pers I si a II sg. si pl.) Ex. : - Si ce zice padurarul : nu vrea sa dea lemne? - Nu vrea. (I.D.S. p. 90) 2) cind se subintelege din context, deoarece a mai fost amintit . Ex. : 1) A doua sara insa n-a mai iesit. 2) Nu mai avea insa spor la mers. (I.S.D. p. 91) 3) Cind este dedus dintr-o intreaga situatie exprimata mai inainte . Ex. D-apoi ca o ars mai om bun. (I.S.D. p. 56) Sunt considerate bimembre propozitiile (care au predicat un verb personal sau impersonal, un verb la diateza reflexiva cu valoare impersonala sau un adverb predicativ) regente ale unor propozitii subiective, deoarece subordonatele lor joaca un rol de subiect fata de regenta. Predicatul , element indenspensabil al propozitiei , poate sa ramina si neexprimat , deducindu-se din context in anumite tipuri de constructii. Predicatul propozitiei poate sa nu fie exprimat in urmatoarele situatii : cind se subintelege din context deoarece a aparut intr-o propozitie anterioara . Situatia semnalata apare frecvent in dialog, unde comunicarea este redusa, de obicei, la elementul sau la elementele noi, esentiale . Propozitiile interogative partiale in care intrebarea priveste subiectul propozitiei por fi constituite numai dintr-un pronume interogativ cu functie de subiect, restul fiind subinteles. Ex. - Cit ai dat pe fin? O suta Scump. Scump, dar face. (I.S.D. p. 113) Daca predicatul unei propozitii bimembre este reluat intr-o propozitie negativa ce urmeaza, verbul poate sa nu fie exprimat, rolul de predicat indeplinind negatia: Ex. : Numai eu trebuie sa plec, tu nu. Daca insa predicatul unei propozitii negative bimembre este reluat in propozitia ce urmeaza , in locul verbului neexprimat apare o afirmatie cu rol de predicat. Ex. : Eu nu trebuie sa plec, tu insa da. Cind propozitia e eliptica. In propozitia bimembra eliptica sunt omise unele parti (principale sau secundare), dar se subinteleg clar numai din context. Ex. : - Da unti-i palaria , mai Mircea? Am baut-o . Vezi sa nu te suduie tat-tu. Apoi ca am baut-o impreuna. (I.S.D. p. 112) Amindoua partile principale pot sa nu fie exprimate, propozitia fiind alcatuita numai determinantele lor, atribute , complemente , elemente predicative suplimentare. 1) Subiectul si predicatul se subinteleg , facindu-si aparitia determinarile lor, in special in dialoguri: Ex. : - Tot aici esti Ivane? Tot? - Ba bine ca nu ! ... (I. C. povesti, p. 162) 2) Subiectul si predicatul sunt eliptice deduse din situatia in care se realizeaza comunicarea. Dupa opinia lui Ion Coteanu , propozitiile bimembre pot fi atit simple, cit si dezvoltate, iar Propozitie simpla este grupul de cuvinte format numai din subiect si predicat. Ex. : Vedenia a tresarit. Zadarnice erau toate. (I.D.S. p. 84) Atunci cind subiectul nu se foloseste in mod obisnuit, propozitia simpla apare numai cu un membru. Ex. : Razbatea cu greu. pred + c mod (I.D.S. p. 44) Tot simpla dar bimembra se considera si propozitia cu subiectul sau cu predicatul subinteles. Ex. : Oricum a dres o portita de-a mai mare dragul. (I.S.D. p. 28) In exemplul dat subiectul subinteles este substantivul Onache. Ex. : - Cit cei pe car, bade ? zise Oslobanu, caruia nu-i era a cumpara lemne cum nu mie mie acum a ma face popa. - Trei husasi, dascale. (se subintelege predicatul cer) (I.S.D. p. 6) Este considerata propozitie simpla si aceea in care subiectul, desi nu este exprimat printr-o parte de vorbire, este totusi cuprins in forma verbului. Ex. : Scapase. (I.S.D. p. 55) se subintelege : El scapase. Propozitiile simple cu subiectul si predicatul exprimat sunt bimembre complete. Cele ce contin una din aceste doua parti neexprimate pot fi bimembre sau monomembre incomplete. Astfel, propozitia Luceafarul ca raspuns la intrebarea : Ce a rasarit? este o propozitie simpla incompleta. Propozitia Ati plecat? nu mai este insa incompleta pentru ca subiectul se afla cuprins in verb. Propozitiile simple incomplete sunt deci eliptice si de subiect , fie de predicat . Pare concludenta urmatoare opinie : din cele spuse mai inainte rezulta ca propozitiile care nu au in mod obisnuit subiect nu pot fi socotite eliptice. De asemenea nici propozitiile care contin subiectul in forma verbului nu sunt eliptice. La aceasta din urma problema elipsei se pune numai daca predicatul este la persoana a III-a , singular si plural. Clasificarea propozitiilor dupa structura a fost discutata detaliat de catre I. Ciornii : I. Matcovschi , C. Reabtov in manualul Limba moldoveneasca. Sintaxa Autorii mentionati divizeaza propozitiile in bimembre , monomembre , nedezvoltate si dezvoltate. Si in acest manual la clasificarea propozitiilor se sine cont de prezenta partilor principale in propozitie. Ex. : Matusa s-a intors sara tirziu. s + pred + c. timp (I.D.S. p. 52) In exemplul dat remarcam o propozitie bimembra , dezvoltata. Problema propozitiilor bimembre a fost discutata pe larg de mai multi cercetatori , majoritatea acestora ajungind la concluzia ca sensul si componenta gramaticala a acestor propozitii vorbesc pe cit se poate clar, ca fata de categoria propozitiilor monomembre complete cel mai putin aplicabile sunt notiunile de subiect si predicat. Notiunea de subiect implica si pe cea de predicat, iar propozitiile monomembre nu au decit un singur centru organizatoric, care nu intra in raporturi predicative cu un alt element. Din moment ce partea principala a propozitiei monomembre nu este determinata de 7un predicat, care , fiind exprimat prin mijloace lexicale ar comunica ceva despre dinsa , nu putem admite ca aceasta parte principala este identica cu subiectul propozitiei bimembre, caci , in caz contrar va trebui sa renuntam la clasificarea propozitiilor in monomembre si bimembre si sa recunoastem ca in aceste ambiante avem de a face cu structuri bimembre , al caror predicat este omis. Suntem de parere ca specificul propozitiilor monomembre poate fi relevat numai pe baza analizei particularitatilor lor gramaticale, facind abstractie de structurile bimembre , relevind functiile lor comunicative si modul de realizare a acestor functii. Analogia trebuie facuta nu intre partea principala a propozitiilor monomembre si subiectul sau predicatul propozitiilor bimembre, ci intre partea principala ca unic nucleu constructiv al propozitiilor monomembre exprimat prin mijloace lexicale si subiectul + predicatul ca centru organizatoric al propozitiei bimembre. Necesita solutionare si problema raportului dintre continutul propozitiilor nominative si forma lui de exprimare. De mentionat ca la baza propozitiilor nominative (monomembre) sunt puse aceleasi forme de gindire ca si la baza celor bimembre sau inca si nestudiate de logica. Structurile monomembre poseda principale caracteristici ale judecatii, afirmarea sau negarea a ceva despre ceva si calitatea de a fi adevarate sau neadevarate. Pe aceasta baza propozitiile nominative enuntiative au fost recunoscute drept forma de exteriorizare a judecatilor . Dar in privinta structurii parerile difera radical. Unii cercetatori au procedat la o revizuire fundamentala a punctului de vedere traditional cu privire la obligativitatea structurii bimembre a judecatii si considera ca propozitiile de tipul : Ex. : O roada buna, numai o singura roada buna! (I.S.D., p. 63) exprima judecati monomembre compuse numai din predicat. In lingvistica rusa propozitiile monomembre sunt interpretate ca structuri ce contin doar o parte principala. Propozitiile de tipul : ???????? ??????, ????????? ???????, ??????? ???????? ? ????, ?????, ?? ???????, ???????? ?? ????, ??? ????? ???? ? , ??????, ??? ?????. Aceste propozitii sunt monomembre , deoarece lipseste predicatul. In limba romana exista asemenea propozitii care la traducere ramin monomembre : Ex. Padure, verde padure. ??? ?? ??? ??????? . In contextul celor relatate prezinta interes opinia academicianului I. Iordan care constata ca in exemplul de tipul : Liniste si pace . Minciuna grosolana avem de a face cu o propozitie eliptica de subiect si de copula (este) , iar in propozitiile : Ma aflam in parcul de la Sinaia. Vreme splendida desi prea calduroasa. se atesta elipsa verbului copulativ, ce se datoreaza faptului ca rolul lui este al unei simple unelte gramaticale a carei absenta nu poate stingheri intelegerea justa a raportului dintre subiect si predicat propriu-zis al propozitiei. Observam ca definitia de mai sus a propozitiei monomembre nu difera de celelalte definitii formulate de alti lingvisti. Examinarea exemplelor in limbile comparate denota multe discrepante . E cazul sa observam ca unei propozitii monomembre impersonale din romana ii poate corespunde in limba rusa una bimembra. De notat exemplul : Ningea. pred ? ???? ??? ???. (I.S.D. p. 6) In propozitia data in limba romana apare o propozitie monomembra predicativa careia ii corespunde in limba rusa o propozitie bimembra ce include subiectul si predicatul. Din exemplele de mai sus conchidem ca subiectul si predicatul pot fi singuri in propozitie , sau insotiti de cuvinte determinative , si in asemenea cazuri propozitiile se pot diviza in doua parti : grupul subiectului , in care intra subiectul si cuvintele lui determinative (atributul si apozitia). grupul predicatului care cuprinde predicatul si cuvintele lui determinative (complemente directe, indirecte si circumstantiale). Ex. : Acum s-a hotarit . (I.D.S: p. 55) Propozitia poate fi alcatuita numai din subiect : Primavara! numai din predicat : Se intuneca!!! Aceste propozitii sunt considerate nedezvoltate , deoarece nu au parti secundare. Gramatica limbii romane explicata. Sintaxa insereaza urmatoare definitie a propozitiilor monomembre : Propozitia monomembra este acea propozitie in care exista o singura parte de propozitie principala, predicatul. Conform acestei definitii, nu putem intilni propozitii monomembre alcatuite din subiect, de aceea o consideram restrictiva. Propozitiile monomembre se impart in : monomembre suficiente si monomembre insuficiente . Ex. : Nu e soare , dar e bine. Si pe riu e numai fum. monomembre suficiente. (G. Cosbuc, p. 179) Se pare cum ca alte valuri. Cobor mereu pe-acelasi vad. monomembre insuficiente. (M. Eminescu) In unele lucrari de specialitate se fac si alte clasificari ale propozitiilor dupa structura, cum ar fi acea in propozitii verbale si propozitii nominale. Propozitiile verbale poarta aceasta denumire pentru ca au in structura lor un verb la modul predicativ sau o interjectie cu functie predicativa, iar propozitiile nominale sunt numite astfel deoarece in structura lor nu exista un verb la modul predicativ. In Gramatica limbii romane propozitiile verbale se impart in doua feluri : a) propozitii verbale cu predicat verbal , in care predicatul poate fi un verb predicativ sau o interjectie . Ex. : Iara soacra huzurea de bune. ... hat! dracul subsuoara. (I.C.P. p. 10, p. 60) b) propozitii verbale cu predicat nominal, in care verbul copulativ poate fi exprimat sau poate fi subinteles. Ex. : Afara-i toamna , frunza-mprastiata si vintul zvirle-n geamuri grele picuri. (M. Eminescu, p. 91) Tot in aceasta gramatica propozitiile nominale se impart in : calificative; existentiale; In limba se intilnesc propozitii de diferite tipuri, in unele subiecte este de fata. Ex. Carabus tinea mult la acesti doi frati. (I.D. p. 66) In altele subiectul lipseste dar poate fi subinteles. Ex. : In sfirsit trage zavorul. ??????? ??????? . ????????? ?????. (I. Creanga, p. 17-43) In exemplul din romana observam o propozitie bimembra , subiectul fiind subinteles (iedul), iar in rusa ii corespunde o propozitie monomembra deoarece subiectul nu este de fata. Sunt propozitii in care subiectul este o persoana necunoscuta, nedefinita: Ex. : Pe Mircea l-au chemat sa salveze situatia. (I.D.S. p. 86) Uneori in propozitie subiectul lipseste si el nu poate exista in realitate. In conformitate cu acestea , distingem propozitii personale si impersonale. Propozitia, in care actiunea este atribuita unui subiect cunoscut sau necunoscut, se numeste personala. Ex. : Prin ferestrele din casa mare batea o luna plina. Propozitiile personale se impart in personale hotarite , nehotarite si generalizatoare. Sunt elocvente citeva definitii ale acestora. Una din ele afirma : Propozitia , in care subiectul este de fata sau se poate extrage usor din context si din forma verbului predicat se numeste personal hotarita. Ex. Onache statea dupa un stilp. s + pred + c. loc (I.D.S. p. 230) In cazul dat avem de a face cu o propozitie bimembra , personala, hotarita, dezvoltata. Propozitiile personale nehotarite , generalizatoare , precum si cele impersonale sunt considerate de multi specialisti monomembre . Propozitiile personal nehotarite redau o actiune care nu este infaptuita de vorbitor sau conlocutorul lui, ci de o persoana necunoscuta . Cu alte cuvinte , agentul actiunii in aceste propozitii ramine necunoscut pentru vorbitori, dar el exista in realitate si se afla in raport de persoana a III a . De aceea propozitia personala nehotarita poate fi definita ca o propozitie monomembra , al carei predicat este exprimat printr-un verb la persoana a III a care nu indica in mod hotarit subiectul acestei actiuni. Ex. Pe badita Vasile l-au luat la oaste cu arcanul. (I.C.P. p. 92) Se impune o delimitare intre propozitiile personale nehotarite si cele personale generalizatoare , in care la fel lipseste subiectul. Aceste propozitii se deosebesc de cele nehotarite prin predicatul lor care intotdeauna se afla la persoana a doua. Din aceste considerente subiectul lor poate fi gasit usor , fiind conlocutorul vorbitorului: Ex. : Cum tii-i asterne, asa vei dormi. (Proverbe la romani, p. 33) Aceste propozitii se deosebesc de cele nehotarite si prin continutul lor. Propozitiile personale nehotarite au un continut , care se poate referi numai la un subiect, ce se afla in raport de persoana a III a, pe cind propozitiile personale generalizatoare au un astfel de continut, incit el poate fi atribuit numai persoanei a II a, nu numai conlocutorului , ci oricarei alte persoane , care s-ar afla in asemenea imprejurari. Ele pot fi folosite cu referire la persoana I si II singular si plural. Datorita acestui fapt ele si sunt numite generalizatoare. Propozitia personal generalizatoare este monomembra in care verbul-predicat sta la persoana a III, dar continutul ei se poate referi la orice persoana. Propozitia impersonala se numeste propozitia in care predicatul este de obicei un verb impersonal, iar subiectul lipseste si nici nu poate fi subinteles. O alta definitie a propozitiilor impersonale o gasim si in manualul de Sintaxa de A. Ciobanu : Propozitiile constituite dintr-un verb impersonal sau un verb personal cu semnificatie impersonala care prin continutul si forma lui nu admit prezenta unei persoane gramaticale (exprimate printr-un substantiv sau printr-un substitut al acestuia la cazul nominativ), careia i s-ar atribui o actiune , o stare sau o caracteristica se numesc monomembre impersonale. In unele propozitii impersonale subiectul sau agentul actiunii lipseste si nici nu exista in realitate. Ex. : Mai ploua sus in ceruri si ninge pre pamint. pred + c. loc + pred + c. loc (Gr. Vieru , p. 122) In altele agentul sau subiectul este in propozitii, dar el nu are functie de subiect gramatical, ci de compliment indirect. Ex. Calatorului ii sade bine cu drumul. c. ind. + pred + c. mod Predicatul propozitiei sta totdeauna la persoana III a si poate fi exprimat prin : 1) verbe impersonale , care numesc fenomene ale naturii: fulgera, scapara, ploua, se lumineaza, se intuneca... Ex. Prinsese a se intuneca. (I.D.S., p. 62) verbe personale reflexive , folosite cu sens impersonal : a se gindi, a se vorbi, a se supune, a se intelege s.a. Ex. Ah! se vede ca esti un copil. verbe personale nereflexive ,utilizate cu sens impersonal : a mirosi, a merge, a veni, a reusi s.a. Ex. Miroase a faina fiarta de papusoi. pred + c. mod + atr. (I.D.S. , p. 50) verbele a fi, a se face, impreuna cu un substantiv sau adverb, exprimind diverse stari psihice si fizice ale omului si fenomene ale naturii : mi-i foame, mi-i frig, a se face cald, mi-i dor , s.a. Din cele expuse conchidem urmatoarele : propozitia este un fenomen complex , iar definitia ei nu cuprinde toate cazurile particulare de realizare a ei: pentru a defini conceptul de propozitia e necesar sa se tina cont atit de criteriul formal, cit si de continut: problema clasificarii propozitiilor in bimembre si monomembre este actuala, deoarece nu s-a ajuns la o clasificare definitorie. CAPITOLUL II TIPOLOGIA PROPOZITIILOR BIMEMBRE SI MONOMEMBRE IN LIMBILE ROMANA SI RUSA 1. Unele tipuri de propozitii bimembre romanesti si echivalentele lor in limba rusa Propozitia cuprinde doua parti principale subiectul si predicatul. De aceea propozitia care are subiect si predicat se numeste bimembra. Asemenea limbii romane ,in limba rusa propozitia bimembra este alcatuita din subiect si predicat si poate fi atit dezvoltata, cit si nedezvoltata, ca urmatoarele exemple : Nanasul nostru si prietenul dumitale cumatrul lup, se si arata in s + pred + prag. + c. loc ???? , ??? ???????? ? ???? ???, ??????? ? ????. s + pred +c loc (I.C.P., p. 10-45) Exemplul din limba romana contine o propozitie bimembra , personala, hotarita , dezvoltata, alcatuita din subiect si predicat si un compliment circumstantial de loc. In limba rusa ii corespunde o propozitie dezvoltata, avind a structura similara. Un alt exemplu de propozitii nedezvoltate : Zadarnice erau toate. pred. nom. + sub. ??? , ??? ???? ????????. s + pred. nom. (I.S.P. p. 68) Observam in limbile comparate o propozitie bimembra , personala, hotarita , nedezvoltata , alcatuita din subiect si predicat nominal. Subiectul acestor propozitii poate fi redat prin cele mai diverse mijloace. Desi subiectul poate fi exprimat atit printr-un cuvint care sa denumeasca sau sa tina locul unei persoane animate, cit si printr-un cuvint ce denumeste sau substituie un obiect inanimat, el totdeauna este indicatorul persoanei gramaticale , indiferent de natura acestuia (concreta hotarita, neconcurenta, nedefinita au generalizatoare). Prin urmare toate propozitiile cu subiect gramatical, la care se refera un predicat verbal, nominal sau verbal nominal vor fi considerate personale. Propozitiile bimembre se clasifica in : a) propozitii personale cu subiect definit. Ex. : Nic-a lui Costache cel ragusit , balciz si rautacios, nu mai s + pred + avea stapinire asupra mea. + c. ind. ? ? ??????? ????? ???? ??????? ?? ????? ?????? ???? ???? ??????? ??????. c. ind. + pred + c. cir. + c. ind. (I.C.P. p. 241-155) In acest exemplu substantivul subiect Nic-a lui Costache arata ca e vorba de persoana gramaticala (a treia ) la numarul singular. In limba rusa ii corespunde o propozitie monomembra deoarece la traducere isi pierde subiectul . Un asemenea tip de propozitii a fost analizat de lingvistul rus I.P. Raspopov. propozitii bimembre personale cu subiect nedefinit. Unul macina la moara. In exemplul dat subiectul este exprimat prin pronume nehotarit. Toate aceste subiecte tin locul persoanei a treia gramaticale , dar nici nu se indica precis agentul actiunii. Aceste propozitii sunt considerate bimembre personale cu subiect nedefinit. Bimembre personale cu subiect definit (hotarit ) sau nedefinit vor fi si propozitiile ce contin la origine verbe active, care in anumite situatii sunt insotite de pronumele reflexive in acuzativ se : se zice, se spune, se crede, se anunta, se vede, se stie, se observa, s.a. Aceste verbe se intrebuinteaza doua la persoana a treia si pe linga un subiect gramatical, care de cele mai multe ori nu poate fi agent logic in sensul de persoana concreta animata sau inanimata : Ex. Din trasura se vede o palarie de paie cu borurile largi intoarse. c. loc + pred + sub + atr. (I.D.S. p. 82) Sunt bimembre cu subiect definit sau nedifinit si propozitiile in componenta carora intra verbe reflexive de tipul : se pare, se intimpla , se cuvine, s.a. in aparenta impersonale , folosite numai la persoana a treia gramaticala si care nu poate avea persoane animate, agenti logici in sensul strict al cuvintului ci numai propozitii subordonate , ce tin locul subiectului gramatical. Ex. 1) In timpul calatoriei ni s-au intimplat multe cazuri amuzante. 2) I se nazarea , ca a incurcat poezia. (I.S.D. p. 80) In primul exemplu subiectul multe cazuri se acorda cu predicatul s-au intimplat, iar in exemplul al doilea propozitia ca a incurcat poezia serveste drept subiect gramatical nedefinit pe linga verbul se nazarea. propozitii bimembre personale generalizatoare . Ex. Nu zice hop pina n-ai sarit. Cum vei lucra, asa vei cistiga. (proverbele romanilor, p. 194) Profesorul Ion Coteanu in lucrarea Gramatica de baza a limbii romane divizeaza propozitiile bimembre in complete si eliptice. Propozitiile in care sunt exprimate ambele pati principale precum si cele secundare sunt considerate complete. Ex. Dosita de ochii si de gura lumii Salcuta o ducea in vilcica ceea ca in sinul lui Dumnezeu. Atr. + s + pred + c. mod + s + atr. + c. ind. ? ??? ???? ?????? , ???????????? ? ???? ????? ????????? ? ?????? ?????????? ???????. c. loc + pred + c. mod + s + atr. + c. ind. (I.D.S. p. 92 -67) In exemplele date depistam in limbile comparate o propozitie bimembra , dezvoltata completa. Trebuie mentionat si faptul ca in afara de propozitii bimembre complete mai intilnim si propozitii bimembre eliptice. Eliptice sunt considerate acele propozitii din componenta carora sunt omise fie subiectul , fie predicatul , fie ambele, subintelese din context se numesc bimembre eliptice. O definitie similara propun I. Ciornii , I. Matcovscki , C. Reabtov : Propozitia eliptica se numeste propozitia in care sunt omise unele parti ale ei (principale sau secundare), dar se subinteleg usor. Ele au continut numai in context. Ex. : 1) A fost sireacul, raspopit in fata satului. pred + c. loc ??? ?? ?? ?????? ????? ?????? , ?? ??? ????? ???? ?????????. circ. loc + pred + c. ind. (I.D.S. p. 102-72) Si iaca asa ne-a fost imblarea cu plugul in anul acela. pre + atr. + pred + s + atr. + c. timp ??? ??? ? ?????? ???? ?????? ? ??? ???. pred + atr. + s + c. timp (I.C.P. p. 262) In primul exemplu remarcam o propozitie bimembra eliptica in care subiectul nu este de fata, insa este subinteles din context. In limba rusa ii corespunde o propozitie bimembra dezvoltata despre care s-a scris in literatura de specialitatea. Este cazul sa mentionam si absenta unor parti secundare ale propozitiei, necesare pentru plenitudinea semantica a propozitiei, - fenomen atestat frecvent in dialog. Ex. Ti s-i urit , Mircea, de unul singur acolo pe dealul acela? Urit. ???? , ????? , ?????? , ??????????? ??? ? ????? ???????????. In propozitia data lipseste subiectul si complementul circumstantial de loc. In limba rusa ii corespunde o structura izomorfa , dar avem o propozitie monomembra, deoarece nu este inclus in propozitie, subintelegindu-se din context. Mai frecvente sunt cazurile de omitere a subiectului, deoarece dupa cum s-a vazut , aceasta poate fi nu numai nehotarit sau generalizator . La omiterea unui astfel de subiect , propozitia va ramine tot bimembra eliptica. Ex. Si cind te pravaleai iti parea bine? ? ????? ??????????????? ?????? , ???? ??????. In exemplul dat lipseste pronumele personal tu, fiind inclus in flexiunea verbului predicat. O situatie similara atestam si la propozitiile bimembre personale cu subiect nedefinit de tipul : Ex. De data asta insa nu-l chemau. c. timp + c. dir. + pred ...??? ??????-?? ??? ?? ?????????? . c. dir. + c. timp + pred In aceasta propozitie subiectul nu este prezent, dar , din punct de vedere gramatical , el imbraca totusi , forma persoanei a treia (ei) ; odata ce subiectul se subintelege , inseamna ca propozitia este personala, raportind actiunea la un subiect gramatical, fie el si nedefinit. In concluzie , propozitia este bimembra cu subiect nedefinit omis. In limba rusa ii corespunde o propozitie monomembra , deoarece subiectul lipseste. In propozitiile bimembre personale generalizatoare cu subiectul neexprimat (eliptice) predicatul, de regula, este la persoana a treia singular sau plural. Aceste propozitii formuleaza niste idei, constatari, adevaruri , care ar putea fi atribuite nu numai unei singure persoane , ci oricarei persoane in postura de interlocutor al celui care le anunta. Aceste propozitii au caracter de sentinte, maxime, adevaruri valabile pentru momente diferite, conditii diferite si indivizi diferiti, conceputi ca participanti la un dialog cu vorbitorul : Ex. : Nu lasa lucrul de azi pe miine. Nu da vrabia din mina pe cea de pe gard. Ai carte, ai parte . Cum iti vei asterne asa vei dormi. Cuvintul intii sa-l cioplesti , apoi sa-l arati. (Proverbele romanilor, p. 95) Aceste propozitii in unele situatii concrete pot fi adresate si unor persoane concrete, devenind, astfel, din propozitii generalizatoare, propozitii bimembre personale hotarite: Ex. Ioane, nu sedea ca-ti sade norocul. In limba rusa propozitiile personal generalizatoare sunt interpretate in felul urmator: Personal generalizatoare sunt propozitiile monomembre in care ca parte principala papare un verb la persoana a II a , numarul singular , timpul prezent si viitor. Ex. ? ??? ???? ?? ?????. ??????? ?????? , ????????? ?? ??????. ????? ????? ??????? ?? ?????. ?? , ?? ????? , ??? ? ???? ???? ??? ?? ?????. (??????) De notat ca autorii unor manuale de sintaxa evita sa includa in clasificarea propozitiilor dupa structura propozitiile generalizatoare. Propozitiile bimembre sunt cele mai obisnuite si frecvente in limba noastra ; ele constituie o forma ideala (insa unica) de organizare si exteriorizare a gindurilor si daca anume lor li s-a dat preferinta , ajungind in cele din urma sa fie considerate drept etalon , prin factori de ordin conotativ , ci si prin conceptia sintactica a cercetatorilor insisi, prin modul cum concepeau ei notiunea de propozitie si rolul ei in efectuare actului de comunicare. Din cele expuse conchidem ca propozitia bimembra poate fi atit dezvoltata, cit si nedezvoltata. Propozitiile bimembre dezvoltate in limba romana mai cuprind citeva categorii. Comparind situatia in limba rusa observam ca la traducerea propozitiilor dintr-o limba in alta putem obtine structuri alomorfe. In multe cazuri in romana atestam o propozitie bimembra , iar in rusa ii corespunde o monomembra. 2. ECHIVALENTELE MONMEMBRE DIN LIMBA RUSA ALE UNOR PROPOZITII BIMEMBRE DIN ROMANA In limba rusa propozitiile monomembre , spre deosebire de cele bimembre , au o singura parte principala. Ex. ??? ????? ??????. Absenta subiectului in exemplul dat dezvaluie o structura semantica specifica propozitiilor monomembre. In limba romana propozitiile in care sunt subintelese subiectul sau predicatul sunt interpretate , de regula, propozitii bimembre. Ex. A doua sara insa n-a mai iesit. atr. + pred (I.D.S. p. 85) In limba rusa, dimpotriva absenta unei parti principale subintelese din context implica aprecierea propozitiei respective drept o propozitie monomembra . Ex. ? ??? ???? ????? ????? ??????? ????????. (I.C.P. p. 45) In limba rusa propozitiile monomembre se clasifica in : propozitii monomembre verbale impersonale ; propozitii monomembre nominative. Si in limba romana exista o clasificare similara. In cele ce urmeaza vom examina citeva momente esentiale privind propozitiile monomembre si clasificarea acestora , cu scopul de a releva structurile corespunzatoare si echivalentele lor in limbile comparate. In limbile comparate propozitiile nominative contin in calitate de element constituent obligatoriu apare un substantiv in cazul nominativ cu sau fara determinative. Ex. Nopti de vara, nopti de cimpie. (I.S.D., p. 102) Enuntul evidentiat din punct de vedere formal gramatical este format din substantivul repetat nopti insotit de doua determinative. Sa luam ca exemplu in limba rusa propozitia ??????... care este o propozitie monomembra nominativa ce poate fi determinata cu ajutorul intonatiei. Avind ca suport o judecata logica bimembra (un obiect si forma lui de manifestare - existenta), propozitia nominativa realizeaza o structura gramaticala. Cercetarile au demonstrat ca atunci cind un substantiv , insotit sau nu de determinative este plasat intr-un anumit context, pronuntat cu o anumita intonatie si separat de unitatile sintactice comunicative printr-o pauza relativ mare , devine apt sa redea o idee despre un obiect si manifestarea lui esentiala ; - o judecata, realizind un act comunicativ, adica devenind propozitie. Deosebirea semnalata vine sa delimiteze cuvintul ca unitate de vocabular , ca parte a unei propozitii, si o propozitie nominativa constituita dintr-un substantiv la cazul nominativ. Unele propozitii nominative monomembre se pot lesne preta transformarii in bimembre prin introducerea unui verb care ar reda existenta: Ex. Tirg mare, tirg frumos. E tirg mare, e tirg frumos. (I.D.S. p. 106) Insa asemenea transformari nu sunt necesare deoarece aceste propozitii constituie o categorie specifica, cu o anumita valoare conotativa si cu un anumit potential stilistic expresiv. si in limba rusa remarcam posibilitatea de a introduce un verb redind existenta Ex. ?? ?????? ?? ?????? ??????. ???? ???? ???? ????? ????. Ca si structurile bimembre , propozitiile nominative pot fi nedezvoltate: Ex. Nuta. (I.D.S. p. 105) Iata!!! (I.D.S. p. 304) cit si dezvoltate : Ex. : Ostinte pentru copii. (I.D.S. p. 160) Si in limba rusa delimitam propozitii nedezvoltate si dezvoltate nominative: Ex. ???????? ????. ????? ???????. ???? ????? ????. nedezvoltate : ?????. ?????? . ?????! Tinind cont de scopul comunicarii , de nuantele de sens suplimentare, pe care le obtin in situatiile comunicative concrete, putem distinge in mod conventional citeva feluri de propozitii nominative: a) existentiale descriptive ce exprima existenta unui fenomen. Ex. Umbra a genelor tale frumoase . (Gr. Vieru, p. 68) b) demonstrative care , spre deosebire de cele existentiale , contin o indicatie speciala. Aceasta evidentiere se face cu ajutorul particulei iata, iaca Ex. Iata-o pasare maiastra prinsa-n lupta c-un balaur. (V. Alecsandri . Opere , p. 202) numitoare ce servesc in calitate de denumiri de carti , reviste, tablouri, institutii, organizatii s.a. Menirea lor consta in a evidentia un obiect , a arata caracterul lui existential , destinatia lui . evocative ce redau ideea unor reprezentari ale obiectelor si fenomenelor din lumea inconjuratoare. Asemenea reprezentari se manifesta deja ca existente , obiecte si fenomene cunoscute , vazute, stiute cindva si pe care vorbitorul intr-o anumita situatie si le aminteste, si le reprezinta , le evoca. Padure , verde padure. ??? ?? ??? ???????. (I.D.S. p. 41 - 282) In acest exemplu remarcam si in romana si in rusa o propozitie nominativa evocativa . e) propozitiile calificative constata existenta unui obiect sau fenomen ; in acelasi timp contin si o apreciere din partea vorbitorului a celor relatate. Ex. O! tablou maret fantastic! ...Mii de stele argintii. (V. Alecsandri , op. p. 282) Analizind propozitiile monomembre impersonale , e cazul sa amintim ca ele arata stari sau actiuni ce nu depind de vre-un subiect oarecare. Este demna de semnalat urmatoarea definitie a acesteia : Se numeste propozitie impersonala , propozitia monomembra in care predicatul este , de obicei , un verb impersonal , iar subiectul lipseste si nici nu poate fi subinteles tipul. Ex. Ziua ninge , noaptea ninge , dimineata ninge iara. (V. Alecsandri , Op. 178) Predicatul in astfel de propozitii se exprima , de obicei, prin verbe, care numesc fenomene ale naturii, adera prin verbe impersonale. Ex. Mai ploua sus in ceruri si ninge pre pamint. In limba rusa propozitiile similare se numesc propozitii verbale monomembre , ele se caracterizeaza prin lipsa subiectului. Ex. ? ???? ??? ?????. ????? ????? ?? ????????. Aceste propozitii , la rindul lor se impart in citeva categorii. a) propozitii hotarit - personale Ex. ... au rupt-o fugulita spre padure. ??????? ? ??????? ????. (I.D.S. p. 38) In exemplul de mai sus in romana depistam o propozitie bimembra , subiectul fiind subinteles. Ex. ... o ia prin Valea Cainarului spre padure. pred + c. loc ... ????? ? ???. pred + c. loc (I.D.S. p. 10-269) In exemplul dat in rusa remarcam o propozitie monomembra hotarit personala , iar in romana ii corespunde o propozitie bimembra in care subiectul este subinteles. b) nehotarit personale Ex. A doua zi la prinz au servit pateuri foarte gustoase. ?? ?????? ???? ???????? ????? ??????? ???????. c) personal generalizatoare ????? ????? ??????? ?? ?????. In acest exemplu in romana avem o propozitie bimembra nedezvoltata , careia in limba rusa ii corespunde o propozitie monomembra impersonala: Ex. Apoi face un scaunas de ceara anume pentru lup. c. timp + pred + c. dir. + atr. + c. ind. ? ??? ???????? ???????? ?????????? ??? ???????? , ?????? ?????. c. dir. + atr. + pred + c. ind. (I.C.P. p. 21-45) In acest exemplu in romana depistam o propozitie bimembra cu subiectul subinteles , pe cind in versiunea rusa ii corespunde o propozitie monomembra dezvoltata. Iata citeva exemple similare : Ex. Ningea. ? ???? ??? ???. (I.D. p. 6-267) In romana mentionam o propozitie monomembra impersonala nedezvoltata , care la traducere devine bimembra cu o structura simpla : sub + pred Ex. Si tot ninge, ninge , ninge. ? ????? ?? ??? ??? ? ???. (I.D. p. 6- 276) Exemplul din romana contine o propozitie monomembra impersonala, iar in versiunea rusa ii corespunde o propozitie bimembra , subiectul fiind redat prin pronumele personal OH. De remarcat exemplele in care disociem structuri izomorfe: Ex. Se joaca. ?????? , ?????? . (I.D. p. 69 - 301) Ex. O roada buna , numai o singura roada buna. ??????? ?????? - ... In exemplul dat atestam o propozitie monomembra nominativa careia ii corespunde o structura similara. Din cele mentionate mai sus conchidem ca si in limba rusa si in limba romana atestam propozitii monomembre nominale ti impersonale. Prezinta interes cazurile cind unor propozitii bimembre din romana le corespund cele monomembre in limba rusa si , viceversa, unele propozitii monomembre romanesti au in calitate de echivalente cele bimembre in limba comparata. Un caz particular il constituie propozitiile monomembre impersonale ale caror predicate arata fenomene ale naturii (Ploua. Ninge) Unor asemenea structuri le corespund in l. rusa propozitii bimembre : ???? ????? . ???? ????. Mai multe asemanari atesta propozitiile monomembre nominative din romana care au frecvent drept corespondente structurile izomorfe in limba comparata. 3. PROPOZITIILE INFINITIVALE IN LIMBILE ROMANA SI RUSA In concordanta cu intonatia predicationala si cu exteriorizarea unei semantici gramaticale care-l apropie de imperativ, infinitivul functioneaza ca centru al enunturilor infinitivale. Ex. A discuta prosteste . A merge repede . S-atunci de-a fi astfel ... atunci in vecie. (M. Eminescu, Op. , p. 61) Infinitivul nu face decit sa denumeasca actiunea , fara a-i evidentia caracterul dinamic , fara a exprima atitudinea vorbitorului fata de calitatea ei. Continutul gramatical al infinitivului imbina valori substantivale si verbale. De substantiv il apropie faptul ca poate ocupa aproape toate pozitiile sintactice proprii substantivului. Ex. Oare glorie sa fie a vorbi intr-un pustiu . Aici va poarta vintul , cum stie sa va poarte topai in joc. (M. Eminescu , Op. p. 52) Cu toate ca indeplineste functii sintactice cele substantivului, infinitivul nu se incadreaza in reteaua de relatii morfologice proprii substantivului. El nu actualizeaza categoriile morfologice proprii substantivului , nu primeste articol si nu poate avea determinari atribuite . Exceptia fac infinitivele lungi formate cu sufixul re (reminiscenta a infinitivului latinesc). Formele verbale : lucrare, cintare, odihnire, adormire, inchinare au trecut de fapt, in clasa substantivelor , posedind toate caracteristicile nominale : forme de caz se pot articula , pot fi determinate de adjectiv. Ele nu mai sunt simtite ca verbe decit in cazuri rare . Caracteristicile verbale sunt ale modului in discutie mai pregnante : infinitivul actualizeaza opozitii de timp si diateza (a cinta a fi cintat) poate ocupa pozitia sintactica de predicat Ex. A se respecta regulile de circulatie. poate primi un compliment direct Ex. A cinsti stramosii e o datorie. poate fi determinat de un adverb : Ex. A munci bine. A plinge amarnic. Caracteristicile nominale ale infinitivului ii asigura realizarea functiilor sintactice pe care le are in comun cu substantivul (subiect , compliment , atribut , s.a.) Modul de realizare a functiilor sintactice si frecventa infinitivului depind de dominanta stilistica a textului , de planul semantic al elementului regent de prezenta caracteristicilor verbale in propriul plan semantic. In enunturi cu predicat absolut (al metaforizarii) sau al conceptualizarii sau numai cu caracter gnomic, infinitivul realizeaza functia de subiect. Ex. Iar in lumea cea comuna a visa e un pericol . (M: Eminescu , Op. , p. 81) Iar cer-ncepe a roti. (M. Eminescu, Op. , p. 147) In limba rusa apar frecvent propozitiile infinitivale in componenta carora pozitia partii principale o ocupa un infinitiv independent . Asemenea propozitii pot fi doar monomembre fara subiect ca de exemplu: Ex. ?????? ???? ????? . ?? ???? ??? ?? ?????. In enunturi cu verbul a insemna in structura predicatului , realizarea subiectului prin infinitiv cere in mod curent realizarea si a numelui predicativ prin infinitiv : Ex. A tacea inseamna a-i accepta ticalosiile. In relatie cu verbele (expresii) impersonale, infinitivul realizeaza functia de subiect, in alternativa cu realizarea curenta prin propozitii sau , mai putin frecvent, prin substantiv sau pronume. Ex. Imi place sa calatoresc. Imi plac calatoriile. Datorita planului sau semantic nedeterminat din perspectiva opozitiilor de timp (+ mod , aspect) si de persoana , infinitivul , propriu structurilor cu caracter gnomic precum si in textele curente , in care nedeterminarea ramine doar temporala , nu poate realiza functia de subiect decit ca alternativa la conjunctiv [mod al actiunii - proiect] : Ex. A fi intr-o pasare ! iar mama ... (Gr. Vieru, p. 75) Din cele relatate mai sus conchidem ca in limba rusa propozitiile infinitivale sunt doar monomembre , e cind in romana ele au o structura bimembra . 4 .EXEMPLELE DE TRADUCERI INADECVATE ALE UNOR TIPURI DE PROPOZITIE Traducerea unor opere dintr-o limba in alta presupune o analiza stilistica profunda a materialului, care ne-ar permite sa descoperim originalitatea individuala a fiecarui scriitor in parte. Renumitul lingvist Eugen Coseriu defineste traducerea in felul urmator : Actul de traducere nu este altceva decit o vorbire, cu un continut virtual identic , in doua limbi diferite. Nu traducem limbi , ci vorbiri si afirmatii; nu traducem ceea ce se spune cu aceasta limba, nu traducem deci semnificatii, ci , in principiu, traducem ceea ce este desenat cu ajutorul semnificatiilor . Semnificatiile sunt un instrument si un obiect al traducerii, tot asa cum sunt un instrument si nu un obiect al vorbirii . Nu exista o transpunere directa de la semnificatiile limba sursa catre semnificatiile limba tinta ; drumul trece in mod necesar prin desemnatul extralingvistic. De aceea traducerea este mai intii descompunere prin limbaj urmata de o re-compunere prin limbaj. Traducatorii nu tin cont uneori de aceste reguli ale traducerii , de aceea putem depista traduceri inadecvate care nu corespund originalului. Vom incerca sa aducem citeva exemple de traduceri inadecvate . Limba sursa va fi limba romana, iar limba tinta va fi limba rusa. Ex. Iata-i si pe calugarii tineri, ca tot la tineri a visat. ? ???? ?? ???????? ??????? ??????? ? ???? ??????????????? ?????????. (I.D. p. 274, p. 19) In exemplul dat in limba romana remarcam o propozitie bimembra , personala, hotarita , dezvoltata care la traducere este inlocuita cu o alta propozitie care are un alt continut. Ex. S-o vad cu ochii mei, ca nu cred pina n-o vad. ?? ???? ?????? ?? ?????. (I.D. p. 274, p. 19) In romana avem o propozitie bimembra personala hotarita , dezvoltata care la traducere este inlocuita cu o propozitie monomembra . Trebuie de mentionat ca traducatorii sunt nevoiti uneori sa schimbe continutul unei propozitii din limba sursa pentru a reda in limba tinta un continut semantic deplin, deoarece traducerea mot-a-mot nu este corecta. Ex. Cum , adica, Slava Domnului, parinte? ?????? ???? , ????? ?? ??????? , ??? ??????????? ???. (I.D. p. 36, p. 23) In exemplul dat in romana avem o propozitie monomembra in care lipseste predicatul, iar in rusa avem tot o propozitie monomembra dar care la traducere sufera schimbari de continut. Ex. Pai, asa se pazeste capul unui neam , mai baiete?! ????? ?? ??????? ?????? ?????? ?????? ??????. (I.D. p. 41 p. 28) In romana remarcam o propozitie monomembra dezvoltata .La traducere ea devine bimembra subiectul fiind ?? . Ex. Dangatul s-a stins undeva hat departe in munti. ????? ????????? ???????? ?? ???? ???????????? ????????. (I.D. p. 41 p. 28) In exemplul dat in romana remarcam o propozitie bimembra dezvoltata si in limba rusa ii corespunde o propozitie bimembra . . 5 MODELE IZOMORFE SI ALOMORFE OBTINUTE LA TRADUCEREA PROPOZITIILOR BIMEMBRE DIN LIMBA ROMANA IN LIMBA RUSA Din cele expuse anterior observam ca la traducerea din romana in rusa propozitiile sufera schimbari de structura . Astfel , la traducere vom obtine mai putine propozitii cu structuri izomorfe decit alomorfe. Vom incerca sa facem un tablou in care sa clasificam propozitiile cu structura izomorfa si cu structura alomorfa. Izomorfe Alomorfe Romana Rusa Romana Rusa Ex.1 Oaspetii de la miezul noptii l-au cam lasat pe ginduri. S + at. neac. + c. dir. + pred ?????? ????? ????????? ???. At. + s + pred + c. dir. Pentru baba , sita noua nu mai avea loc in cui. c. ind. + s + atr. + +pred + c. dir. + c. loc ?????? ???? ?? ?????? ?????? ??????. Atr. + c. ind. + c. loc + pred (I.C.P. p.8-637) Ex.2 Asa cauti tu de suflet. c. mod + pred + s ??? ??? ?? ? ????? ???? ????????. c. mod + s + pred Bietele nurori jaleau pe soacra-sa . S + pred + c. dir. ????????-???????? ??????? ?? ????? ???????? ?????????. S+ c. dir + c. ind + pred. Izomorfe Alomorfe Romana Rusa Romana Rusa Parc-au intrat in pamint. Pred ... ?????? ?????? ????? ???????????. Pred. (I.C.P. p. 18-43) Intr-una din zile si chiar in ziua de sfintu Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o claca de dres drum. c. timp + pred + s + c. loc + c. dir + c. ind + atr. + c. ind. ??????? , ????? ? ???? ??????? ???? ??????? ???????? ????? ?? ?????????? ?????? ??????. c. timp + pred + s + c. dir. + cir. fin + cir. fin + c. dir. Iaca, chiar mai odinioara s-au dus. c. timp + pred ??????-?????? ??????. c. timp + pred. Dar sarmanii gigilici de cruzi s-au mai dus. Atr. + s + at. + pred ?? ???? ?????? ??????? ???? ?????? ?? ???? ?? ????. Atr. + c. ind. + atr. + pred. Boierii insa tremurau. S + pred. ???? ????? ?????????. S + pred. Apoi face un scaunus de ceara anume pentru lup. Pred + c. dir. + c. ind. ? ??? ???????? ???????? ?????????? ??? ???????? ?????? ?????. c. dir. + atr. + pred + c. ind. In exemplul 1 remarcam si in romana si in rusa o propozitie cu structura izomorfa care isi schimba topica . In exemplul 2 se atesta si in limba romana si in limba rusa o propozitie bimembra dezvoltata cu o structura alomorfa. Topica este schimbata , predicatul are drept echivalent in limba rusa un subiect . In exemplul 3 in limba romana avem o propozitie bimembra pe cind in limba rusa ii corespunde o propozitie monomembra , deoarece lipseste subiectul , iar in limba romana se subintelege .Aceste propozitii au structura izomorfa, dar cu topica schimbata , predicatul are drept echivalent un circumstantial de loc. Exemplul 4 atesta in romana o propozitie bimembra (subiectul se subintelege) , iar in limba rusa una monomembra . In exemplul dat topica nu se schimba. In exemplul 5 avem o propozitie bimembra simpla , cu o structura similara la traducere. Topica nu se schimba. In exemplele 6,7,8,9,10 intilnim propozitii cu structuri alomorfe . Si in aceste exemple intilnim propozitii bimembre care la traducere in rusa ele se transforma in monomembre . Conform acestui tabel intilnim atit structuri izomorfe , cit si structuri alomorfe. Aceste structuri uneori au aceeasi topica , alteori efectuind o analiza a acestor propozitii am observat ca propozitii cu structuri alomorfe intilnim mult mai des in propozitiile de la 1 la 3. INCHIERE Din cele expuse in aceasta lucrare observam ca propozitia este o unitate sintactica de baza. Cu toate ca propozitia este o realitate la care fac apel direct sau indirect toti cei ce se preocupa de sintaxa limbii romane , totusi, pina in momentul de fata nu s-a gasit o definitie care sa fie acceptata de majoritatea specialistilor. Dupa cum am observat si in lucrare, problema propozitiei a fost pusa pe primul loc. Aceasta problema a fost cercetata de lingvisti rusi , cit si de lingvisti romani. Acesti lingvisti au incercat sa dea si o clasificare a propozitiilor , dar si la aceasta clasificare sunt opinii diferite , nu s-a ajuns la o clasificare anumita. Pentru a ajunge la o clasificare mai corecta a propozitiei, noi am incercat sa dam mai multe definitii ale propozitiei. Reiesind din acestea noi am ajuns la concluzia : propozitia este cea mai mica unitate a sintaxei care exprima o judecata logica. Unii cercetatori clasifica propozitiile in bimembre si monomembre , altii in simple si dezvoltate . Toate aceste clasificari intr-o masura oarecare sunt juste , deoarece fiecare lingvist argumenteaza aceste clasificari. Noi in lucrarea data am aderat la parerea ca propozitiile sunt bimembre si monomembre. In lingvistica rusa discutii asupra clasificarii propozitiilor nu se mai fac. Ei clasifica propozitiile in bimembre si monomembre . Efectuind o analiza mai ampla a propozitiilor din limba romana cu cele din limba rusa observam, ca la traducere aceste propozitii sufera schimbari atit de structura , cit si de continut. Uneori propozitiile bimembre din limba romana la traducere in limba rusa devin monomembre , deoarece lipseste ori subiectul , ori predicatul. Pe parcursul lucrarii am observat propozitii cu o structura izomorfa dar unde topica era schimbata. Am evidentiat care sunt asemanarile si deosebirile in limbile comparate . Tot ceea ce ne-am propus la inceput de lucrare credem ca ne-a reusit. BIBLIOGRAFIE M. Avram . Gramatica pentru toti Bucuresti, 1997 Ion Barbuta , Elena Constantinovici s.a. Gramaticala uzuala a limbii romane Chisinau , 2000 Bertea M. Gramatica explicativa a limbii romane Bucuresti, 1966 Bulgar Gh. Limba romana . Sintaxa si stilistica. Bucuresti , 1968 Anatol Ciobanu . Limba moldoveneasca contemporana . Sintaxa Chisinau, 1977 I. Ciornii , I. Matcovschi , C. Reabtov . Limba moldoveneasca . Sintaxa Chisinau 7)Ion Coteanu . Gramatica de baza a limbii romane, 1993 8) Ion Coteanu . Gramatica de baza a limbii romane, 1993 9) Dimitriu C. Gramatica limbii romane explicata . Sintaxa Iasi , 1982 10) Ion Diaconescu . Sintaxa limbii romane Bucuresti, 1995 11) I. Etco . Tipologia propozitiilor in limba moldoveneasca contemporana Chisinau , 1979 12) Etco I. Propozitia nominativa Chisinau , 1966 13)I. Iordan , V. Rober .Limba romana contemporana Bucuresti , 1971 14) I. Iordan .Limba romana contemporana , 1956 15) Gramatica limbii romane - Bucuresti , 1966 16) Gincarau St. Sintaxa limbii romane , 1997 17)Matcas . Probleme dificile de gramatica Chisinau , 1977 18) Nicolescu A. Probleme de sintaxa a propozitiei Bucuresti, 1970 19) Stati A. Contributii la studiul definitiei si clasificari ale propozitiei , 1955 LITERATURA STIINTIFICA RUSA ????????? ?.?. , ???????? ?.?. ?????????. ????????? 1981 ??????????? ?.?. ??????????? ?????? ???? . ????????? 1977 H. C. ??????? . ???????? ???????? ????? . Moscova , 1991 ?. ?????? . ????????? ???????? ??????????? ? ??????????? ??????? ?????. ?????? , 1986 ???????? ?. ???????? ???????? ??????????? ? ??????????? ??????? ????? 1970 ??????? ?.?. ?????? ????? ?????? ???????? - 1973 E. C. ?????????? . ??????????? ??????? ???? . ????????? ???????? ??????????? Moscova , 1979 A. A. ???????? . ???????? ???????? ?????, 1941 SURSE BELETRISTICE Alecsandri V. , Opere V. I Chisinau , 1991 Creanga I. Povesti. Amintiri din copilarie. Povestiri Chisinau, 1966 Druta I. Scrieri , Vol II III Chisinau, 1990 Eminescu M. , Poezii Bucuresti, 1989 Vieru Gr. Scrieri alese Chisinau , 1984

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat Corelatia dintre propozitiile bimembre si cele monomembre in limbile romana si rusa". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

 
 
Studentie.ro
 
Inchide
Am uitat parola Cont nou
Conecteaza-te prin Facebook

Acum te poti conecta si prin contul tau de Facebook! Da click pe butonul de mai jos si introdu datele tale:

Login with Facebook
Publicitate pe Studentie.ro ×