Referat Lucian Blaga - Gorunul

In conceptia lui L. Blaga viata este "o mare trecere" prin lumina, dar si o inexorabila lunecare spre neant.
Din aceasta viziune s-a nascut una dintre temele fundamentale ale liricii lui Blaga, temea vietii amenintate de moarte, care - cristalizata inca din volumul de debut - confera versurilor un sentiment de neliniste adanca si-o tanguire. Amenintarea se simte din toate: din contemplarea lunii sau a iubitei, din linistea noptii sau din curgerea izvoarelor. Spaima de neant cunoaste la Blaga cand o tonalitate tragica, cand una elegiaca, atitudinea poetului osciland intre zbucium si impacare.

In Gorunul din "Poeme luminii", cea mai cunoscuta elegie pe tema mortii din creatia lui Blaga, dominanta este seninatatea cu care poetul isi contempla presentimentul lentei alunecari in nefiinta. Punctul de plecare pare a fi Miorita, cu care a si fost comparata adeseori, dar poezia lui Blaga se constituie intr-o viziune originala si intr-o figurare poetica foarte departate de modelul popular. Apropierea este posibila numai in masura in care in ambele poezii se evidentieaza nu anumit echilibru al fiintei umane ci fata mortii, o detasare senina. In poezia populara seninatatea ciobanarului este o stare constitutiva, pe cand Blaga devine una dobandita prin cugetare.