Referat Nichita Stanescu obscurul

Multi critici au intuit nivelul ontologic (o poveste despre a fi si despre fiinta) din unele poeme ale lui Nichita Stanescu. Din pacate, criticul roman de ieri si de azi este mai degraba diletant in materia filosofiei si, prin urmare, n-am avut prea multe incercari de a-l citi pe acest poet cu adevarat important in cheia unei asemenea grile de lectura. Una dintre aceste incercari este chiar un doctorat luat la Sorbona de un roman asezat la Paris in urma cu vreo 20 de ani: Marin Tarangul.

Absolvent, in Romania, a trei facultati (teologia, filosofia si... puscaria), Tarangul a revenit dupa 1990 de multe ori in tara si a facut sa-i fie publicat la Editura Cartea Romaneasca acest studiu. Ecouri? Aproape deloc. In orice caz, imperceptibile. Criticii care isi facusera un titlu de glorie din a-l sustine pe Nichita Stanescu pe cind mai traia, par, iata, a-si fi uitat "idolul". In orice caz, au ignorat cartea lui Marin Tarangul. Poate ca si autorul s-a grabit sa o dea tiparului in vremurile inca prea iesite din titini ale postceausismului nostru, in anii aceia in care isterizam cu totii in fata evenimentelor politice devenite cotidiene si nu mai citeam decit ziare.