Romanul de dupa al II-lea Razboi Mondial

Tema predilecta a operei lui Marin Preda (1922-1980) este cea rurala, reprezentata de satul romanesc din Campia Dunarii, ilustrat prin familie, taranime si drama ei istorica, satul supus zguduitoarelor prefaceri ale istoriei, relatia individului cu istoria, dragostea, comunicarea umana, demnitatea.

De la "Ion" al lui Rebreanu nu se mai scrisese un roman atat de puternic despre lumea taraneasca. Valoarea de exceptie a "Morometilor" consta in densitatea epica, in profunzimea psihologica si in problematica inedita a satului romanesc ante si postbelic, surprins la raspantia dintre doua oranduiri sociale.

Structura, compozitia si problematica romanului "Morometii" Romanul "Morometii", de Marin Preda este alcatuit din doua volume, aparute Ia distanta de 12 ani unul de altul: volumul I in 1955, iar al doilea in 1967.

 Marin Preda este narator omniscient, care povesteste intamplarile si evenimentele Ia persoana a Hl-a. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale .naratorului, de unde reiese distantarea acestuia fata de evenimente si personaje, desi romanul are elemente autobiografice. Perspectiva temporala este cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, acelaal satului Silistea-Gurnesti si unul imaginar inchis, al trairilor interioare din sufletul si constiinta personajelor.

Constructia subiectului - scene antologice Pentru volumul I, Marin Preda s-a documentat inca din 1948, gandind indelung la "universul morometian" pe care I-a conturat in roman. Crezul literar al Iui Marin Preda s-ar putea restrange semnificativ la fraza cu care prozatorul isi incepe romanul "Marele singuratic" din 1972: "Un taran daca vine la Bucuresti, tot taran cauta".