Text narativ realist - argumentare

Scrie un eseu argumentativ, de 2 -3 pagini, despre principalele componente de structura, de compozitie si de limbaj ale unui text narativ apartinand realismului, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmatie: „Naratorul se afla totdeauna de alta parte a baricadei decat personajele, evenimentele si simtirile lor; infatiseaza o lume care exista in afara lui si poate fi foarte bine inchipuita si in absenta lui, adopta o pozitie de extrateritorialitate, indiferent ca este comentator locvace sau un regizor impersonal” (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe).

Perspectiva narativa / viziunea este un termen care se refera la raportul dintre narator si universul reprezentat. Procesul narativ are cel putin trei protagonisti: personajul ( el ), naratorul ( eu ) si lectorul ( tu ); altfel spus, cel despre care se vorbeste, cel care vorbeste si cel cu care se vorbeste.

Relatia intre un el ( in poveste ) si un eu ( in discurs ) cuprinde trei tipuri principale. Naratorul stie mai mult decat personajul (viziunea „dindarat” ) – naratiunea clasica foloseste cel mai adesea aceasta formula. in acest caz, naratorul stie mai mult decat personajul sau. Personajele nu au nici un secret fata de el. Naratorul stie tot atat cat personajul ( cu care se identifica ) ( viziunea „impreuna cu” ) – naratorul nu poate da o explicatie a evenimentelor inainte ca aceasta sa fie gasita chiar de catre personaje.

Naratorul stie mai putine decat personajul ( viziunea „din afara” ) – naratorul poate descrie numai ceea ce se vede, se aude, dar nu poate patrunde in constiinta nimanui. Naratorul este, asadar, un martor care nu stie nimic si, mai mult, nu vrea sa stie nimic. in romanul realist - obiectiv, naratorul este, prin excelenta, omniscient. Mai mult, prezenta naratorului se estompeaza intr-o masura foarte mare, astfel incat evenimentele prezentate par sa se deruleze de la sine. 

Cu alte cuvinte, „naratorul se afla totdeauna de alta parte a baricadei decat personajele, evenimentele si simtirile lor; infatiseaza o lume care exista in afara lui si poate fi foarte bine inchipuita si in absenta lui, adopta o pozitie de extrateritorialitate, indiferent ca este comentator locvace sau un regizor impersonal” (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe).