Text poetic - simbolismul

Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre elementele de compozitie si de limbaj intr-un text poetic / in texte poetice studiat(e), apartinand simbolismului, pornind de la urmatoarea apreciere critica: „Procedeele simboliste sunt mult mai numeroase decat utilizarea, frecventa sau nu, a simbolului. Ele includ, cum vom vedea, corespondentele, tehnica sugestiei, muzicalitatea etc. Simbolul, ca si alegoria, sunt procedee poetice traditionale, care se confunda cu originea artei. Poezia este imagine, metafora, simbol…” (Lidia Bote, Simbolismul romanesc)

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta ca reactie impotriva parnasianismului, a romantismului retoric si a naturalismului, promovand conceptul de poezie moderna.  Numele curentului a fost dat de poetul francez Jean Moréas, care, în 1886, a publicat un articol-program, intitulat Le Symbolisme.

Caracteristica principala a acestui curent literar este  folosirea simbolului, dar, alaturi de aceasta, apar si cultivarea sugestiei, a corespondentelor, a sinesteziei, pentru ca, „procedeele simboliste sunt mult mai numeroase decat utilizarea, frecventa sau nu, a simbolului. Ele includ […] corespondentele, tehnica sugestiei, muzicalitatea etc.” ( Lidia Bote, Simbolismul romanesc )

La nivel formal, se cultiva muzicalitatea versurilor, obtinuta prin preocuparea pentru elementele de prozodie. In simbolism, raportul dintre simbol si realitatea sufleteasca simbolizata nu este dezvaluit, ci numai sugerat (  Bacovia, de exemplu, nu spune ca ploaia exprima sufletul zdruncinat, ci sugereaza prin simbolul ploii: „De-atatea nopti aud plouand” ).

La baza tehnicii simboliste sta sugestia; „corespondentele”, clar-obscurul, spleen-ul, starea de inefabil, simbolul se realizeaza prin sugestie, de aceea Baudelaire numea poezia „o specie de vrajitorie evocatoare”. Sinestezia este o figura de stil prin care se pun in relatie realitati receptate de simturi diferite ( auz – vaz, auz – miros: „Primavara – o pictura parfumata cu vibrari de violet” ).

Simbolistii pledeaza pentru muzicalitatea versurilor, ca mijloc de obtinere a inefabilului, a sugestiei.  Marea inovatie a simbolistilor in materie de prozodie o constituie folosirea versului liber. Versul clasic apare multor simbolisti ineficient, rima este considerata o simpla conventie, de aceea ei ajung la concluzia ca strofa asimetrica, cu versificatie libera, în ritm variabil, corespunde muzicii interioare. Versul liber, sustin simbolistii, produce efecte muzicale deosebite. Se folosesc refrenul, laitmotivul, armonia, asonantele, rima si ritmurile elaborate.