Managementului riscului in afaceri

Plaja abordarilor s-a intins de la opinia din antichitate a lui Syrus, potrivit caruia ,, cu cat un lucru este mai important, cu atat este mai plin de riscuri”, pana la opiniile de varf contemporane , potrivit carora,  cea mai mare performanta in management, este sa iei decizii dincolo de risc, adica in zona incertitudinii, unde a ramas singura piata inca ne explorata si unde exista loc pentru toti competitorii.

 

Pe de alta parte, specialistii in management sunt tot mai aproape de unanimitate in vederi – un lucru destul de rar intre ei, in alte domenii si probleme – ca ,,  riscul este umbra oricarei afaceri”, ca ,, de regula, nu exista afacere fara risc”, ca ,, avantajele potentiale ale afacerilor sunt proportionale cu riscul asumat in mod stiintific”.

 

Ca urmare, se tinde spre acreditarea conceptiei potrivit careia, managerii zilelor noastre se stratifica, in functie de modul in care abordeaza riscul in afaceri,  in trei categorii distincte:

 

- managerii care considera ca performanta lor cea mai mare este sa previna riscul, manageri  care, curios, sunt cei mai apreciati de catre oameni , cu sintagma ,, astia ne pazesc de rau, de pierderi, de necazuri”, uitand ca, potrivit celor aratate mai sus, daca nu accepti ( evident, stiintific), riscul, nu accepti afacerea, avantajele ei potentiale si, ca urmare, ei sunt catalogati de catre cunoscatorii in domeniu, ca fiind ,, un pericol social”;

 

- manageri care accepta riscul ca pe o realitate obiectiva a zilelor noastre, dar il cuantifica si il accepta doar pana la un anumit nivel ( de pilda, se aud tot mai frecvent exprimari de genul ,, pana la un risc de 5 % putem discuta”), desi, asa cum s-a aratat, avantajele sunt proportionale cu riscul asumat si, ca urmare,  limitarea lui, arbitrar, ne stiintific, inseamna  limitarea avantajele potentiale ale afacerii respective  si, ca urmare, si acesti manageri sunt considerati tot ,, un pericol social”;    

 

- manageri care accepta riscul ca pe o componenta inseparabila a oricarei activitati si, mai cu seama, a oricarei creatii, care considera managementul riscului chiar ca un hoby, preocuparea lor prioritara fiind asumarea constienta, stiintifica a riscului in afaceri, ca singura modalitate de castig, de performanta, de valoare, intr-o lume a schimbarii – caracteristica dominanta a acestui secol – acestia fiind considerati managerii viitorului.

 

Abordand managementul riscului din alt unghi, se impune atentiei faptul ca intre specialisti nu exista o unitate de vederi privind tipologia riscurilor in afaceri, plaja opiniilor extinzandu-se de la unii care considera ca afacerile sunt vizate de opt tipuri de riscuri, altii de cinci tipuri, altii de trei, iar autorul randurilor de fata considera ca fiind cele mai grave riscuri in afaceri, doar doua.

 

Aceasta dispersie vizeaza nu numai specialistii romani, ci, asa cum se va vedea, si pe cei straini  (fiind suficient sa se studieze documentele Congresului Mondial de Risk –Management, de la Bucuresti, din luna Oct. 2004). Ne existand o unitate de vederi privind tipologia riscurilor in afaceri, nu exista nici o metodologie unitara de identificare, de evaluare, de finantare, de monitorizare, etc, a acestor riscuri ,, la ordinea zilei”, iar,  ce este mai grav, literatura de specialitate in acest domeniu ( autohtona si straina), este ne permis de saraca, in totala distonanta cu importanta si actualitatea problemei.

 

Mutatiile previzibile in lumea contemporana : ,, Schimbarea”, ,,Globalizarea afacerilor”, ,, Internationalizarea firmelor”, ,, Orientarea catre client”, ,, Economia, Organizatia si Managementul bazate pe cunostinte”, ,,Capitalul de cunostinte”,  etc, nu vor simplifica problematica riscului in afaceri, ci, dimpotriva.          

  

Intrand, sa zicem, intr-un fel in fondul problemei abordate, facem, de la capul locului, precizarea, ca admiram, veneram, chiar, pe toti cei care au scris, mai  mult, sau mai putin, despre managementul riscului in afaceri, considerand ca au facut un adevarat pionerat in acest domeniu vital al zilelor noastre, fiecare avand o contributie remarcabila, de luat in seama, pentru mersul mai departe al lucrurilor,  meritand, deci,  intreaga recunostinta. Scriind in premiera despre un asemenea domeniu, este firesc ca fiecare sa tina la creatia sa, asa incat  a le  pune in antiteza opiniile este, credem, cel mai rau lucru care se poate face, intr-un moment in care, strangerea randurilor acestora, pentru a asigura progresul rapid necesar in domeniul respectiv, este cea mai inteleapta cale. Ca urmare, noi vom prezenta problemele asa cum le vedem astazi si mai ales in perspectiva, folosindu-ne si de opiniile lor, dar  fara a le departaja si nominaliza.

 

Conceptul de risc in afaceri, este, firesc,  prima problema care se cere clarificata, delimitarile conceptuale fiind indispensabile, determinante,  pentru constructia stiintifica, a managementului riscului in afaceri, in ansamblul sau.     

 

In legatura cu stadiul in care ne gasim, fara sa absolutizam, ci doar sa provocam  interes in abordare, facem doar precizarea ca pana in prezent circula doar versiuni secventiale, de tipul  ,,riscul de firma”, ,, riscul bancar”, ,, riscul de tara” si, doar ca exceptii,  ca ,, management al  riscului in afaceri”. Lipsa unui asemenea concept, bine conturat si structurat, a unei lucrari, cu acest titlu, la care am inceput sa lucram noi,  cat de cat acceptabile ca inceput,   mai cu seama in contextul schimbarii, al globalizarii afacerilor si internationalizarii firmelor, abordandu-se managementul riscului ca subsistem al managementului general,  reprezinta un mare handicap pentru manageri.