Radioul local intre markentig si ascultatori

Marketing = 1. conceptie privind organizarea si desfasurarea activitatii economice, potrivit careia productia trebuie sa fie permanent adaptata la cerintele prezente si viitoare ale consumatorilor si sa le satisfaca cu maximum de eficienta. 2. ansamblul metodelor si tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor si satisfacerea acesteia.

Principala misiune a servicului de marketing dintr-un post de radio este sa dezvolte si sa ofere clientilor de publicitate toate prestatiile de servicii pe care propria institutie le poate asigura. In domeniul productiei radiofonice notiunea de “marketing” este identica celei de “vanzare”.

Un scop primordial al structurii de marketing trebuie sa il constituie constructia unei imagini inconfundabile a postului de radio.

Un post de radio nu concureaza doar pe piata audientei cu ceilalti producatori de programe, ci si in ceea ce priveste captarea interesului clientilor de publicitate.
         

Mesajul publicitar trebuie sa fie intr-o fericita corelare intre elementele de program, grupurile-tinta si mesajul intentionat. Radioul este un teatru imaginar, iar efectul mesajului publicitar este cu atat mai putenic cu cat se adreseaza mai direct imaginatiei, fanteziei.

Organizarea serviciului Vanzare/Markenting depinde, pe de o parte, de obiectivele specifice ale institutiei, ca intreg si, pe de alta parte, de conectarea acestui sector la obiectivele specifice altor sectoare ale postului de radio ( de exemplu: sectorul tehnic, programare etc.).

Serviciul de marketing sau serviciul specializat in relatia cu clientii are sarcina sa stimuleze in randul clientilor de publicitate interesul pentru oferta postului de radio si sa conceapa prestatii suplimentare, cu specific radiofonic, care sa asigure o nota distinctive fata de oferta concurentei.

Organizarea de tip dual, public-privat a radioului a dus, in pofida scopurilor diferite urmarite de ofertanti, la o tesatura a concurentei jurnalistice si economice intre radioul public-national si cel privat.

Radioul local devine tot mai interesant pentru comertul cu amanuntul, deoarece contactul cu grupurile de cilenti poate fi stabilit fara sa implice costuri prea ridicate si poate fi mentinut constant.

Radioul privat se deosebeste esential in bazele sale economice de cel public-national. Unicele sale surse de venituri sunt momentele de reclama vandute. In timp ce posturile de radio public-nationale au ca principal sustinator taxele radio si pot folosi momentele de reclama ca sursa suplimentara, organizatorii privati sunt lasati, conform legii, la bine si la rau, pe seama comercializarii timpului de reclama. Un declin al vanzatorilor timpului de reclama loveste in dezvoltarea capitalului societatii si, astfel, in perspectivele economice, personale si ale programelor.