Infarctul miocardic

Infarctul miocardic acut face parte dintr-un grup mai larg de afectiuni cardiovasculare care au in comun suferinta cardiaca de origine ischemica, cauzate de un aport insuficient de sange la inima. Termenul de cardiopatie ischemica este similar celui de boala cardiaca ischemica sau de boala coronariana.

La baza cardiopatiei ischemice este ateroscleroza, care consta in depunerea pe peretii interiori ai arterelor a unor depozite formate din grasimi (lipide), cristale de colesterol, celule inflamatorii si material fibros (placi de aterom). Aceste depozite duc la ingustarea arterelor, inclusiv a arterelor coronare, care asigura aportul de oxigen si substante nutritive la nivelul inimii.

Timp de cativa ani, ateroscleroza nu produce simptome, deoarece inima poate face fata cerintelor, chiar daca arterele coronare sunt ingustate la jumatate din calibrul lor normal. Cand ingustarea este mai mare de 75%, apare scaderea debitului de sange, avand drept consecinta angina pectorala. Aceasta se manifesta prin durere (ca o senzatie de presiune sau constrictie) la nivelul pieptului, in regiunea inimii, care apare dupa un efort fizic (mers, urcat scari), dupa o masa copioasa sau ca urmare a unei tensiuni psihice sau a expunerii la frig. De cele mai multe ori, durerea iradiaza in umarul si bratul stang.

Durata accesului dureros este de 3-5 minute, acesta cedand la intreruperea efortului sau la 2-3 minute dupa administrarea sub limba a unei tablete de nitroglicerina.