Referat de medicina. Substantele de contrast organo- iodate

Incarcat la data: 19 Decembrie 2007

Autor: Gogoasa Alexandru

Pret: 50 credite

SCOALA POSTLICEALA SANITARA "ANATOLIA" LUCRARE DE DIPLOMA: " SUBSTANTELE DE CONTRAST ORGANO-IODATE " COORDONATOR: ABSOLVENT: Bebe, Lumezeanu Sandu Iulian, Chis 2000 I. INTRODUCERE In ultimii 70 de ani Medicina a inregistrat progresele cele mai mari din toata istoria ei milenara anterioara. Nasterea si dezvoltarea radiologiei, ultramicroscopiei, electroforezei, vitaminologiei sunt doar cateva exemple de progrese obtinute. Folosirea radiatilor rontgen in medicina a constituit un mare progres. Radiologia a revolutionat arta diagnosticului, reusind performanta de a da un nou continut conceptului de diagnostic medical. Argumentul radiologic a permis, de fapt, transmutarea anatomiei din stadiul ei virtual in cel real. Necesitatea unui diagnostic corect si precoce, in scopul unei terapii eficiente - chirurgicale sau medicale - a stat la baza dezvoltarii metodelor moderne de explorare radiologica. Bronhografia, tomografia, angiocardiografia, urografia, explorarea radiologica a tubului digestiv si a anexelor acestuia, histerosalpingografia si, nu in ultimul rand, explorarea radiologica a sistemului osteoarticular aduc importante elemente de diagnostic in studiul aparatelor si sistemelor organismului uman. Aparitia substantelor de contrast organo - iodate este unanim apreciata ca un factor determinant al progreselor radiologiei, al capacitatii ei de a reprezenta organismul viu sub aspect morfologic si functional. In aplicarea substantelor de contrast organo - iodate prezenta accidentelor este o eventualitate posibila, iar pentru prevenirea lor sunt necesare cunostinte solide. II. SCOP SI MOTIVATIE Substantele de contrast au fost introduse in practica radiologica din necesitatea de a evidentia regiuni sau formatiuni anatomice, a caror diferenta in atenuarea fascicolului de radiatii este prea mica pentru a putea fi individualizata in imagine. Introducerea substantelor de contrast iodate si, mai ales celor organo - iodate, a largit considerabil gama procedurilor tehnice in acest domeniu, creand posibilitati de investigare de care medicina moderna, nu se mai poate dispensa. In domeniul explorarii aparatului urinar, produsele organo - iodate permit efectuarea urografiei intravenoase, cu toate variantele ei (nefrografia urografia prelungita, urografia in perfuzie, urografia cu compresie, urokimografia, urotomografia), pielografia ascendenta, ureteropielografia, cistografia, policistografia, seriografia mictionala, uretrografia. Urologia in ultimele doua decenii a cunoscut progrese remarcabile care se datoreaza saltului calitativ pe care l-a produs in investigarea radiologica a aparatului urinar, introducerea in practica a examenelor cu substante de contrast organo - iodate, in special urografiei. Datorita unei urografii intravenoase corect executata, bine condusa si strict individualizata, putem obtine in majoritatea cazurilor date asupra morfologiei si functiei renale suficiente pentru un diagnostic corect. Investigarea colecistului si cailor biliare beneficiaza de o gama larga de proceduri, cum sunt: colecistografia perorala, colecistografia intravenoasa, colecistografia mixta si colecistografia transparietala, tubajul colecistografic, colangiografia preoperatorie, colangiografia postoperatorie. Aceste procedee radiologice de investigare cu substante de contrast organo-iodate permit vizualizarea numeroaselor anomalii morfologice ale veziculei si cailor biliare extrahepatice, care deseori "astern patul" unui mare numar de disfunctii si suferinte clinice. In al doilea rand ele aduc importante clarificari in domeniul problematic al bolii, care, asa cum rezulta in prezent din numeroase studii statistice, sta la baza a aproape 90% din colecistite. Aceleasi studii sugereaza, pe de alta parte, ca cel putin 10% dintre litiazici sunt si purtatorii unor calculi in calea biliara principala, calculi ce reprezinta o sursa posibila de inflamatie. In radiodiagnosticul aparatului circulator, substantele de contrast iodate permit efectuarea angiocardiografiei, arteriografiilor, flebografiilor, limfografiilor; explorarea circulatiei splenoportale uzeaza de variantele splenoportografiei (transparietala, combinata etc.). Marele beneficiar al utilizarii substantelor organo - iodate este chirurgia cardiovasculara, a carei dezvoltare impetuoasa a fost substantial conditionata mai ales de perfectionarea tehnicilor radiologice de diagnostic preoperator ce permit individualizarea si selectia afectiunilor ce pot fi rezolvate chirurgical. Nu putem uita si de o alta serie de alte investigatii, care se adresea- za aparatului genital si anexelor sale (histerosalpingografia, mamografia cu substante de contrast, deferentografia), aparatului respirator (bronhografia) sau care sunt utilizate in sfera otorinolaringologiei, neurologiei, stomatologiei (sialografia) si chirurgiei (fistulografia, artrografia). Importanta folosirii substantelor de contrast rezida din faptul ca in ultimele doua decenii asistam la o crestere spectaculoasa a numarului de examene cu aceste produse solicitate de medici din diverse specialitati. Procedeele radiologice de exploatare cu substante de contrast trebuie utilizate cu mai mult discernamant, ele neputand fi privite in nici un caz ca examene de rutina. Aceasta modalitate de investigare atinge adevarata ei valoare numai atunci cand este integrata intr-un examen clinic complet al pacientului, atunci cand in acest cadru efectuarea ei apare indispensabila in stabilirea diagnosticului. De aceea, examenele radiologice cu substante de contrast trebuie sa constituie intotdeauna ultima etapa in explorarea unui bolnav. III. DATE STIINTIFICE Substantele de contrast organo - iodate contin ca element principal iodul. Acesta este cunoscut inca din vechime ca un element de prim ordin in practica medicala, cu numeroase utilizari in domeniul terapeuticii. Practica radiologica a gasit in iod un element ideal pentru tehnica investigarii cu contrast artificial, datorita numarului atomic ridicat raspun- zator de remarcabila lui capacitate de atenuare a fascicolului de radiatii. Capacitatea de atenuare a iodului este in mod fericit completata de alte calitati, cum sunt solubilitatea, posibilitatea combinarii in molecule organice si mai ales toxicitatea redusa, care permit introducerea lui in organism in cantitati si forme adecvate obtinerii contrastului artificial. Totusi toxicitatea iodului nu trebuie minimalizata, acesta producand atat o intoxicatie acuta cat si o intoxicatie cronica cu iod. Substantele de contrast organo - iodate folosite in prezent in practica medicala sunt extrem de numeroase; ele sunt cunoscute, de regula prin denumirea lor comerciala. Principalele trasaturi si proprietati ale unei substante de contrast ca: toxicitatea, excretia selectiva, gradul de solubilitate, stabilitate chimica si altele depind in mod direct de factorii urmatori: - numarul si pozitia atomilor de iod in raport cu nucleul benzenic; - numarul atomilor de carbon in lantul lateral; - marimea moleculei grupului lipofilic; - raportul dintre grupul lipofilic si cel carboxilic; - substituirea functiei oxidrilice prin atomi de calciu, magneziu, sodiu, etc. Cele mai utilizate substante de contrast organo - iodate sunt: Acid iopanoic, Iopamiro, Lipiodol, Lipiodol ultrafluid, Odiston, Omnipaque 300, Pobilan, Razebil, Ultravist 300, Urografin 76% si 60%. * ACID IOPANOIC (acid iopanoic, cistobil, telepaque) -Prezentare: - comprimate continand acid iopanoic 500 mg (cutie cu 18 buc.); -Indicatii: - produs organo - iodat de contrast indicat pentru colecistografie si colangiografie; -Administrare: - oral, la adulti obisnuit 6 comprimate (3g), inghitite impreuna cu un pahar cu apa, 10 - 14 ore inaintea colecistografiei; la nevoie, se poate repeta aceeasi doza (fara a depasi 6g in 24 de ore); -Reactii adverse: - uneori greata, voma, diaree, dureri abdominale, ocazional senzatie de usturime la mictiune, rareori prurit, congestia pielii, urticarie. Creste iodul proteic sanguin (pentru cateva luni); -Contraindicatii: - intoleranta sau alergie la iod, boli hepato-renale grave, insuficienta renala avansata, afectiuni gastro-intestinale care impiedica absortia adecvata a produsului de contrast; prudenta in caz de colangita, hipertiroidism, boli renale (nu se repeta doza), insuficienta cardiaca, boala coronariana, astm bronsic, alergii diverse; in timpul sarcinii nu este recomandabil examenul radiologic abdominal. *IOPAMIRO (iopamidol, iopamiron, niopam) -Prezentare: - fiole "200" a 10 ml solutie injectabila, continand iopamidol 40,8%, corespunzator la 200 mg iod/ml; fiole "300" a 10 ml solutie injectabila, continand iopamidol 61,2%, corespunzator la 300 mg iod/ml; flacoane "370" a 30 ml, 50 ml sau 100 ml solutie injectabila, continand iopamidol 75,5%, corespunzator la 370 mg iod/ml; -Indicatii: - produs organic iodat, neionic, hidrosolubil, folosit ca substanta de contrast pentru: mielografie, angiografie cerebrala, arteriografie si venografie periferica, angiocardiografie, ventriculografie stanga si arteriografie coronariana, aortografie angiografie viscerala selectiva, urografie, artrografie. -Administrare: - conform recomandarii radiologului, in functie de felul examinarii; pentru mielografie se foloseste Iopamiro 200, pentru angiografie, urografie, artrografie - Iopamiro 300 sau 370; -Reactii adverse: - in general este bine suportat; produce rareori cefalee, greata, voma, senzatie de cald, dispnee, hipotensiune; folosit pentru mielografie provoaca ocazional cefalee, ameteli, greata si voma; in timpul arteriografiei intracardiace si/sau coronariene, pot survenii aritmii ventriculare (rareori); -Contraindicatii: - prudenta mare la alergici, astmatici, la bolnavii cu insuficienta hepato-renala grava; prudenta in insuficienta hepatica severa, insuficienta cardiaca, diabet, mielon multiplu; grija deosebita cand se injecteaza in inima dreapta sau artera pulmonara la bolnavii cu hipertensiune pulmonara; la femei se va folosi, de preferinta, in perioada preovulatorie a ciclului si se va evita in cursul sarcinii. -Producatar: - Braco (Italia). *LIPIODOL -Prezentare: - flacoane a 20 ml continand ulei de garoafe iodat - 0,54g iod/ml; -Indicatii: - substanta iodata liposolubila radioopaca, utilizata in: bronhografie, histerosalpingografie, uretrografie, colangiografie intraoperatorie, explorarea sinusurilor fetei, mielografie; -Administrare: - instilatie prin cateter, injectii(sub control medical); Pentru bronhografie solutia se va amesteca cu talc sau pulbere de sulfamida (20 cmc lipiodol si 10 g sulfamida alba, pulbere foarte fina) pentru a i se marii vascozitatea. Bolnavului i se va administra cu cateva zile inainte de examen calmante ale tusei; in ziua examenului bolnavul nu va ingera nimic. Se va efectua anestezia locala a regiunii faringo-laringiene; la copii este obligatorie anestezie generala.Pentru realizarea unei bronhografii de ansamblu se injecteaza substanta pe urmatoarele cai: subglotic, trans- glotic, supraglotic, intrabronsic (pe cale orala sau nazala), trasparietal. Pentru bronhografia locala se folosesc sondele Metras (bronhografie dirijata). -Reactii adverse: - anorexie, cefalee, febra, iodism; supuratie pulmonara (dupa bronhografie), salpingita acuta (dupa histero- salpingografie); -Contraindicatii: - alergie sau intoleranta la iod, tireotoxicoza, insuficienta cardiaca, IgM - gamopatii monoclonale, tuberculoza, boli inflamatorii, boli generale grave; nu se introduce in regiuni care sangereaza; -Producator: - Guerbet (Franta). *LIPIODOL ULTRAFLUID -Prezentare: - flacoane a 20 ml continand esteri etilici iodati ai acizilor grasi din uleiul de garoafe - 0,48g iod combinat/ml; -Indicatii: - substanta de contrast iodata liposolubila radioopaca, utilizata limfografie, fistulografii, mielografie, histerosalpingografie, explorarea sinusurilor, galoctografie; -Administrare: - instilatie prin cateter, injectii; -Reactii adverse: - anorexie, cefalee, febra, iodism; salpingita acuta (dupa histerosalpingografie); -Contraindicatii: - alergie sau intoleranta la iod; insuficienta cardiaca, tuberculoza, boli generale grave; nu se introduce in regiuni care sangereaza; -Producator: - Guebert (Franta). *ODISTON (amidotrizoate, urografin, uromiro, uropolinum, viso- trast) -Prezentare: - fiole a 20 ml solutie apoasa injectabila intravenos continand amidotrizoat meglumat 75% (cutie 1 fiola + 1 fiola-test 1ml); -Indicatii: - produs de contrast triiodat pentru urografie intravenoasa, pielografie ascendenta, cistografie, flebografie si arteriografie; -Contraindicatii: - hepato- si nefropatii grave, hipertiroidie, tuberculoza pulmonara evolutiva, leziuni miocardice grave, insuficienta cardiaca, diabet zaharat vechi, stari febrile, hipersensibilitate la iod. Flebografia este contraindicata in tromboflebite; -Reactii adverse: - pot aparea: greata, voma, senzatie de caldura si gust metalic, slabiciune, sete, cefalee, tuse si stranut, hipotensiune, dispnee, parestezii, stare de soc; -Administrare: - in urografii - la adulti - in functie de greutate, 20ml solutie de 75% intravenos, foarte lent; - la copil sugar - 2ml solutie de 75% /kilocorp; - la copil prescolar - 20 ml solutie de 75%; - la scolar - 20-40 ml solutie 75% intravenos; - in pielografie retrograda - 15-20 ml solutie introdusa prin cateter ureteral in bazinet; - in arteriografii si flebografii - peste 20 -30 ml intravenos; Se face obligatoriu testarea sensibilitatii la iod si eventual se va administa intramuscular un antihistaminic sau/si hemisuccinat de hidrocortizon. -Pastrare: - temperatura obisnuita, ferit de lumina si umezeala; -Producator: - I.M.B. *RAZEBIL (acid iobenzamic, osbil) -Prezentare: - flacon cu 16 comprimate continand 0,750g acid - (3-amino- 2,-4,-6 - triiod - benzoil)-N-fenil, beta- aminoproprionic; -Actiune terapeutica: - produs de contrast cu administrare pe cale orala, pentru colangiografii si colecistografii; se absoarbe repede si complet din intestin; se elimina rapid prin bila; -Indicatii: - examen radiologic al cailor biliare; -Contraindicatiii: - hipersensibilitate la iod, boala Basedow, insuficienta hepatica, insuficienta renala acuta, gastroenterocolita acuta; prudenta in tuberculoza, astm si in sarcini; -Reactii adverse : - uneori greata, voma, diaree, rareori disurie, eruptii cutanate; sunt posibile reactii de intoleranta severe, cu dispnee si soc; -Mod de administrare: - cu o zi inaintea examenului se prescrie o alimen- tatie usoara (fructe, carne slaba, paine alba, ceai), evitandu-se ingestia de grasimi; in seara premerga toare explorarii, cu 14 -16 ore inaintea examenului se administreaza 4 comprimate (3g); examenul radiologic se efectueaza dimineata; -Patsrare: - la loc uscat, ferit de lumina, temperatura obisnuita; -Producator: - Terapia. *POBILAN (adipione, meglumine, iodipamide, bilignost, biligrafin, bilipolin, cholospekt, endocistobil) -Prezentare: - fiole a 20 ml solutie apoasa injectabila intravenos continand adipiodon meglumina 50%(cutie cu 1 fiola+1 fiola-test de 1ml) -Actiune terapeutica: - produs de contrast pentru colangiografii si colecisto grafii; dupa injectare substanta este excretata prin ficat, asa incat dupa 20 de minute de la administrare se realizeaza o concentratie suficienta pentru vizuali- zarea cailor biliare intra- si extrahepatice; -Indicatii: - diagnosticul radiologic al afectiunilor biliare,indeosebi al colecistitei calculoase; -Contraindicatii: - hipersensibilitate la iod, afectiuni hepatice acute si cronice, hipertiroidie, boala Basedow, insuficienta renala acuta; -Reactii adverse: - in timpul injectarii senzatie de caldura, stari de neliniste greata, opresiune toracica, fenomene care dispar, de obicei, la sfarsitul injectarii; -Mod de administrare: - la adulti -se administreaza intravenos cate o fiola de 20 ml din solutia de 50%, injectarea se face lent (6-10 minute) de catre medic sau in prezenta lui. Inaintea injectarii fiola se incalzeste la temperatura ccorpului; - la sugari si copii -se injecteaza 0,45g substanta activa/ kilocorp (1-1,5 ml solutie) intravenos; -Pastrare: - ferit de lumina si caldura; -Producator: - I.M.B. *OMNIPAQUE 300 (iohexol) -Prezentare: - flacoane a 10 ml, 20 ml, 50 ml sau 100 ml(cutie cu respectiv 10 buc., 6 sau 25 buc., 10 buc., 10 buc.); -Actiune terapeutica: - compus organic iodat destinat examenului radiologic; -Indicatii: - mielografie, angiocardiografie, aortografie cerebrala, angio- grafie periferica, urografie excretorie, ventriculografie; -Administrare: - intratecal sau intravascular; -Reactii adverse: - uneori congestia pielii, senzatie de cald, greata; durere usoara, posibile reactii anafilactice sau anafilactoide grave, cu stare de soc; -Contraindicatii: - hipertiroidie manifesta, alergie la compusi iodati; prudenta la bolnavii cu insuficienta renala sau hepatica grave, insuficienta cardiaca si circulatorie, enfizem pulmonar, arterioscleroza cerebrala avansata, diabet zaharat vechi, mielom multiplu; -Producator: - Nycomed (Norvegia). *ULTRAVIST 300 (iopromidum) -Prezentare: - flacoane a 50 ml solutie injectabila apoasa, continand iopromid 0,623g/ml; -Actiune terapeutica: - substanta de contrast care nu disociaza in solutii apoase si, deci, nu determina in organism modificari ale presiunii osmotice si nici tulburari ale echilibru- lui electrolitic. Dupa administrare intravasculara produsul difuzeaza in spatiul extracelular, patrunde in cantitati foarte mici in celule.Concentratiile cele mai mari se realizeaza in sange, ficat, rinichi, iar cele mai mici in muschi si tesuturi moi. Iopromidul nu trece prin bariera hemato-encefalica, iar prin placenta strabat numai cantitati foarte mici.Timpul de injumatatire este de aproximativ 2 ore lapacientii cu functie renala normala. Substanta trece in canti- tati foarte mici in laptele matern si este foarte putin absorbita din acest lapte in tubul digestiv al sugaru- lui; -Indicatii: - pentru cresterea contrastului in tomografia computerizata, angiografie cu subtractie digitala, urografie, flebografie aextre- mitatilor, artropatii, histerosalpingografii, fistulografii; -Mod de administrare: - in functie de scopul urmarit, dozajul si modul de administrare variaza. In general solutia trebuie sa stea cat mai putin in seringa, iar din flacon trebuie scoasa cantitatea necesara o data(nu se va prac- tica mai mult de o prelevare de substanta dintr-un flacon). Inainte de administrarea produsului trebuie asigurate conditiile necesare interventiei in caz de accident: reactii alergice, tulburari circula- torii, fibrilatie ventriculara, edem pulmonar sau tulburari ale circulatiei cerebrale. In general se administreaza astfel: - pentru urografii: - la adulti 1ml/kilocorp; - la nou-nascuti 1,2gl/kilocorp; - la sugari 1gl/kilocorp; - la copil mic 0,5gl/kilocorp; - timpul de expunere incepe cam la 1-2 minute; - parenchimul renal este opacifiat la 3-5 minute, iar pelvisul si tractul urinar la 8-15 minute; - pentru tomografii computerizate: - 1,0 - max. 2,0 ml/kilocorp; - pentru angiografie cu subtractie digitala: - 3-6 ml in bolus intravenos; - in angiografie dozele depind de locul ce se vizualizeaza si starea pacientului; -Reactii adverse: - pot aparea greata, varsaturi, eritem, senzatie generala de caldura, senzatii care sunt mai reduse daca ritmul de administrare este mai lent, reactii alergice de diferite intensitati. Apar si tulburari ale SNC in cursul angiogra- fiilor cerebrale, crize epileptice, confuzie, somnolenta, tulburari de vedere. -Contraindicatii: - hipertiroidism; nu se recomanda pentru mielografii si ventriculografii. Nu se va face histerosalpingografie in cursul sarcinii sau in caz de inflamatii la nivelul pelvi- sului; -Producator: - Schering AG. *UROGRAFIN 76%, 60% ( sodium amidotrizoatum, meglumina- midotrizoatum) -Prezentare: - 76% fiole de 20 ml; - 60% fiole de 20 ml; -Actiune terapetica: - produs radiologic de contrast; -Indicatii: - in urografia intravenoasa si retrograda, in angiografie utilizand angiografia de subtractie digitala (pentru coronarografie se uti- lizeaza numai Urografin 76%) si reprezentarea cavitatilor cor- porale (nu se va utiliza insa pentru mielografie, ventriculogra- fie, cisternografie); -Compozitie: - 1ml 76%, -60% contin 0,10 respectiv 0,08 g amidotrizoat de sodiu, 0,66 respectiv 0,52 megluminamidotrizoat in solutie apoasa (corespunzator la 370 ml iod/ml la 76% si 292 mg iod/ml la 60%; -Contraindicatii: - hipertireoza manifesta, insuficienta cardiaca decompen- sata, enfizem pulmonar, arterioscleroza cerebrala, diabet zaharat, gusa nodulara, sarcina; -Reactii secundare: - greata, varsaturi, inrosirea tegumentelor, senzatie generala de caldura sau de dureri, reactii cu o simpto- matologie alergica. Reactii de hipersensibilitate mergand pana la starea de soc sunt foarte rare; -Interactiuni: - diagnostic tiroidian prin radioizotopi este modificat pe o durata de 2-6 saptamani; -Dozare: - urografie intravenoasa: la adulti si la tineri pentru fiecare kilogram de greutate corporala pana la 1,5 ml Urografin 60% (maxim 150 ml) sau 1ml Urografin 76% (maxim 100 ml); -Mod de administrare: - se injecteaza strict intravenos lent (5 minute) una, doua fiole in functie de greutatea bolnavului si de concentratia la iod, dupa ce fiola a fost in preala- bil incalzita la temperatura corpului si este bine sa se asocieze cu doua fiole Hemisuccinat de hidro- cortizon; se poate administra si in perfuzie; -Producator: - Schering AG. In radiodiagnostic, in afara substantelor de contrast - organo iodate sunt folosite si substante neiodate. Dintre cele mai folosite amintim: Sulfatul de bariu si gastrografinul. SULFATUL DE BARIU (gastropac) -Producator: - Hipocrate; -Masa de produs: - 90 g; -Compozitie: - sulfat de bariu 78,0 g. Excipiens q. s. ad 90,0 g; -Actiune terapeutica: - sare solubila de bariu, opaca la razele Rontgen; -Indicatii: - in examinarea radiologica a tubului digestiv; -Contraindicatii: - obstructii totale sau partiale ale intestinului (volvulus, ileus), ulcerul care a sangerat sau perforat, abdomenul acut, stare generala grava a bolnavului (insuficienta cardiaca, casexie), precum si in fistule eso - traheo - bronsice; -Mod de administrare: - pentru examenul baritat gastroduodenal si intestin subtire se intrerupe cu 24 ore inainte administrarea oricarei medicatii. In seara de dinaintea examinarii se administreaza o cina cat mai usoara evitandu-se legumele sau fructele.Examinarea se face in orele de dimineata fara ingestie de apa sau cafea, cu evi- tarea fumatului intre orele 7-10. Pulberea din ambalaj se amesteca cu circa 200-300 ml de apa, si se bea pe stomacul gol. - pentru irigoscopie cu o zi inainte se poate efectua purgatie cu sulfat de magneziu, sau ulei de ricin, seara si dimineata se face cate o clisma evacua- torie inalta; -Reactii adverse: - Sulfatul de bariu este extrem de toxic atunci cand este absorbit in organism. Actiunea generala caracteristica a bariului tine de marcata sa particularitate de excitare a muschilor. Cand aceasta actiune excitanta se repercu- teaza asupra musculaturii tractului digestiv se vor inregistra o serie de simptome ca: varsaturile, hemora- giile, colicile si scaunele diareice. Cand efectul toxic vizeaza muschii striati, isi fac aparitia tremuraturile. Cand efectul vizeaza componenta musculara a aparatu- lui circulator, apar stari de hipertonie vascular si chiar oprirea inimii in sistola. -Producator: -Hipocrate. *GASTROGRAFIN (meglumin-amidotrizoatum) -Prezentare: - flacon de 100 ml; -Actiune terapeutica: - produs radiologic de contrast; -Indicatii: - evidentierea tractului gastro-intestinal cand administrarea de Sulfat de bariu nu este dorita sau contraindicata. Diagnosticul precoce al unei perforatii nevizibile radiologic sau al unei insu- ficiente anastomotice la nivelul esofagului, al tractului gastro- intestinal, ca si pentru tratamentul unui ileus meconial. De ase menea poate combinat cu Sulfatul de bariu. Este recomandat si pentru tomografia computerizata a abdomenului; -Compozitie: - 1 flacon (100 ml) contine 10 g sodiu, 66g megluminamidotri- zoat in solutie apoasa (corespunzand la 370 mg/ml iod, respectiv 370 g iod/ flacon); -Contraindicatii: - hipertiroidie manifesta. Indicatiile de administrare se vor pune deosebit de riguros in cazul unei hipersensibilitati fata de mediile ce contin iod, in hipertiroidia latenta, gusa nodulara, la pacientii deshidratati.La sugari si copii mici, se va administra cu prudenta; -Reactii secundare: - uneori diaree. O enterita sau o colita existenta se pot inrautati tranzitoriu. In caz de aspirare, posibilitatea unui edem pulmonar. Recomandari: un echilibru hidroelectrolitic modificat trebuie in prealabil norma- -lizat. Nu se va administra intravascular. -Mod de administrare: - la o administrare orala la adulti si copii peste 10 ani se folosesc 60 -100 ml per os. Pentru celelalte indicatii (administrarea rectala, combinarea cu suspensie de Sulfat de bariu, precum si pentru tomografie computerizata) va fi consultata docu- mentatia de specialitate; -Producator: - Schering AG. In afara de substantele de contrast organo-iodate si substantele baritate, se mai foloseste in radiologie aerul steril pentru obtinerea contrastului gazos. Pneumotoraxul ca si pneumoperitoneul practicata in scop de diagnostic, pelvigrafia, pneumoparametrografia, pneumourografia, mediastinografia gazoasa, etc. se bazeaza pe folosirea aerului drept substanta de contrast. Si utilizarea aerului poate provoca efecte secundare ca: senzatii dezagreabile de presiune sau jena, embolie gazoasa. Metode de testare a sensibilitatii organismului la substantele de contrast organo - iodate In intervalul care a trecut de la introducerea in practica a tehnicilor de investigare cu substante de contrast organo - iodate, au fost elaborate si utilizate urmatoarele metode principale de testare: testul sublingual, testul ocular, testul intradermic si testul intravenos. Testul sublingual (Dolan)- care consta in tinerea sub limba a 2 ml din substanta de contrast organo-iodata hidrosolubila timp de aproximativ 10 minute. Reactia la acest test este pozitiva daca in intervalul respectiv sunt semna- late de catre pacient parestezia buzelor si senzatia de greutate in limba sau de 15 umflare a limbii; Testul conjunctival sau ocular- se efectueaza prin depunerea unei picaturi de substanta de contrast hidrosolubila pe suprafata conjunc- tivei, unde, atunci cand reactia este pozitiva isi face aparitia pe parcur- sul urmatoarelor 1-4 minute o hiperemie bine evidentiata; Testul intradermic- consta din injectarea intradermica a aproxima- tiv a 1/10 dintr-un ml de substanta de contrast. Se considera ca reactia este pozitiva daca in intervalul de10 minute de la injectare se produce la locul acesteia o papula cu un diametru apropriat de 10 mm inconjurata de un halo eritematos; Testul intravenos- se efectueaza prin injectarea a 1-1,5 ml substanta de contrast solubila intravenos. Raspunsul este considerat pozitiv daca in urmatoarele minute isi fac aparitia senzatia de greata, roseata a pielii, dispneea, pruritul si alte manifestari clinice. Toate aceste metode au fost concepute pentru a fi practicate in pre - ziua examenului radiologic. Consideratii generale asupra alergiei si a substratului alergic al accidentelor substantelor de contrast organo - iodate Problema manifestarilor alergice ce survin in cadrul explorarilor radiologice pe baza de substante de contrast organo - iodate, suscita inca un viu interes si in zilele noastre, mai ales acum ca urmare a cresterii ponderii acestor explorari in cadrul investigarilor medicale. In aplicarea acestor substante accidentele sunt prezente fiind deseori imprevizibile. Ele pot fi rezolvate daca se intervine competent si prompt, in primele minute dupa aparitia lor, salvandu-se viata pacientului. a. Consideratii generale asupra alergiei Alergia este reactivitatea modificata a organismului in fata unor agenti externi sau interni, ca urmare a intrarii in functie a unor anume mecanisme imunologice cu caracter specific. Starile alergice pot fi impartite in doua mari categorii: - stari alergice specifice; - stari alergice nespecifice. b. Consideratii privind antigenele Antigenele sunt toate substantele care poseda insusirea de a provoca prin introducerea lor in organism, formarea de anticorpi si sa reactioneze cu acestia. Principalele proprietati ale antigenelor sunt: - capacitatea de a provoca, prin introducerea lor in organism, imunogenitatea; - capacitatea de a reactiona cu anticorpi gata formati, caracteristica denumita antigenitate; c. Consideratii privind relatiile alergice si anumiti mediatori chimici Conflictul dintre antigen si anticorp care sta la baza reactiei alergi- ce intervine in acest proces prin declansarea unor modificari bio-chimice si consta in eliberarea in tesuturi a unor substante chimice, denumite media- tori alergici. Cele mai importante dintre aceste substante sunt: histamina, acetilcolina, serotonina, potasiul, bradikinina, anafilotoxina si SRS - A. d. Etiopatogenia si clinica reactiilor alergice medicamentoase Alergia medicamentoasa este complexul de manifestari clinice si biologice, aparut in urma readministrarii unui medicament, la care individul in cauza a fost sensibilizat, pe calea unor administrari anterioare. Cele mai obisnuite medicamente sau droguri care pot genera reactii alergice sunt: acidul acetilsalicilic, aminofenazona, procaina, sulfamidele, barbituricile, antibioticele, insulina, diversi hormoni, etc. Iodul , elementul de baza din substantele de contrast organo - iodate, ocupa un loc important in acest grup. e. Consideratii generale pe marginea socului alergic, a socului anafilactic si a socului medicamentos Socul alergic consta in hipersensibilitatea rapida, de ordinul a maximum catorva minute, a organismului sensibilizat in prealabil, fata de un anume alergen, si din contactul organismului cu acest alergen. Complexul de fenomene patologice care apare si se dezvolta la animalul sensibilizat, dupa ce se administreaza doza declansata de antigen, se numeste soc anafilactic. Socul alergic medicamentos este acel soc alergic in care antigenul este reprezentat de un medicament. Clasificarea formele de soc: I. Socul prin deficiente acute in intoarcerea venoasa. A. Volumul sanguin deficient prin pierderi de sange sau plasma: 1. Hemoragic; 2. Traumatic; 3. Chirurgical sau postoperator; 4. Arsuri. B. Volumul sanguin deficient prin deshidratare si depletie de sodiu: 1. Vomisme si diaree; 2. Acidoza dibetica; 3. Boala Addison; 4. Epuizarea prin caldura si sincopa. C. Stagnarea sangelui in vase: 1. Tumoare abdominala sau testiculara; 2. Perforarea unui viscer cavitar; 3. Rahianestezia; 4. Paracenteza abdominala; 5. Bacterian; 6. Necroza pancreatica acuta; 7. Infectii acute febrile; 8. Peritonita acuta difuza; 9. Forme toxice; 10. Anafilactic. II. Socul prin deficiente acute in umplerea inimii. A. Obstacol mecanic: 1. Hemopericard brusc; 2. Pericard revarsat acut; 3. Pneumotorax de tensiune. B. Tahicardii severe cu scurtarea diastolei. III. Deficiente acute in golirea inmii. A. Lezarea miocardului: 1. Infarct miocardic; 2. Rupturi de valvule, corzi, pilieri, muschi papilari, sept; 3. Miocardita difterica, virala sau reumatica. B. Obstacol mecanic: 1. Embolie pulmonara; 2. "Ball- Valve thrombus" sau tumoare a atriului stang; 3. Stenoza mitrala avansata; 4. Stenoza aortica avansata. Formele cele mai obisnuite pe care le poate imbraca socul alergic medicamentos, sunt: - formele cutanate; - formele digestive; - formele respiratorii; - formele cardiovasculare; - formele nervoase. Manifestarile alergice cutanate pot fi grupate in trei categorii principale: - eruptii cutanate; - edemul Quincke; - edemul laringian. Eruptiile cutanate pot fi: - locale sau generale; - eritematoase, urticariene, puriginoase si papuloase; - precoce sau tardive. Eruptiile cutanate apar de obicei pe tegumentul gatului, al toracelui, pe urma: pe fata, pe spatele antebratelor si brate, pe abdomen, pe membrele inferioare, etc. Edemul Quincke este o forma de urticarie giganta si avand ca localizari de predilectie buzele, cavitatea bucala, limba, faringele, glota, regiunile palpebrale. O serie de simptome ca senzatia de furnicaturi la nivelul fetei, buzelor, pleoapelor si gatului ii pot precede aparitia, motiv pentru care bolnavii explorati cu substante de contrast sa fie mereu chestionati asupra tuturor senzatiilor pe care le simt. Edemul laringian poate fi tot o manifestare alergica, interesand mucoasele acestui organ. Se exteriorizeaza clinic prin dispnee si disfonie. Manifestarile digestive se intalnesc atat in cazul administrarii substantelor de contrast organo-iodate pe cale intravenoasa, cat si pe cale orala. Ele pot imbraca diverse forme: - senzatie de gust metalic sau de usturoi in gura; - hipersalivatie, greata, varsaturi, dureri epigastrice sau abdominale - diaree. Toate manifestarile digestive se remit spontan, fara a necesita interventii terapeutice speciale. Manifestarile respiratorii constau, in general, din senzatii de furnicaturi in nas, stranut, tuse, senzatie de caldura la nivelul traheei, senzatie de constrictie laringiana, senzatie mai mult sau mai putin acuta a lipsei de aer. Manifestarile nervoase constau din stari de neliniste, de teama, cefalee, stari de agitatie, senzatie de impaienjenire a vederii, etc. Mai rar pot survenii pareze, paralizii si stari convulsive. Coma organo - iodata, desi exceptional intalnita in practica, aparand ca urmare a edemului cerebral, poate fi rezolvata prompt, prin practicarea unei terapeutici de urgenta chiar la nivelul laboratorului radiologic. Manifestarile cardiovasculare ce survin intimpul explorarilor radiologice cu substante de contrast iodate, nu impresioneaza numai prin marea lor frecventa si varietate ci si prin coeficientul de gravitate, coeficient care caracterizeaza pe unele dintre ele. Manifestarile cardiovasculare se caracterizeaza prin: - tulburari vasomotorii usoare (inrosirea pielii, senzatii de caldura, transpiratie a fetei si a extremitatilor); - tulburari vasomotorii severe (scaderea tensiunii arteriale, paloare a tegumentelor, palpitatii, tahicardie); - tulburari ale irigatiei coronariene (criza de augor pectoris); - tulburari de ritm (extrasistole atriale sau ventriculare, tahicardie, fibrilatie otrila paroxistica, fibrilatie ventriculara); - tulburari legate de compensarea acuta a ventricolului stang (dispneea paroxistica, astmul cardiac, edemul pulmonar acut). Exista doua mari tipuri de insuficienta circulatorie: - una de origine centrala, cardiaca cunoscuta sub denumirea de colaps cardiac, si - alta, de origine periferica, constand dintr-o insuficienta arterio- capilara numita colaps periferic. Colapsul periferic poate fi impartit, din punctul de vedere al substra- tului patogenic declansator in trei tipuri: - colaps hematogen; - colaps neurovasogen; - colaps mixt. Colapsul cardiac se manifesta prin: - coloratia cianotica a fetei si mai ales a extremitatilor; - extremitatile raman calde; - venele si in special jugularele sunt tugescente din cauza tensiunii venoase crescute; - respiratia are caracter dispneic; - ficatul apare marit, tot din cauza tensiunii venoase crescute. Colapsul periferic se manifesta prin: - paloarea extremitatilor si un aspect livid al fetei; - extremitatile sunt reci; - respiratie superficiala. Colapsul hematogen prezinta urmatoarele aspecte: - facies palid; - debut mai brusc (insidios); - tensiunea arteriala scade lent si progresiv; - bolnavul isi pastreaza luciditatea, cel putin la inceput; - senzatie de sete. Colapsul neurovasogen are urmatoarele aspecte: - facies livid, chiar tenebros; - debut brusc; - tensiunea arteriala scade brusc si instantaneu; - bolnavul este absent, pierdut chiar apatic. Tratamentul este diferentiat in aceste tipuri de colaps. In sincopa si lipotimie starea de cunostinta, de luciditate este pierduta in timp ce in colaps starea de cunostinta, desi mai mult sau mai putin redusa,este pastrata. In sincopa si lipotimie functiile vitale sunt mai mult sau mai putin reduse, in vreme ce, in colaps, aceste functii sunt mai mult sau mai putin nemodificate. In starile comatoase functiile de relatie sunt total abolite, contrastand flagrant cu cele fundamentale care sunt pastrate. Aceste stari necesita un tratament diferentiat, diagnosticul trebuie pus rapid si, tot rapid trebuie actionat, deoarece foarte usor se poate trece de la colaps la sincopa sau lipotimie si, de la acestea la starea de coma. Cea mai benigna acuza din cursul explorarilor cu substante de contrast organo - iodate este senzatia de caldura, pe care majoritatea bolnavilor o acuza in momentul cand li se administreaza intravenos aceste substante. Aceasta senzatie apare de la inceputul injectarii accentuandu-se progresiv, dar stingandu-se tot progresiv cand injectarea s-a terminat. Alt simptom cu caracter tot benign este aparitia unui gust particular in gura (de metal sau de usturoi). Substantele de contrast organo - iodate sunt iritante. Din acest motiv injectarea paravenoasa se soldeaza cu accidente locale de tip necrotic, a caror gravitate tine de cantitatea de substanta, in general, ca si de cea iodica, in special. O sensibilitate la locul injectarii, ca si o roseata locala, pot aparea chiar in cazul cand acul se afla in vena. Tot caracterului iritant al iodului se datoresc acele flebalgii, acuzate de unii bolnavi, si care apar in special atunci cand injectarea s-a efectuat rapid. Tot actiunii iritante a iodului se datoresc si senzatiilele de arsura epigastrica, de greturi, ca si de varsaturi, semnalate de mai multi bolnavi supusi unor explorari cu substante de contrast organo - iodate, luate pe cale bucala. In cazuri extrem de rare sunt semnalate flebite, ce pot surveni in cursul explorarilor intravenoase. Fenomene inflamatorii ades observate la nivelul limfaticilor, in cursul explorarilor limfografice, se datoresc tot actiunii iritante a iodului, pentru ca in cursul acestor explorari au loc adeseori fenomene de extravazare, datorite fie fragilitatii mai crescute a limfaticilor, fie presiunii marite realizata de diversele obstacole ce survin in calea drenajului limfei. Cea mai lenta injectare intravenoasa a unei substante de contrast organo - iodate este susceptibila de a produce o discreta hipotensiune sistematica, datorita unei scaderi a rezistentei vasculare periferice. Modificarile pulmonare apar numai in cazul folosirii unor doze mari de substante de contrast organo - iodate, doze care au fost injectate rapid, asa cum este cazul in angiocardiografie si in special in aortografie dreapta. In acest caz se poate observa fie o hipertensiune pulmonara tranzitorie, fie o hipertensiune sistemica, fie o incetinire a batailor inimii, fie o diminuare a fortei de contractie tinand tot de inima. Substantele de contrast iodate si in special cele pe baza de acetrizoat de sodiu, maresc permeabilitatea endoteliului capilar, antrenand pe aceasta cale modificari din cele mai severe. Aceste modificari apar mai ales cand substantele de contrast sunt injectate pe cale arteriala si prezinta un conti- nut de iod ridicat. Injectarea intravenoasa a unei mari cantitati de produs opac, in concentratie ridicata, mareste brusc osmolaritatea plasmatica, cu aducerea apei din mediul intracelular in cel extracelular, de unde rezulta o hipervo- lemie plasmatica, traducandu-se printr-o cadere a hematocritului. Aceasta inflatie a masei sanguine, in mod obisnuit este bine tolerata, poate in anumite cazuri, sa antreneze o slabire, o decompensare a cordului. Iodul in sine nu produce decat foarte rar accidente anafilactice. Un rol hotarator il joaca fractiunea organica care il completeaza in mod hota- rator atunci cand acesta imbraca aspectul chimic al unei substante de contrast organo - iodate oarecare. Din acest punct de vedere, substantele diatrizoate, ca si cele derivate din acidul iotalmic, sunt mai bine tolerate decat acelea atrizoate. In plus pentru fiecare din aceste substante, sarurile sodice sunt mai putin bine tolerate decat sarurile pe baza de metilglucamina In practica curenta trebuie sa se tina cont de cateva puncte de observatie: 1. In primul rand asa-numitul teren alergic (teren ce poate fi identifi- cat pe calea anamnezei sau prin diverse testari), nu reprezinta o conditie sine-qua-non pentru aparitia efectelor secundare, dar de care trebuie tinut cont; 2. In al doilea rand aparitia efectelor secundare nu depinde neapa- rat de cantitatea de substanta de contrast injectata si nici de con- centratia ei; 3. In al treilea rand aparitia acestor efecte nu trebuie conditionata de viteza de injectare a substantei de contrast; 4. Testarea sensibilitatii provocate; 5. Labilitatea neuro-vegetativa a bolnavului, ca si teama si nelinistea sa in legatura cu explorarile pe baza de substante de contrast organo-iodate nu reprezinta o cauza absolut determinanta pentru aparitia de efecte secundare, dar pot crea un cadru favorizant ce faciliteaza aparitia acestor efecte sau cel putin exacerbarea lor. Din acest motiv se acorda o atentie deosebita atat depistarii labi- litatii neuro-vegetative a bolnavului ca si corectarii ei pe cale psihica sau medicamentoasa si implicit pregatirii psihologice a bolnavului; 6. Efectele secundare cu caracter minor sunt foarte frecvente, in timp ce acelea cu caracter major, sunt foarte rare. Cu toate acestea este imposibil de a decela unde se sfarseste incidentul minim si unde incepe accidentul grav, cel mai nesemnificativ simptom putandu-l prefigura pe acesta din urma; 7. In explorarile cu substante de contrast organo - iodate, se tine cont de terenul ateromatozic, acesta facilitand scaderea compo- nentei minimale a tensiunii, ca si de varsta bolnavului (copii in comparatie cu varstnicii, tolerand incomparabil mai bine impactul organo - iodat). Efecte secundare ale substantelor de contrast organo-iodate Efectele secundare produse de substantele de contrast organo-iodate pot fi impartite in sase mari categorii: - efecte cardiovasculare; - efecte ale pielii; - efecte vizand aparatul respirator; - efecte vizand sistemul nervos; - efecte vizand aparatul digestiv; - efecte vizand alte structuri din organism. Din punct de vedere al gravitatii efectele pot fi impartite in: - usoare; - severe; - grave; - mortale. Din punct de vedere al aparitiei accidentele pot fi: - imediate; - tardive. Accidentele sunt in general de o mare varietate si plasticitate, avand cel mai adesea un caracter proteiform si o evolutie imprevizibila, motiv pentru care un accident oricat de minor si benign ar fi el in aparenta trebuie strict supravegheat pana la disparitia sa totala. Instrumentar, aparatura si medicamente necesare dotarii unui laborator de radiologie In cazul interventiei de urgenta eficienta in starile accidentale ce pot survenii prin utilizarea substantelor de contrast organo - iodate se vor folosi urmatoarele instrumente, aparatura si medicamente necesare dotarii oricarui laborator de radiologie: 1. Instrumentar si aparatura: - tensiometru; - stetoscop; - tub de oxigen cu masca; - instrumente de insuflatie simple (pipa faringiana de tip Safar sau Guedel), o trusa de ventilatie Ambu sau Ruben; - sonde de aspiratie; - pensa pentru prins limba; - 1-2 pense chirurgicale lungi; - cutie cu ace sterile de diferite dimensiuni. 2. Medicamente: - Hidrocortizon hemisuccinat, fiole de 5 ml; - Adrenalina 1/1000, fiole de 1 ml; - Izoprenalina, fiole de 1 ml; - Norartrinal 2/1000, fiole de 1 ml; - Efedrina5%, fiole de 1 ml; - Miofilin 2,4%, fiole de 10 ml; - Deslanosid sau Digoxin, fiole de 2 ml (5mg); - Feniramin, fiole de 2ml (2mg); - Fenobarbital 10%, fiole de 2 ml; - Tiosulfat de sodiu 10%, fiole de 10 ml; - Clorura de calciu 10%, fiole de 10 ml; - Dextran 70, flacoane perfuzabile; - Glucoza 5%, saci sau flacoane perfuzabile; - Ser fiziologic (clorurat 9/1000), flacoane perfuzabile; - Bicarbonat de sodiu 8,4%, solutie perfuzabila. Stocul de medicamente va fi reamprospatat periodic, astfel incat cantitatile existente sa permita administrarea dozelor necesare in oricare dintre situatiile care pot aparea. IV. METODE DE LUCRU Consideratii privind tehnicile de investigare cu substante de contrast organo - iodate * Tehnicile de investigare a colecistului si cailor biliare cu substante de contrast organo - iodate pot fi impartite dupa modul de administrare a substantelor respective in doua categorii distincte: 1.Tehnici radiologice: - colecistografia perorala; - colangiocolecistografia intravenoasa; - colangiocolecistografia mixta (perorala si intravenoasa); - colangiocolecistografia perfuzorie; - colangiocolecistotomografia; - colecistoduodenografia simultana; - colangiocolecistografia prin suprainpregnare; - colangiocolecistografia accelerata; - colecistografia perrectala; - colecistografia intraarteriala. 2. Tehnici radiochirurgicale: - colangiocolecistografia intraoperatorie; - colangiografia postoperatorie; - colangiocolecistografia transparietohepatica; - colangiografia laparoscopica. Pregatirea pacientului in vederea examenelor cu substante de contrast organo - iodate are un rol deosebit si urmareste in esenta trei obiective principale: 1. Eliberarea in cat mai mare masura a intestinului gros de continutul sau solid si gazos; 2. Golirea prealabila a veziculei biliare, in vederea mai usoarei si completei ei opacifieri; 3. Prevenirea reactiilor adverse. Pentru realizarea primului obiectiv, se recomanda prescrierea unei diete adecvate, urmata timp de 1-2 zile inaintea examenului, ca si golirea prealabila a intestinului prin clisma; in vederea celui de-al doilea obiectiv este prescrisa ingerarea unui pranz gras inaintea administrarii perorale a produsului de contrast respectiv a unei cine grase in ajunul examenului efectuat prin injectarea intravenoasa. I. Tehnici radiologice: 1. Colecistografia perorala. Substanta de contrast folosita este Razebil-ul; administrarea tabletelor se face in functie de greutatea corporala - 0.05g iod/kg corp, 8-10 tablete la un pacient de 70 kilograme. Doza se administreaza fractionat, astfel ca toata doza sa fie inghitita in jumatate de ora cu putina apa sau sifon, cu 14 ore inainte de examen. Radiografiile se fac dupa acest interval, in incidente diferite, urmarind aparitia colecistului pe film. Dupa vizualizarea veziculei biliare, se administreaza bolnavului pranzul Boyden (3 galbenusuri crude de ou). Se efectueaza apoi o noua radiografie a regiunii hepatobiliare, la aproximativ 45 minute de la ingerarea pranzului Boyden, care ne da relatii asupra functiei vezicii biliare, adica a contractiei si evacuarii ei. Pozitiile cele mai frecvente in care se executa colecistografia sunt: in decubit dorsal ventral, oblice pentru a degaja caile biliare de opacitatea coloanei vertebrale sau in picioare, cu si fara compresiune, eventual si in pozitie Trendelenburg. Colecistografia perorala pozitiva evidentiaza vezica biliara si, uneori dupa pranzul Boyden se vede si calea biliara principala. Metoda ne furnizeaza date asupra tonicitatii (hipo- sau hipertonie veziculara) si a functiei de contractie si evacuare a veziculei biliare. Colecistografia perorala isi gaseste indicatii in explorarea tuturor cazurilor in care, in urma examenului clinic, este suspecta o litiaza veziculara, o colecistita cronica, o diskinezie sau eventual o tumoare a colecistului; de asemenea, in studiul morfologiei veziculei biliare (forma, pozitie, topografie, contururi), Colecistografia cu substante de contrast pe cale orala este o metoda simpla, fara accidente, contraindicatiile acestei metode fiind numai intoleranta la iod a pacientului. Desigur, acest examen nu se efectueaza la bolnavi care prezinta gastroenterite acute, precum si in insuficiente hepatice, renale, cardiace, diabet. Pe calea acestei tehnici canalul coledoc nu poate fi vizualizat decat foarte rar, ramanand in afara posibilitatii de investigare. 2. Colangiocolecistografia intravenoasa. Aceasta metoda este superioara metodei pe cale orala, ea putand pune rapid in evidenta atat colecistul, cat si caile bilare. Substanta de contrast utilizata este Biligrafin- ul sau Pobilan-ul injectate intravenos si a caror eliminare se face 70% prin tubul digestiv si caile biliare, restul prin rinichi, piele si respiratie. Pregatirea bolnavului pentru colangiocolecistografie se face la fel ca pentru colecistografia perorala. Examenul incepe dimineata , pe nemancate. Injectarea substantei de contrast (Pobilan) se executa intravenos, in decubit dorsal, dupa ce fiola a fost incalzita la temperatura corpului; testarea tolerantei la iod se face ca la orice substanta de contrast administrata intravenos; in functie de greutatea bolnavului se injecteaza 20-40 ml intravenos, intr-un timp de circa 5 minute. La 15 minute de la injectare se efectueaza prima radiografie, care vizualizeaza canalele intrahepatice, iar la 30 minute, pe o noua radiografie, observam canalul coledoc si hepatic. La 60 de minute de la injectare vezicula biliara este opacifiata partial, iar la 120 de minute este complet opacifiata. Dupa efectuarea radiografiilor in diferite pozitii la aceste intervale de timp se administreaza pranzul colecistochinetic, dupa care la 30-50 minute se efectueaza alte radiografii. La bolnavii colecistectomizati, radiografiile se efectueaza la 15-30 minute de la injectarea substantei de contrast si la injectarea morfinei. Morfina provoaca un spasm marcat al sfincterului Oddi si opacifierea retrograda a cailor biliare. Se injecteaza subcutan 0,01g clorhidrat de morfina. Colangiocolecistografia intravenoasa este indicata in: - evidentierea caii biliare principale, deci a coledocului, ca si a cailor secundare, apoi a colecistului cu trasaturile lor morfologice si functionale; - evidentierea calculilor radiotransparenti din colecist si calea biliara principala; - vizualizarea veziculelor biliare neopacifiate la examenul colecisto- grafic peroral; - vizulizarea coledocului la colecistectomizati; - vizualizarea colecistului si a cailor biliare extrahepatice la bolnavii gastrectomizati, ca si la cei cu alte afectiuni la care administrarea pe cale orala a substantei de contrast este contraindicata. Contraindicatiile sunt cele proprii administrarii substantelor de contrast organo - iodate in general, la care se adauga cateva de ordin particular. Ele constau din: - sensibilitate exagerata la iod; - insuficienta hepatica; - insuficienta renala severa sau grava; - insuficienta cardiorespiratorie severa sau grava; - unele cazuri de tuberculoza pulmonara si extrapulmonara in stadii evolutive; - diabet decompensat in stare grava; - tetanie latenta sau manifesta. 3. Colangiocolecistografia mixta este tehnica de explorare a colecistului si cailor biliare extrahepatice, care consta in combinarea colecistografiei perorale cu colangiocolecistografia intravenoasa. Pregatirea bolnavului este identica cu cea descrisa la colecistografia perorala. Examenul incepe prin efectuarea colecistografiei perorale; in cazul in care opacifierea obtinuta nu este satisfacatoare se trece la cea de-a doua etapa, constand in practicarea colangiocolecistografiei intravenoase. Valoarea acestui procedeu rezulta din scurtarea timpului de investigare prin efectuarea in continuare imediata a celor doua explorari clasice, ca si din evitarea dezagrementelor produse pacientului de o noua pregatire. Principala indicatie o constituie cazurile in care opacifierea obtinuta pe calea colecistografiei perorale este absenta sau foarte slaba. In rest, indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu cele mentionate in cadrul colecistografiei perorale si colangiocolecistografiei intravenoase. 4.Colangiocolecistografia perfuzorie. Aceasta tehnica consta din explorarea pe cale intravenoasa a colecistului si a cailor biliare folosind o cantitate marita de substanta de contrast, administrata pe cale perfuzorie. Pacientului in prealabil pregatit i se administreaza printr-un perfuzor Pobilan 50%, in doze variind intre 10 si 30 g substanta activa, diluata in 200 ml glucoza 5%, adaugandu-se solutiei si 0,025g hidrocortizon hemisuccinat (o fiola de 5 ml). La un adult normoponderal se vor folosii 3-4 fiole de Pobilan 50%. Durata de perfuzare este variabila, intre 15-60 minute. Graficul de efectuare a radiografiilor este variabil; el se incadreaza in intervalul cuprins intre 30 minute si 4 ore de la injectare. Aceasta metoda de explorare este folosita foarte rar deoarece este laborioasa si neeconomica. 5.Colangiocolecistotomografia. Tehnica acestui examen consta in practicarea unor sectiuni tomografice, dupa opacifierea colecistului si cailor biliare prin una dintre metodele mai sus amintite, la nivelul regiunii de interes deosebit. Pacientul va fi asezat in decubit ventral, iar sectiunile se vor efectua la distantele de 6-8 cm. (pentru coledoc) fata de planul mesei. Indicatia majora a colangiocolecistotomografiei o constituie litiaza veziculara sau coledociana, in care pe calea disocierii planurilor cu indici de absortie diferiti si eliminarii imaginilor parazite se pot evidentia atat prezenta de calculi de foarte mici dimensiuni, cat si diverse modificari morfologice constand din malformatii, aderente sau fistule. 6. Colecistoduodenografia simultana. Aceasta tehnica consta din explorarea simultana a colecistului si coledocului, opacifiate pe cale perorala sau intravenoasa, si a duodenului, opacifiat cu bariu administrat peroral sau printr-o sonda Nelaton. Tehnica examenului. Dupa opacifierea colecistului (peroral preferabil) si reperarea lui pe ecranul radiologic, se administreaza bolnavului cantitatea de bariu obisnuita pentru un examen gastroduodenal. In momentul opacifierii bulbului duodenal se verifica prin compresie sub ecran raporturile acestuia cu colecistul. Prin aceasta compresie sunt reperate si punctele dureroase. Examenul este valoros datorita faptului ca este simplu, economic, util si pentru ca reduce nivelul de iradiere. Este indicat in explorarea pacientilor cu o simptomatologie intricata, bulbo-veziculara, a celor la care banuim modificari litiazice si periviscerite consecutive, ce cuprind in sfera lor bulbul si cadrul duodenal. Este indicat si in examinarea bolnavilor care prezinta in antecedente o anastomoza coledoco-duodenala. 7. Colangiocolecistografia prin supraimpregnare. Tehnica consta in administrarea fractionata de trei zile a unei substante de contrast pe cale perorala, ceea ce permite fixarea acesteia pe peretii unora dintre calculii radiotransparenti, care capata, astfel un contur radioopac. Este o metoda foarte rar folosita. 8.Colangiocolecistografia accelerata. Procedeul consta din asocierea unei colecistografii perorale standard cu injectarea unor sub- stante farmacodinamice de tipul atropinei, care va produce evacuarea mai accelerata a substantei de contrast din stomac in intestin, de unde resorbtia este mai rapida. Tehnica examenului. Dupa ce s-a administrat pe cale intravenoasa 0,5 mg sulfat de atropina, asociat cu o fiola de calciu gluconic si dupa ce se asteapta 5-10 minute ca atropina sa relaxeze pilorul si cadrul duodenal, pacientul ingera doza obisnuita de Razebil, care in felul acesta va fi resorbit in circa 5-6 ore in loc de 12-14 ore. Rezultatele nu sunt intotdeauna cele scontate, de aceea metoda este destul de rar practicata. 9. Colecistografia perrectala. Administrarea substantei de contrast destinata caii perrectale, in aceeasi cantitate, prin intermediul clismei rectale, fiind destinata bolnavilor carora din diferite motive nu li se poate administra substanta pe calea orala sau intravenoasa. Este o tehnica de exceptie, fiind aplicata unui numar foarte restrans de cazuri. 10. Colecistografia intraarteriala este de asemenea o tehnica de exceptie, care consta in introducerea substantei de contrast pe cale intraarteriala, evitandu-se, in felul acesta, calea hepatica; indicatia principala o reprezinta cazurile in care clearance-ul hepatic este mult deficitar. II. Tehnici radiochirurgicale: 1. Colangiocolecistografia. Metoda consta din explorarea cailor biliare sau a colecistului prin injectarea directa in hepatocoledoc sau in vezicula biliara a substantei de contrast. Substantele de contrast folosite sunt cele hidrosolubile de tipul Pobilan sau Odiston; in situatii speciale se pot folosii si substante de contrast uleioase, cum este Lipiodol-ul. Este preferabil folosirea substan- telor hidrosolubile deoarece sunt mai fluide si mai putin iritante, in timp ce cele uleioase pot acoperii calculii mai mici. Injectarea substantei se poate face in timpul actului chirurgical fie direct in colecist, fie pe calea cisticului sau a coledocului, fie prin punctia transhepatica a sistemului biliar intra- hepatic. Se efectueaza radiografii repetate, cu un aparat radiologic portabil, prevazut cu un dispozitiv Potter- Bucky. Metoda este indicata in: - depistarea calculilor aditionali restanti sau recidivati din caile biliare intra- si extrahepatice; - depistarea cancerului coledocian; - depistarea variantelor anatomice ale cailor biliare; - depistarea eventualelor atrezii biliare sau a altor anomalii morfologice. Avantajele metodei: - sporeste precizia, eficienta si rapiditatea actului operator; - evidentiaza calculii veziculari, cistici sau coledocieni; - evidentiaza anomalii sau alte modificari patologice ale colecistului si cailor biliare; - reduce incidenta coledocotomiilor. 2. Colangiografia postoperatorie. Procedeul consta din explorarea radiologica a coledocului la bolnavii colecistectomizati prin introducerea substantei de contrast pe calea tubului de dren Kehr, oferind chirurgurului informatii in legatura cu permeabilitatea hepato-coledocului dupa actul operator. Examenul poate fi efectuat la cateva zile de la operatie; in conditii perfecte de asepsie se introduc aceleasi substante de contrast ca la colangiocolecistografia intraoperatorie (Pobilan, Odiston) si in aceleasi cantitati. Pozitia tubului de dren va fi controlata in prealabil radioscopic; tot pe aceasta cale se va alege si incidenta cea mai potrivita. Este preferabil ca bolnavul sa se afle in decubit dorsal si usor rotat pe dreapta. Se vor urmarii prin radiografiile efectuate: permeabilitatea coledocului, ca si eventualii calculi restanti sau migrati din caile biliare superioare in urma actului operator. Datorita acestei tehnici se obtine un document care fixeaza obiectiv morfologia si functionalitatea coledocului si sfincterului Oddi in situatia creata de actul operator. 3. Colangiocolecistografia transparietohepatica. Metoda consta in opacifierea veziculei biliare si a caii principale hepatice prin punctia trans- toracica a ficatului cu ajutorul unui trocar. Procedeul presupune punctionarea transtoracica a ficatului cu ajutorul unui trocar , prevazut cu orificii laterale; manevra este dirijata in vederea intalnirii unui canal biliar dilatat, din care se aspira 20-40 ml de bila, introducandu-se, pe aceeasi cale , o cantitate corespunzatoare de Pobilan sau Odiston. Metoda este indicata in: - cazurile de icter prin retentie; - ictere mecanice cronice, generate de stenoza coledocului; - neoplasmele cailor biliare; - de calculi coledocieni restanti dupa colecistectomie. Datorita metodei se obtin informatii cu privire la sediul inalt sau coborat al unei stenoze biliare, permitand chirurgului sa adopte tehnica operatorie adecvata cazului. 4. Colangiografia laparoscopica. Metoda de explorare a veziculei biliare si a cailor biliare extrahepatice cu ajutorul laparoscopiei. Metoda este grevata de numeroase riscuri, fapt ce a impiedicat ca ea sa se impuna in practica curenta. * Tehnici de explorare radiologica a aparatului urinar cu substante de contrast organo - iodate: - urografia intravenoasa; - urografia in perfuzie; - urografia prelungita; - urotomografia; - urokimografia; - arteriografia cu compresia ureterelor; - arteriografia renala; - alte metode de investigare a cailor urinare: pielografia ascen- denta, ureterografia retrograda, cistografia, cistografia mictio- nala, policistografia, uretrografia. Pregatirea pacientului in vederea explorarii radiologice cu substante de contrast organo - iodate a aparatului urinar urmareste trei obiective principale: - eliminarea suprapunerilor produse de continutul intestinal; - o concentratie maxima a substantei de contrast in urina; - profilaxia accidentelor pe care substantele de contrast iodate le pot provoca. Primul obiectiv este asigurat prin: - respectarea unui regim alimentar care sa evite formarea de gaze, regim ce va include, in principal proteine; - evacuarea continutului intestinelor pe calea purgativelor, preferat fiind uleiul de ricin, 20-40 ml, administrat in ajunul examenului; - evacuarea continutului intestinal pe calea clismei evacuatoare inalte practicata in seara premergatoare examenului; - efectuarea de miscari care faciliteaza eliminarea gazelor. Cel de-al doilea obiectiv al pregatirii este obtinut prin practicarea unei cure de sete, cu 12-14 ore inainte de examen. Testarea bolnavului la iod este foarte importanta si se face astfel: se injecteaza 1ml de substanta de contrast din cantitatea stabilita, se asteapta cateva minute pentru a constata daca exista intoleranta la iod (paloare, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, tulburari respiratorii, cianoza, tulburari nervoase, manifestari anafilactice). In caz de intoleranta se intrerupe injectarea si pe acelasi ac in vena se introduc medicamente specifice tulburarilor aparute; in caz ca nu apar semne de intoleranta se continua injectarea. 1. Urografia intravenoasa. Metoda reprezinta o tehnica radiologica de investigare a aparatului urinar ce consta in injectarea unei substante de contrast si urmarirea secretarii si a excretarii acesteia prin radiografii succesive. Dupa o radiografie pe gol, si testarea la substanta se trece la injectarea substantei. Injectarea unei substante de contrast organo - iodate (Urografin) strict intravenos lent (in circa 5 minute), una, doua fiole in functie de concentratia de iod, dupa ce fiola a fost incalzita in prealabil la temperatura corpului. Este bine sa se asocieze cu doua fiole de HHC. Se efectueaza radiografii succesive la 5-10-15 si 30 minute de la injectare, urmaridu-se opacifierea si eliminarea substantei de contrast in caile urinare. La 2-3 minute de la injectare, apare nefrograma. La 5-7 minute incepe opacifierea calicelor si a bazinetului; la 30 minute mai raman urme de substante de contrast in caile urinare, iar la 40 minute eliminarea este totala. Pozitiile de examinare sunt aceleasi ca si in radiografia renala pe gol (decubit dorsal si pozitia in ortostatism; incidenta de fata, profil). Pentru o mai buna umplere a sistemului pielocaliceal se efectueaza dupa prima radiografie o compresie pe uretere. Urografia intravenoasa este valoroasa deoarece ne da relatii asupra morfologiei si functiei renale. Metoda este indicata: - ca examen functional in toate pertubarile secretiei renale; - in pertubari excretorii prin obstacol cu sediu in bazinet, ureter, vezica sau uretra; - in depistarea anomaliilor de situatie ale rinichilor, a anomaliilor arborelui pielii si ureteral. Urografia intravenoasa are urmatoarele contraindicatii: - hipersensibilitate la iod; - insuficienta renala, hepatica si cardiaca cu caracter grav; - anemie hemolitica, stari febrile, sarcina, etc. 2. Urografia in perfuzie se bazeaza pe administrarea unei cantitati crescute de substanta de contrast, pe cale perfuzorie, in vederea obtinerii unei opacifieri intense si de durata a emonctoriilor renale. Tehnica metodei consta in administrarea a 3-4 fiole de Odiston, dizolvate in prealabil in 250 ml ser glucozat 5%, solutie care se va injecta picatura cu picatura cu ajutorul unui perfuzor, timp de 12-15 minute. Pentru a surprinde inceputul secretiei se recomanda radiografie executata la 5 minute de la injectare, urmand sa se efectueze radiografii din jumatate in jumatate de ora. Metoda este indicata in insuficienta renala. Avantajele metodei sunt: - intensitatea opacifierii este net superioara urografiei standard; - permite o opacifiere timpurie si de lunga durata a cailor urinare; - elimina necesitatea testarii. 3. Urografia prelungita reprezinta tehnica radiologica de investigatie a aparatului urinar in care se foloseste o cantitate dubla de substanta si in cadrul careia se urmareste tranzitul acesteia pe parcursul a circa 2-3 ore. In scopul efectuarii ei sunt folosite 4 fiole Odiston. Primele doua se vor injecta ca in cadrul unei urografii obisnuite, iar celelalte doua la aproximativ 10 minute dupa primele. Este utilizata in insuficiente renale cronice, in cazuri de hidronefroza accentuata. 4.Urotomografia consta din completarea examenului standard cu o serie de sectiuni tomografice. Astfel pot fi evidentiate mai bine unele detalii legate de conturul renal, de forma si de dimensiunile calicelor si bazinetului, de situatia glandelor suprarenale, ca si a ureterelor. Timpul cel mai oportun pentru efectuarea sectiunilor tomografice este acela cuprins intre 15 si 25 de minute de la injectarea substantei de contrast, cand cavitatile pielo-caliceale sunt, de regula, bine opacifiate. Sectiunea efectuata la 6 cm de la planul cutanat al regiunii lombare pune in evidenta cavitatile caliceale situate posterior, iar cele practicate la 8 si 9 cm de la planul mentionat ofera date asupra calicelor orientate anterior, precum si o buna vizibilitate a cavitatii pielice si a jonctiunii pielo-caliceale. 5. Urokimografia. Kimografia practicata in timpul urografiei intravenoase urmareste evidentierea peristalticii cailor urinare. Ea isi gaseste indicatii de electie in studiul infiltratiilor parietale, al stenozelor maligne si benigne, al sclerozelor situate la nivelul ureterelor sau vezicii urinare. 6. Urografia cu compresia ureterelor reprezinta completarea urografiei standard prin compresia ureterelor; aceasta se efectueaza cu diverse dispozitive fixate suprapubian, la nivelul stramtorii superioare a bazinului. Datorita stazei supraiacente, prin compresie este foarte bine evidentiat aspectul cavitatilor pielo-caliceale si al ureterelor superioare. Compresia poate fi instituita inainte de injectarea substantei de contrast sau dupa efectuarea primei radiografii, adica la 5-7 minute de la injectare. In primul caz urmarim numai aspectul morfologic al cailor de excretie superioare, in vreme ce in cel de-al doilea permite si studiul secretiei renale. Compresiunea nu trebuie sa depaseasca o durata de 15-20 de minute. Compresiunea ureterala, alaturi de utilizarea de doze mari de substanta de contrast si de practicarea radiografiilor in procubit si in pozitia Trendelenburg au sporit considerabil posibilitatile urografiei standard. 7. Arteriografia renala. Metoda consta din opacifierea sistemului vascular renal, prin surprinderea substantei de contrast in vasele renale. Se injecteaza 50-60 ml Odiston, intr-un interval de timp foarte scurt, executandu-se trei radiografii la intervale de 10, 20 si 30 secunde de la inceputul injectarii. Astfel se evidentiaza faza arteriala, cea capilara si cea venoasa a opacifierii renale. Substanta de contrast poate fi injectata prin punctie transcutanata a aortei la nivel vertebrei a XII-a toracale (aortografia inalta), intraoperator (direct in artera renala) sau pe calea cateterismului arterei femurale. Metoda este indicata pentru studiul vascularizatiei renale, pe aceasta cale, pentru depistarea anomaliilor vasculare sau a formatiunilor tumorale benigne sau maligne ca si a formatiunilor chistice de la nivelul rinichiului. 8. Pielografia ascendenta. In practicarea acestei tehnici, substanta de contrast folosita este introdusa in bazinet prin intermediul unei sonde ureterale. Substanta de contrast folosita uzual este iodura de sodiu in concentratie de 10% si in cantitate de 5-10 ml, in prealabil sterilizata. Poate fi folosit si Odiston-ul intr-o cantitate identica. Recomandabil sa fie diluate in prealabil de 3-4 ori in apa distilata sterila. Substanta de contrast va fi introdusa prin sonda ureterala cu blandete, intrerupand administrarea in momentul in care bolnavul acuza o senzatie dureroasa in regiunea renala explorata. In acel moment se va opri administrarea substantei si se efectueaza prima radiografie. Tehnica pielografiei ascendente presupune efectuarea a trei radiografii in pozitia orizontala, verticala respectiv Trendelenburg. Contraindicatiile sunt reprezentate de cistita tuberculoasa si de infectiile renale cu caracter acut. Pielografia ascendenta nu furnizeaza decat date morfologice. 9. Ureterografia retrograda. Metoda consta in introducerea la nivelul orificiului ureteral al unei sonde de umplere retrograda de tip Chevassu; sonda este prevazuta la una din extremitati cu o bila, care , obstruand meatul urinar, permite umplerea retrograda a sistemului uretero-pielo-caliceal. Aceasta metoda permite vizualizarea ureterului in ansamblul sau. Este esential ca ureterografia retrograda si pielografia ascendenta sa fie utilizate ca examene complementare pentru obtinerea de date morfologice pe care nu le-a putut evidentia urografia intravenoasa. 10. Cistografia reprezinta tehnica de explorare radiologica a vezicii urinare prin umplerea ei cu substanta de contrast, efectuata pe calea ascendenta si nu descendenta, ca in cazul urografiei standard. Substanta utilizata este Odiston-ul. Se umple vezica si se executa o radiografie cu vezica destinsa apoi a doua, dupa evacuarea partiala a vezicii; se pot efectua radiografii si in timpul mictiunii, obtinand astfel o ureterografie mictionala. Pozitia de radiografiere difera de la caz la caz: in ortostatism, decubit dorsal, oblice drepte sau stangi la 45 grade si raza inclinata tot la 45 grade, dorso-lombar. Prin cistografie ascendenta se pot evidentia doar modificarile morfologice ale vezicii, reprezentate in principal de diverticuli, calculi si tumori. 11. Policistografia (metoda Temeliescu) consta in injectarea in vezica a substantei de contrast in trei etape (15-30-70 ml) si radiografierea pe acelasi film, bolnavul stand nemiscat dupa fiecare injectare. Metoda da relatii asupra supletei peretilor vezicali. 12. Uretrografia consta in opacifierea uretrei fie in cursul efortului mictional la sfarsitul unei urografii obisnuite sau al unei cistografii, fie pe cale ascendenta. Cantitatea de substanta de contrast injectata variaza in functie de lumenul uretrei, normal 10-30 ml. Injectarea se va opri in momentul in care bolnavul semnaleaza o senzatie de tensiune la baza vezicii generata de tendinta substantei de contrast de a trece de sfincterul uretro-vezical. Tehnica este utila pentru explorarea stricturilor ureterale si pentru evidentierea tumorilor uretrei. * Tehnici radiologice pentru investigarea aparatului cardiovascular cu substante de contrast organo -iodate: - angiocardiografia; - arteriografia; - flebografia; - limfografia 1. Angiocardiografia se executa numai cu acordul bolnavului, prevenindu-l asupra eventualelor accidente. Inainte de efectuarea angiocardiografiei este necesar efectuarea unui bilant minim biologic: grupa sanguina, RH-ul, ureea, creatinina si timpul protrombina. Cu 45 de minute inainte de examen se administreaza o jumatate de fiola de mialgin si o fiola de romergan intramuscular. Anestezia generala se practica numai la copii, care sunt mici sau agitati. La adulti se practica anestezia locala cu xilina1% la nivelul locului de abordare vasculara. Bolnavul este monitorizat EKG; mai intai se executa un cliseu radiografic de proba pentru stabilirea constantelor electrice si pozitiei corecte. Inaintea oricarei injectari se verifica calitatea cliseului de proba, centrarea radiografiei, debitul secunda si capacitatea totala de substanta de contrast din injector, etansietatea robinetilor, numarul de filme din seriograf, tensiunea arteriala, pulsul si EKG. Tehnica angiocardiografiei consta in opacifierea cordului si a vaselor principale, prin injectarea unei substante de contrast iodate 75% (Odiston, Urografin, Omnipaque) intravenos, de obicei in vena brahiala; timp de 1-2 minute, se injecteaza o cantitate de circa 1 cm cub/ kgcorp; imediat dupa inceperea injectarii, se executa radiografii in serie, la interval de maximum o secunda, esalonate pe o perioada de 6-9 minute. Tehnica implica un sistem de injectare rapida, sub presiune, a substantei de contrast si de dispozitive care sa permita executarea rapida a radiografiei. Aparatele moderne permit efectuarea in 2 planuri, perpendiculare intre ele, a mai mult de 10 imagini/secunda. In acest fel cavitatile cordului sunt evidentiate tridimensional in toate momentele activitatii lor. Variante ale acestei tehnici constau in introducerea intracavitar a substantei de contrast prin cateter sau punctie intracardiaca. Prin faptul ca metoda implica conditii tehnice, chirurgicale si radiologice deosebite si o serie de ricuri, domeniul sau de aplicatie este restrans, utilizandu-se in special in afectiuni congenitale. 2. Arteriografia. Investigarea radiologica cu substante de contrast organo - iodate a diferitelor segmente si regiuni ale sistemului arterial, arteriografia, practicata in foarte numeroase variante topografice, include doua categorii distincte de examene: - aortografiile; - arteriografiile periferice. A. Aortografiile. Modul de pregatire a pacientului, alegerea si dozarea substantei, ca si aparatura necesara efectuarii aortografiilor sunt asemanatoare celor solicitate de angiocardiografie, astfel incat nu vom mai revenii asupra lor. a. Aortografia toracica este indicata in stenozele aortei superioare, in persistenta canalului anevrismul Valsalva, anevrisme cu alte localizari pe aorta toracica, unele arterial, cazuir de insuficienta aortica si de tromboze ale ramurilor principale ale aortei intratoracice; studiul arterei coronare. Abordarea lumenului aortei toracice se efectueaza prin urmatoarele modalitati principale: - prin punctia directa a aortei, in regiunea parasternala dreapta, in regiunea parasternala stanga sau transternal; - prin introducerea pe calea punctiei percutane a unei canule in artera brahiala stanga sau in carotida comuna de aceeasi parte si injectarea retrograda a substantei de contrast; - prin cateterizarea carotidei primitive si dirijarea canulei pana la nivelul aortei; - prin cateterizarea arterei femurale; - prin introducerea unui cateter cardiac prin artera radiala dreapta pana la radacina aortei. b. Aortografia abdominala este indicata in regiunile aortei abdominale si ale ramurilor acesteia. introducerea substantei de contrast (20-40 ml) se efectueaza prin punctia aortei la nivelul vertebrelor T12 sau T11 si injectarea directa in lumenul vasului, de obicei simultan, prin doua ace cu lungime de 14-15 cm; expunerea radiografica incepe inainte de injectarea ultimei cantitati de produs radioopac. c. Aortografia abdominala joasa este indicata pentru evidentierea bifurcatiei aortei, a arterelor pelviene si arterelor extremitatilor inferioare. Punctia aortei se practica la nivelul vertebrelor L2 sau L3; in rest tehnica ramane aceeasi ca in aortografia abdominala inalta. B. Arteriografiile periferice recunosc extrem de numeroase variante, de aceea vom prezenta doar elemente comune, privind tehnica de efectuare si indicatiile lor in general. Tehnica arteriografiei periferice implica abordarea vasului ce urmeaza sa fie opacifiat, alegerea, dozarea si injectarea substantelor de contrast, in sfarsit aparatura apropriata efectuarii radiografiilor. Calea de abordare a lumenului arterial este cea percutana, prin punctia vasului, urmata, in unele cazuri, de cateterizarea acestuia. Substanta de contrast folosita este Odiston-ul in cantitati ce variaza intre 20-40 ml. Injectarea prin ac sau prin cateter se poate efectua pe calea unui dispozitiv mecanic sau al unei seringi comune, intr-un interval de timp de ordinul a 5-10 secunde. Radiografiile se obtin fie folosind dispozitive seriografice de expunere rapida , fie o instalatie obisnuita de diagnostic. Indicatiile metodei sunt: - evidentierea diverselor anomalii vasculare, de tipul anevrismelor, angioamelor; - evidentierea obstructiilor arteriale, cu precizarea sediului acestora si a situatiei circulatiei colaterale; - studiul circulatiei arteriale la nivelul proceselor tumorale benigne sau maligne cu diferite localizari; - diagnosticul arteriopatiilor cronice periferice. Contraindicatiile sunt doar cele pe care le creeaza substantele de contrast organo - iodate. 3. Flebografia. Explorarea radiologica a diferitelor sectoare ale circulatiei venoase, dupa opacifierea acestora cu substante de contrast organo - iodate este indicata in special pentru studiul dilatatiilor varicoase, al trombozelor venoase profunde si al anomaliilor congenitale ale venelor. Tehnicile de efectuare ale flebografiilor sunt extrem de numeroase, ele difera prin modul de abordare a venei ce urmeaza sa fie injectata si prin diferite manevre accesorii, prin care se urmareste opacifierea cat mai omogena si eliminarea artefactelor. Abordarea lumenului venos se realizeaza pe calea punctiei percutane, urmata uneori de cateterizare, mai rar prin denudarea peretelui venei ce urmeaza sa fie opacifiata (mai ales in cazul safenelor). Calea transosoasa a fost aproape total abandonata, datorita serioaselor accidente pe care le poate provoca. Substanta de contrast folosita este Odiston-ul, Ultravist-ul (flebografia extremitatilor), in cantitati de 20-50 ml, se injecteaza lent, intr-un interval de aproximativ 30 de secunde. In cazul flebitelor evolutive este recomandabila administrarea de anticoagulante inaintea efectuarii examenului. Pentru evitarea unui amestec neomogen al substantei de contrast cu sangele venos sau opacifierea incompleta a venelor se recomanda efectuarea flebografiei in pozitie verticala, pozitie in care substanta de contrast, mai densa impinge inainte coloana de sange, realizand o opacifiere omogena. In cazul flebografiilor se urmareste radiografierea ascendenta si descendenta a venei respective, efectuandu-se radiografii la mijlocul si sfarsitul injectarii. a. Flebografia membrelor inferioare este opacifierea retelei venoase superficiale si profunde a membrelor inferioare. Importanta este vizualizarea retelei profunde. Calea cea mai folosita este punctia directa a unei vene dorsale a piciorului. b. Splenoportografia este flebografia venei splenice, venei porte si a ramificatiilor ei intrahepatice. Bolnavului in decubit dorsal i se face punctionarea splinei pe linia medio-axilara la nivelul celui de-al X-lea spatiu intercostal. Cadenta este de 1 film/1 secunda pentru aproximativ 15 secunde. 4. Limfografia reprezinta investigarea radiologica a sistemului limfatic prin opacifierea acestuia cu substante de contrast iodate si are in vedere atat colectorii limfatici (limfangiografia), cat si ganglionii (adenografia). Tehnica efectuarii limfografiei este conditionata de dotarea cu un perfuzor, un mic dispozitiv de infuzie lenta ce rezista la o presiune de 1000 mmHg si un suport cu doua seringi de 10 ml, cu adaptoare pentru perfuzor, puse in miscare de un motoras sincron reversibil. Viteza de perfuzare o putem adapta dupa necesitati de la 1 la 10, viteza corespunzatoare fiind 5. Dupa abordarea limfotimului se injecteaza substanta de contrast (Lipiodol ultrafluid) si apoi se fac radiografii succesive. Injectarea trebuie executata lent, cu acceasi presiune si ritm egal, de aparat ce injecteaza intr-o ora si jumatate 8-10 ml substanta. Prima radiografie, de control, se realizeaza la inceputul injectarii, apoi la o ora; se fac alte radiografii in pozitii AP si oblice (45 grade) care vor arata starea colectorilor limfatici si inceputul opacifierii ganglionilor. Urmatoarele clisee se vor face la 12-24 de ore. Indicatiile examenului limfatic sunt create de studiul adenopatiilor tumorale retroperitoneale produse de afectiuni de sistem (Boala Hodgkin si celelalte limfoame) sau tumori maligne cu diferite localizari, de edemul membrelor inferioare cu origine obscura. Limfografia poate da unele incidente locale (supuratii), accidente generale (greturi, varsaturi, dureri, febra), accidente pulmonare (embolie) si accidente nervoase (pierderea cunostintei, coma). * Alte examinari radiologice cu substante de contrast iodate: - bronhografia - examen radiologic al sistemului bronhic; - histerosalpingografia - examinare a cavitatilor uterotubare; - sialografia - explorare radiologica a glandelor salivare; - sinusografia - explorare radiologica a sinusurilor fetei; - artrografia - examenul radiologic al spatiilor intraarticulare si periarticulare. 1. Bronhografia este metoda prin care se pune in evidenta arborele bronsic si diferitele modificari care tin de tesutul pulmonar din apropriere. Pentru realizarea unei bronhografii se foloseste drept substanta de contrast Lipiodol-ul. Acest produs nu utilizeaza ca atare, ci se amesteca cu anumite substante pentru a i se mari vascozitatea. Pentru aceasta se amesteca Lipiodol cu sulfamida in pulbere foarte fina: 20 cm cub Lipiodol si 10 g sulfamida alba. Un element de baza in efectuarea unei bronhografii il reprezinta anestezia regiunii faringo-laringiene; in mod curent, se practica anestezia locala; mult mai rar si, mai ales la copii, se utilizeaza anestezia generala. Introducerea substantei de contrast poate fi efectuata pe urmatoarele cai: - calea subglotica; - calea transglotica; - calea supraglotica; - calea intrabronsica (oral, nazal); - calea transparietala (intercricotiroidian). Indiferent prin ce metoda se efectueaza introducerea substantei de contrast bolnavul trebuie sa fie foarte bine pregatit inainte de examen. Aceasta pregatire consta din administrarea de calmante ale tusei, cu cateva zile inainte de examen, la bolnavii care tusesc. In ziua examenului, bolnavul nu trebuie sa ingereze nimic; in general, ei vor primii medicamente sedative. Radiografierea plamanului se efectueaza imediat dupa injectare. In general, pentru o bronhografia localizata, se fac bolnavului radiografii in incidentele de fata, de profil, oblice, in pozitie ortostatica, in decubit si in pozitia Trendelenburg. Bronhografia este indicata in: - cancerul bronhopulmonar; - abces pulmonar; - dilatatiile bronhice; - chisturi pulmonare; - malformatiile structurale ale plamanilor; - fistule traheale si bronhice. Contraindicatii: - in stadii evolutive ale tuberculozei; - insuficienta cardiaca, hepatica si respiratorie avnsata; - stari febrile. 2. Histerosalpingografia este o metoda radiologica de cercetare a cavitatilor uterotubare, folosind un produs opac la razele X. Metoda necesita un aparat special, Schultze, o seringa de 20 cm cub, un filet sau ambou pentru a permite racordarea seringii la o canula uterina. Intre canula uterina si seringa poate fi instalat un robinet pe care se monteaza un manometru pentru citirea presiunii sub care se introduce substanta (Lipiodol, Urografin). Tehnica histerosalpingografiei presupune o judicioasa pregatire a bolnavei. In acest sens examenul nu se va practica in nici un caz in timpul perioadei menstruale, nici in zilele imediat urmatoare, ci in perioada de mijloc a ciclului, respectiv intre a X-a si a XX-a zi a acestuia. Inainte de examen, bolnava va face testarea la iod, o clisma evacuatoare, golirea vezicii urinare si va primii sedative. Dupa executarea examenului bolnava va ramane la pat timp de o ora. Examenul se executa in pozitie ginecologica; se badijoneaza cu alcool iodat regiunea externa a organelor genitale; se introduc in vagin valvele sau speculum pentru a pune in evidenta colul uterin care este prins cu pensaTirbal - situata orizontal - fie deasupra, fie sub orificiul extern al colului uterin; cu ajutorul histerometrului se verifica permeabilitatea orificiului uterin, dupa care se introduce aparatul Schultze, care se fixeaza de pensa Tirbal si se scot valvele. Se face o prima radiografie pe gol, dupa care se injecteaza lent, sub control radioscopic, substanta. In timpul injectarii se fac mai multe expuneri in pozitii de fata, oblice si de profil. Dupa scoaterea canulei se efectueaza o radiografie de ansamblu. Pentru aprecierea permeabilitatii trompelor se practica proba Cotte, care consta in radiografierea regiunii micului bazin la 24 de ore, in cazul utilizarii substantelor de contrast liposolubile si la 30 minute in cazul substantelor hidrosolubile. Histerosalpingografia poate pune in evidenta diferite afectiuni ale uterului si ale anexelor (cancere, tumori benigne, ca, de pilda, TBC genital, fibroame), precum si cauze a unor sterilitati. Histerosalpingografia este contraindicata in: - sarcina; - hemoragiile uterine mari; - infectiile din sfera genitala; - insuficiente hepato-renale; - intoleranta la iod. Accidentele metodei pot fi: - infectioase; - hemoragice; - embolii pulmonare; - perforatie uterina; - rupturi de trompe. Ca incidente, cel mai frecvent apar dureri in sfera genitala sub forma de colici. 3. Sialografia este metoda de investigare radiologica a glandelor salivare. Tehnica sialografiei implica reperarea orificiilor canalelor principale salivare, injectarea substantei de contrast si efectuarea radiografiilor in incidente selective. Substanta folosita este Lipiodol-ul fluid, aproximativ 1,5ml. Incidentele recomandate sunt cele pentru mandibula defilata, tangenta anterioara la fata si pentru baza craniului, in cazul explorarii parotidei, si de profil a mandibulei si axiala pentru planseul bucal cu film ocluzal, in cazul examinarii glandei submaxilare. Sialografia este indicata in: - procese inflamatorii cronice ale glandelor salivare principale; - tumori benigne si maligne ale acestora; - litiaza salivara cu calculi radiotransparenti. Contraindicatiile metodei sunt date de procesele inflamatorii acute. 4. Sinusografia constituie explorarea radiologica a sinusurilor fetei cu substanta de contrast. Metoda consta din injectarea directa intr-unul din aceste sinusuri, dupa o prealabila punctionare, de Lipiodol fluid sau ultra- fluid in cantitate de 6-10 ml. Metoda este indicata: - in diagnosticul sinuzitelor cronice, al celor supurate; - in rinofaringite cronice mucopurulente cu participare sinusala, etc. 5. Artrografia este examenul radiologic al spatiilor intraarticulare si periarticulare practicat cu ajutorul substantelor de contrast iodate sau cu ajutorul aerului. In cadrul examenului cu substante de contrast iodate se foloseste Odiston, in cantitate de 4-7 ml; dupa injectare se efectueaza cateva miscari ale articulatiei pentru a produce o distributie cat mai uniforma a substantei de contrast in cavitatea articulara. Metoda este indicata: - in explorarea articulatiilor mari, in special a genunchiului; - pentru diagnosticarea fisurii sau rupturii de menisc, a dezinsertii- lor capsulare si a luxatiilor meniscale. 6. Mielografia constituie vizualizarea radiologica a regiunii cervico-dorsala, lombara si a fundului de sac sacrat ale canalului medular cu ajuto- rul produselor uleioase iodate injectate strict in spatiul subarahnoidian. Se foloseste Lipiodol fluid sau ultrafluid, in cantitati ce variaza intre 2 si 10 ml. Explorarea spatiului subarahnoidian este indicata in anumite cazuri de paraplegii prin compresii medulare, in special de natura tumorala pentru a preciza sediul procesului si posibilitatea de iradiere tintita; de asemenea in herniile de disc ale regiunii lombare, care au indicatie chirurgicala. Posibilitatile investigatiei cu substante de contrast nu sunt insa epuizate; alte aparate si sisteme vor beneficia, probabil in viitor de valoroasele servicii ale acestei forme de examinare radiologica. V. CAZURI Cazul I Pop Maria in varsta de 56 de ani se interneaza pe sectia chirurgie pentru dureri in hipocondrul drept, cu iradiere in umarul drept, de intensitate mare, cu aspect calicativ, greturi, varsaturi. Antecedente heredo - colaterale si personale - fara importanta. Boala a debutat in urma cu cativa ani prin greturi si gust amar, aparute in urma ingerarii unor alimente (oua), balonari. Anual a prezentat cate o criza dureroasa. Examenul obiectiv evidentiaza sensibilitate in hipocondrul drept. Se efectueaza colangiocolecistografie si se evidentiaza o imagine de calcul radioopac la nivelul colecistului cu diametrul de aproximativ 1 cm. Se intervine operator practicandu-se colecistectomie. Evolutie post operatorie buna. Cazul II Mosutan Aurelia in varsta de 45 de ani se prezinta pe sectia de interne pentru dureri lombare bilaterale cu iradiere in hipogastru, polakiurie. Antecedente heredo - colaterale - fara importanta. Antecedente personale - apendicetomie la varsta de 19 ani. Boala a debutat in urma cu cateva zile prin dureri lombare intermitente, de intensitate moderata cu iradiere in hipogastru, polakiurie, disurie, temperatura 37 cu 8. Examenul obiectiv evidentiaza sensibilitate moderata la nivelul lojelor renale la palpare. Examinarile de laborator evidentiaza un VSH usor crescut (24-40) si leucocite de 8.400/mm cub. Examenul sumar de urina arata prezenta de albumine si puroi, iar in sediment leucocite in numar de 20-30/camp. Se efectueaza urografie intravenoasa cu Odiston, fara a se evidentia modificari evidente reno-uretero-vezicale. Se instituie tratament cu Amoxacilin cu evolutie favorabila. Cazul III Lobont Raluca in varsta de 28 de ani se interneaza pe sectia ginecologie pentru sterilitate primara si dureri la nivelul hipogastrului. Antecedente heredo - colaterale si personale - fara importanta. Istoricul bolii: - este casatorita de 6 ani si fara a folosii metode de contraceptie nu a ramas insarcinata. Lunar prezinta dureri de intensitate moderata intermitente la nivelul hipogastrului. Examenul clinic nu evidentiaza modificari patologice. Examenul local arata usoara sensibilitate a uterului. Se practica histerosalpingografie in ziua a XVI - a a ciclului, evidentiindu-se un uter bifid, proba Cotte este pozitiva. Se externeaza cu recomandarea de reinternare intr-o clinica de specialitate. VI. CONCLUZII Substantele de contrast au fost introduse in practica radiologica din necesitatea de a evidentia regiuni sau formatiuni anatomice, a caror diferenta in atenuarea fascicolului de radiatii este prea mica pentru a putea fi individualizata in imagine. Datorita introducerii substantelor de contrast organo-iodate se pot explora radiologic: - colecistul si caile biliare; - aparatul urinar; - aparatul cardiovascular; - aparatul respirator; - aparatul osteoarticular; - organele genitale; - sinusurile fetei; - glandele salivare, etc. Tipurile de testare a substantelor de contrast organo-iodate sunt: - sublingual; - conjunctival; - intradermic; - intravenos. Efectele secundare date de substantele organo - iodate sunt: - reactii alergice cutanate; - manifestari digestive; - manifestari respiratorii; - manifestari nervoase; - manifestari cardiovasculare. In cazul aparitiei efectelor secundare trebuie sa se intervina in timp util, folosindu-se trusa de urgenta, prezenta in laboratorul de radiologie. VII. BIBLIOGRAFIE I. Grancea, V. ; Percek, A. Substante de contrast organo - iodate. Editura Medicala, Bucuresti, 1990. II. Percek, Arcadie. Accidente prin substante de contrast. Editura Medicala, Bucuresti, 1977. III. Dr. Viorel, Mateescu; Dr. Cornelia, Nencescu. Radioterapie si Anatomie functionala. Societatea de Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1996. IV. Dr. Emil, Capraru; Dr. Goga-Silvia, Ionescu; Conf. dr.Dan, Radulescu; Prof. dr. Valentin, Stroescu; Dr. Gheorghe, Stoicescu. Agenda Medicala 1984. Editura Medicala, Bucuresti, 1984. V. Prof. dr. Valentin, Stroescu; Dr. Gheorghe, Dimache; Biolog Maria, Croitoru; Biolog Liliana, Babes; Dr. Andrei, Olinescu; Ing. Lidia, Grasu; Ec. Romulus, Grosu. Agenda Medicala 1991, Medicamente. Editura Medicala, Bucuresti, !991. VIII. CUPRINS I. INTRODUCERE2 II. SCOP SI MOTIVATIE3 III. DATE STIINTIFICE5 IV. METODE DE LUCRU28 V. CAZURI49 VI. CONCLUZII52 VII. BIBLIOGRAFIE53 VIII. CUPRINS54

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat de medicina. Substantele de contrast organo- iodate". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

 
 
Studentie.ro
 
Inchide
Am uitat parola Cont nou
Conecteaza-te prin Facebook

Acum te poti conecta si prin contul tau de Facebook! Da click pe butonul de mai jos si introdu datele tale:

Login with Facebook