Invatarea constructivista

Conceptul de constructivism a fost preluat din filosofie, apoi termenul a fost aplicat sociologiei, antropologiei, psihologiei cognitive si educatiei. Primul filosof constructivist, Giambatista Vico spunea prin 1710 ca „o persoana stie ceva doar daca poate explica acel ceva” (Yager, 1991). Immanuel Kant elaboreaza apoi ideea ca oamenii nu pot fi considerati doar receptori pasivi de informatie.

In domeniul dezvoltarii organizationale, termenii de "formare" si "invatare" sunt adesea folositi alternativ: referindu-se in linii mari la achizitionarea de cunostinte, aptitudini, atitudini sau comportamente noi sau imbunatatite datorita mediului de instruire daca este emis de o sursa de informatii cum ar fi un text sau o aplicatie de pe computer, un profesor, sau un mentor. Cheia care face diferenta dintre cele doua este in termeni de natura meditativa a invatarii si a integrarii cunostintelor, talentului sau comportamentului in constructia cognitiva este un proces si de acee se pune intrebarea cum vom putea sa ne asiguram ca indivizii construiesc sensuri din mediul social si in consecinta, isi modeleaza intelegerea intr-o lume tot mai tehnologizata? 

 
Constructivismul este o teorie - bazata pe observatie si cercetari stiintifice - despre modul in care oamenii invata. Ea presupune ca oamenii isi construiesc propria intelegere si cunoastere a lumii, pe baza experientei si a reflectiei asupra acestei experiente.