REFERAT PEDAGOGIE: EPICA IN PROZA.

EPICA IN PROZA. ROMANUL Dupa ce vor studia aceasta tema, cursantii vor putea: - sa demonstreze apartenenta unei opere date la specia roman; - sa descrie trasaturile romanului, in general, si ale romanului despre copilarie, in special; - sa prezinte structura narativa a principalelor romane despre copilarie; - sa identifice trasaturile personajelor, reliefand modalitatile de caracterizare folosite de autor. 1. Romanul - preliminarii teoretice 1.1. Definitii 1.2. Dominante ale romanului 1.3. Clasificari 2. Romanul despre copilarie in literatura romana si universala 2.1. Specificul romanului pentru copii 2.2. Romane reprezentative din literatura romana 2.3. Romane reprezentative din literatura universala 3. Romanul de aventura 3.1. Specificul romanului de aventura 3.2. Romane reprezentative din literatura romana 3.3. Romane reprezentative din literatura universala Bibliografie 1. Romanul - preliminarii teoretice "Opera literara se afla intotdeauna dincolo de orice experienta creatoare si dincoace de orice experienta de lectura. Ea este altceva decat crede ca a lasat in ea cel care a creat-o si mai mult decat descopera in ea cel care o interpreteaza." (Gheorghe Craciun) 1.1. Definitii Termenul de "roman" dobandeste de-a lungul evolutiei sale numeroase acceptii, demonstrand si prin aceasta continua sa devenire: - "specie a genului epic, in proza, cu actiune mai complicata si de mai mare intindere decat a celorlalte specii epice in proza, desfasurata de regula pe mai multe planuri, cu personaje numeroase" - potrivit Dictionarului de termeni literari - "epopeea societatii burgheze" - Hegel - "epopeea unui timp in care totalitatea extensiva a vietii nu mai este data intr-un mod imediat, a unui timp pentru care imanenta sensului vietii a devenit problema, dar care totusi n-a incetat sa urmareasca totalitatea" - Georg Lukcs - povestire in limba romana, populara - in Franta secolului al XIII-lea - "o afirmare estetica a cotidianului", o oglinda "a ceasului simplu si neaureolat de legenda" - Jos Ortega y Gasset - "este incompatibil cu universul totalitar" - Milan Kundera - mintind, romanul "transpune un adevar ciudat care poate fi exprimat doar disimulat si protejat" - Mario Vargas Llosa - o fictiune mimand adevarul - un tablou de viata si de maniere reale si un tablou al timpului in care este scris - o lunga naratiune realista in proza, colorata cu mister, folosindu-se de dialog si descriere - o autobiografie a posibilului - cel mai puternic mijloc de comunicare intre visul unui singur om si realitatea profunda a tuturor Tema de reflectie Luand ca reper definitia data de Dictionarul de termeni literari, stabiliti aspectele surprinse de celelalte definitii. Gasiti o noua acceptiune a termenului roman, folosindu-va de informatiile obtinute. 1.2. Dominante ale romanului in analiza romanului, trebuie sa tinem seama de urmatoarele categorii: - INSTANTELE COMUNICARII NARATIVE - autorul - scriitorul operei; naratorul - vocea din text care relateaza (la persoana I sau la persoana a III-a) continutul operei, liantul dintre autor si cititor; personajul - cel care actioneaza faptic, stabileste legatura dintre planurile operei; cititorul - cel care lectureaza textul. - TIMPUL - este corelat cu relatia dintre timpul naratorului si timpul povestirii. Relatia poate fi: de suprapunere - timp linear (cronologic), este o conventie acceptata de cititor, un timp obiectiv, redat prin succesiunea momentelor subiectului si de alternanta - timpul interior, asociat cu durata personala, un timp subiectiv, trairile, intamplarile sunt actualizate in functie de modul in care o traire se asociaza cu alta, o intamplare impune o alta intamplare. - SPATIUL - poate fi precizat direct sau poate fi sugerat; intrucat opera literara transfigureaza realitatea prin actul de creatie, spatiul comun este depasit, ridicat deasupra realului. - PERSPECTIVA NARATIVa - uniperspectivism - punctul de vedere apartine unui singur narator; pluriperspectivism - punctul de vedere apartine mai multor naratori; viziunea poate fi totalizatoare, panoramica - omniscienta - sau poate fi orientata spre un anume lucru - focalizata. - ACTIUNEA - tinand seama de logica evenimentelor, putem vorbi de actiune ordonata si de actiune intrerupta; iar unitatea actiunii presupune alternanta, intercalare si inlantuire. 1.3. Clasificari Multitudinea formelor romanesti impune numeroase clasificari, care de obicei urmaresc un singur aspect dominant: a) dupa cadrul social sau geografic: citadin, rural, exotic, provincial; b) dupa situarea in timp: istoric, contemporan, de anticipatie (S.F.); c) dupa amploarea desfasurarii subiectului: roman de moravuri, fresca, roman al unei crize, al unei existente, al unei succesiuni de generatii; d) dupa procedeul dominant: psihologic, eseistic, comportamentist; e) dupa forma de organizare a discursului: roman epistolar, roman-jurnal, roman-cronica, roman memorialistic; f) dupa curentul literar in care poate fi incadrat: clasic, baroc, romantic, realist, naturalist, suprarealist, modernist, postmodernist; g) dupa G.Ibraileanu: roman de creatie si roman de analiza; h) dupa Nicolae Manolescu: roman doric, ionic, corintic. 2. Romanul despre copilarie in literatura romana si universala 2.1. Specificul romanului pentru copii Romanul pentru copii are multiple valori formativ-educative: - satisface nevoia de aventura si inedit a copiilor, - alaturi de eroii indragiti, copiii traiesc evenimente si sentimente ce le dezvaluie viata sub diversele ei aspecte, - copiii cunosc diverse tipuri umane si comportamente pe care le pot evalua, unele chiar devenind model de viata (cf. Octavia Costea s.a.- Literatura pentru copii, manual pentru clasa a XIII-a - scoli normale - EDP, Bucuresti, 1995, p.91-92), - contribuie la dezvoltarea gandirii si imaginatiei copiilor, la imbogatirea vocabularului, la descoperirea unor modele de exprimare clara, nuantata, artistica. Romanele despre copilarie se pot clasifica in: a. Romane care evoca intamplari din copilaria autorilor: - Ion Creanga - Amintiri din copilarie - Lucian Blaga - Hronicul si cantecul varstelor - Ionel Teodoreanu - La Medeleni - Mihail Sadoveanu - Anii de ucenicie - Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop b. Romane care prezinta psihologia si trebuintele copilului: - Constantin Chirita - Ciresarii - Charles Dickens - David Copperfield - Charles Dickens - Oliver Twist - Mark Twain - Tom Sawyer - Mark Twain - Aventurile lui Huckleberry Finn - Mark Twain - Print si cersetor - Hector Malot - Singur pe lume Marea majoritate a romanelor pentru copii si despre copilarie se inscrie in categoria romanului traditional - doric, dupa Nicolae Manolescu - avand urmatoarele caracteristici: - constructie deductiva, mizand pe obiectivitate, - focalizare zero - omniscienta - naratorul are viziune totala: "El vede prin peretii casei sau prin craniul eroului. Personajele sale n-au nici un secret fata de el." (Tzvetan Todorov), - scriitura la persoana a III-a - previzibilitate - obiectivitate - uniperspectivism - preferinta pentru tipuri, caractere, arhetipuri, - istorism - "Un roman despre trecutul mai indepartat sau mai apropiat poate fi semnul dragostei de viata, chiar mai mult decat un roman al prezentului." (Ovidiu Moceanu - Experienta lecturii, Brasov, Editura Aula, 1997, p.92) 2.2. Romane reprezentative din literatura romana 2.2.1. Una dintre cele mai reprezentative carti ale copilariei este Amintiri din copilarie de Ion Creanga, opera adresata in egala masura micului cititor, dar si maturului, dezvaluind fiecaruia dintre acestia noi valori, in functie de capacitatea lor de receptare. Amintirile simbolizeaza destinul copilului dintotdeauna, dorinta permanenta de joc, fiecare dintre noi putandu-se regasi macar intr-o intamplare descrisa. Trebuie remarcata capacitatea de obiectivare a scriitorului: "asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul". Exercitiu de aprofundare 1. Identificati structura compozitionala a operei Amintiri din copilarie de Ion Creanga. 2. Argumentati apartenenta la specie a romanului Amintiri din copilarie de Ion Creanga. 3. Stabiliti reperele spatiale si temporale ale textului, explicand rolul lor in constructia subiectului. 2.2. Hronicul si cantecul varstelor de Lucian Blaga a aparut abia in 1965 si cuprinde notele unui caiet din 1946. Este o naratiune cronologica, importanta pentru intelegerea personalitatii scriitorului, urmareste reconstituirea unor momente ale copilariei si adolescentei dintr-o perspectiva lirica. in clasele a III-a si a IV-a elevii pot citi capitolele I-VI, care prezinta lumea copilariei, cei doi "stapani" ai acestei lumi - Mama si Tata. La inceput, lumea copilariei este limitata la casa parinteasca, ograda si gradina acesteia, apoi perspectiva se largeste incluzand si scoala din sat. Ciudata absenta a cuvantului si apoi depasirea acestui impas cu ajutorul mamei, patrunderea in lumea logos-ului sunt pagini de un profund lirism: "inceputurile mele stau sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului. Urmele acelei taceri initiale le caut insa in zadar in amintire. Despre neobisnuita infiintare a graiului meu aveam sa primesc o insirare de stiri mai tarziu, de la Mama si de la fratii mei mai rasariti. Aflai atunci ca in cei dintai ani ai copilariei mele cuvantul meu nu era - cuvant. Cuvantul meu nu semana cu nimic. Nici macar cu o stangace dibuire pe la marginile sunetului, cu atat mai putin cu o prefigurare a unei rostiri articulate. Adevarat e, pe de alta parte, ca mutenia mea plutea oarecum in echivoc si nu indeplinea chiar in toate privintele conditiile unei reale mutenii, caci lumina cu care ochii mei raspundeau la intrebari si indemnuri era poate mai vie si mai intelegatoare decat la alti copii, iar urechea mea, ispitita de cei din preajma, se dovedea totdeauna fara scaderi. Cand eram pus la incercare, cedam pe planul miscarii si al faptei. Gestul meu contura intocmai semnificatia poruncii. O dorinta rostita de cineva iti gasea rasunetul in actul cel mai prompt. Totusi, implineam aproape patru ani - si inca nu pronuntasem nici un cuvant. Nici barem cuvintele de temelie ale vietii: Mama si Tata." (Lucian Blaga, 1973, pag.15) Casa, ograda, gradina par a fi adevarate citadele ale familiei in confruntarea cu timpul, ele ii pareau copilului colosale, tainice, dar ocrotitoare - motivul spatiului sacru. Mama are, in viziunea copilului, puteri absolute, ea este in stare sa opreasca un incendiu, aducandu-i copilului certitudinea ca in preajma ei va fi totdeauna protejat: "in mijlocul primejdiei, s-a ridicat in mine, in acea zi, credinta ca Mama va invinge totdeauna si-n toate imprejurarile elementele vrajmase noua si asezarilor noastre."(Lucian Blaga, 1973, p.38) Tatal il impresioneaza prin complexitatea personalitatii sale, prin pasiunea pentru lectura, dar si prin momentele de tandrete in care se apropie de copii, lasandu-se furat de jocurile lor nevinovate (vezi cap.V). Copilul isi construieste treptat un univers propriu al jocului, al dragostei si al prieteniei, se bucura de o mare libertate. Descopera "ulita satului", raul, islazul, osciland inca intre real si fantastic: "Jocurile noastre iscodisera toate virtutile nisipului. Exploatam o gramada mare de nisip marunt pus de cineva sub castanul urias din fata casei. Din elementul usor umezit cladeam bolti, labirinte, biserici. Mai ales biserici. imi pusesem in cap sa devin odata zidar de biserici, adica arhitect. Acesta a fost intaiul meu ideal de viata. Si ma vedeam in toata gravitatea acolo pe gramada de tarana, in exercitiul maret al viitoarei mele meserii. Efemerul alcatuirilor, ce durau pana cand o adiere usca nisipul, nu ne dezamagea. Nu ne revoltam impotriva vantului de sud, ca sa fi incercat vreodata sa-i rupem aripile! Ne statorniceam pentru ziua intreaga, cu o pasiune ce nu cunostea nici foame, nici sete, nici frig, nici canicule, in imparatia nisipului."(Lucian Blaga, 1973, pag.24). Copilul crestea in armonia naturii si a vietii satului: "Timpul ni-l iroseam in joaca aproape neintrerupta. Cugetul nostru isi invata imperativele de la pasari si flori, astfel ca datoria noastra era numai aceea de a creste." (idem, pag. 25) Dupa ce ia in stapanire frumusetile si bogatiile lumii terestre, copilul crede sincer ca devenise si stapanul unei parti din lumea cosmica: "Umbland odata pe ulita cu ochii in sus, am bagat de seama ca cerul venea tot cu mine. Zenitul se misca din loc, tinandu-se neintrerupt deasupra mea! Era o descoperire cu totul noua pe care ma simteam obligat sa o pastrez ca un mare secret in cel mai ascuns ungher al inimii. incepeam sa-mi talmacesc viitorul, pe linia de sus a acestei descoperiri, incat pentru nimic in lume, nu m-as fi incumetat s-o impartasesc si altora. in fiecare zi puneam zenitul la incercare, daca se mai tine pe urmele mele sau nu. As fi fost fara indoiala dezamagit de moarte sa fi aflat intr-o zi ca zenitul ma tradeaza. Si continuam sa tin taina sub trei lacate si sapte peceti." (Lucian Blaga, 1973, p.33) Ceea ce impresioneaza si in Hronicul si cantecul varstelor, observa Alexandru Piru in Panorama deceniului literar romanesc 1940-1950, "este autenticitatea, lipsa de literaturizare a textului, care, daca-si merita titlul aditional de cantec, este pentru ca vine de la un poet si de la un filosof incapabil sa coboare in zona prozei obiective si sa renunte in intregime la limbajul metaforic. Tocmai de aceea hronicul e cu deosebire interesant pentru viitorul biograf, un document esential pentru intelegerea devenirii spirituale a lui Blaga." (op.cit., Bucuresti, EPL, 1968, p.137). 2.2.3. Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade Adolescenta, varsta ce urmeaza imediat copilariei, este incarcata de multiple semnificatii: este varsta cautarilor, cunoasterii si autocunoasterii, varsta initierii, a aspiratiilor si sperantelor. A constituit dintotdeauna o sursa inepuizabila de inspiratie pentru scriitorii lumii, de la textul sumero-babilonian Epopeea lui Ghilgames (inceputul mileniului al III-lea i.d.Chr.) pana la scrierile cele mai recente (Simona Popescu - Juventus, 1994). Epopeea lui Ghilgames este povestea tulburatoare a unor eroi care descopera impreuna valorile umane eterne - speranta, prietenia si devotamentul. Ghilgames si prietenul sau Enkidu invata, se initiaza prin vanatoare si iubire. Basmul popular romanesc ofera modelul tanarului pornit la drum pentru a se initia - Fat-Frumos din Tinerete fara batranete si viata fara de moarte traieste aventura descoperirii idealului. Varsta copilariei, a adolescentei si a primei tinereti este surprinsa artistic in romanul La Medeleni de Ionel Teodoreanu, unde Olguta, Danut si Monica formeaza un trio care "infrunta" impreuna incercarile si provocarile celor trei varste. Ucenicia lui Ionut, volumul I al trilogiei lui Mihail Sadoveanu, Fratii Jderi, proiecteaza adolescentul in epopee - Ionut Jder este implicat in aventura si eroism, devotament si iubire, razbind datorita formarii sale ca om si curtean intr-o epoca de inflorire in Moldova medievala a lui Stefan cel Mare. El este tipul osteanului devotat trup si suflet domnitorului sau, gata de sacrificiu pentru tara si domn. Adolescenta este un subiect abordat si de scriitorii contemporani, Simona Popescu surprinde in confesiunea de esenta narativa Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine modelul metaforic al adolescentei, ca o prima etapa problematizanta. Apare aici motivul papusilor rusesti (Matrioska) ce reflecta succesiunea varstelor omului, memoria / amintirea conserva evolutia fiintei, asa cum fiecare papusa de lemn conserva in interiorul sau alta copie, mai mica, pe care jocul le dezvaluie treptat: "Cine de adolescenta scapa de el scapa. Cine pacea o vrea trebuie sa-si uite adolescenta. Sau s-o transforme in sirop, cum fac scriitorii, in adevaruri general valabile, in universal valabile amintiri din copilarie [...]. Si cine uita se va faramita, desi va parea ca-i intreg ca o sticla." in viziunea autoarei, singura salvare de sub teroarea maturizarii este drumul invers, din afara catre sine - sfidarea specifica varstei - o optiune dificila, dar posibila. O scriere de referinta in literatura despre adolescenta este Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, apreciat de Mircea Handoca drept "un jurnal deghizat, autorul mimand ca aceste notatii sunt doar materia prima ce urmeaza, ulterior, sa fie prelucrata. Intentionat, insa, transformarea n-a mai avut loc. Mircea Eliade ne prezinta astfel prima formulare a conceptului de autenticitate, teoretizat ulterior in eseurile sale si perfectionat in Maitreyi si Santier." Adolescenta infatisata in romanul lui Mircea Eliade este marcata de preocupari enciclopedice, dar si de atmosfera obisnuita a scolii, de oscilatiile sufletesti ale varstei si de ineditul experientelor erotice. Initial, se numea Jurnalul unui om sucit si a fost inceput in mai 1921, apoi in 1923 titlul a devenit Romanul unui om sucit, iar forma definitiva, redactata in 1924-1925 a capatat titlul de Romanul adolescentului miop: "La un moment dat, am simtit ca nu mai pot scrie decat la persoana intai, ca orice altfel de literatura, in afara de cea direct sau indirect autobiografica, n-avea nici un sens. Asa am inceput Romanul adolescentului miop." Adolescentul Mircea Eliade avea o incredere nestramutata in sine si in destinul sau, tot ceea ce face, de-a lungul timpului, considera ca este chemat sa o faca. intr-o prima versiune a romanului isi imagineaza propriul viitor cu o fidelitate de necrezut. in manuscris nota: "De cele mai multe ori, insa, eu ma linistesc inchizand ochii si desfatandu-ma in fata unui spectacol fara pereche. O sala imensa, plina de lume. in fund, pe o estrada impodobita de flori, eu. Sala aceasta, fara indoiala, e o mare Academie din Apus. Iar toata lumea dintr-insa a venit sa asiste la incoronarea mea. Desigur, la incoronarea mea. Cate ori obtin vreun insuficient si ma cearta mama, sunt incoronat intr-o Academie din apus. Spectacolul ma calmeaza." Peste cateva decenii, nota in Jurnal: "Zece mii de studenti inainteaza cu togile lor de culori diferite in procesiune, cu drapele si muzica [...]. Ne urcam pe estrada noi, onorificii , luam loc in primul rand. Presedintele Kingman Brewster Jr. Ne cheama, unul dupa altul, si ne citeste caracterizarea scurta, putin aulica. Despre mine a zis urmatoarele: Apartineti universului. in prima dumneavoastra tinerete ati calatorit din Europa spre intelepciunea interioara a Estului si, dupa ce ati sondat esenta spiritualitatii hinduse, ati creat, pentru a face Estul mai inteligibil Vestului. Venerand marile mistere exprimate in mit si simbol, ati contribuit sa gasiti un limbaj uman al adevarului vesnic." Desi are caracter autobiografic, iar modalitatea de abordare este jurnalul, totusi scrierea este fictionala, autorul se transfigureaza intr-o instanta naratoriala, Mircea: "Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. Voi lucra in fiecare dupa-amiaza. Nu am nevoie de inspiratie; trebuie sa scriu, doar, viata mea, iar viata mi-o cunosc, si la roman ma gandesc de mult [...]. Romanul il voi scrie altfel. Eroul sunt eu, fireste. Ma tem, insa, ca viata mea - stinsa intre copii si carti - nu va interesa cititorii. Pentru mine, tot ceea ce nu am avut, tot ceea ce am dorit din mansarda, in inserari calde si tulburatoare, pretuieste mai mult decat anii tovarasilor mei risipiti in jocuri, in sarbatori de familie si idile..." Romanul prezinta secvente din viata adolescentului , evenimente petrecute la Liceul "Spiru Haret" din Bucuresti - alaturi de colegi, Dinu, Robert, Perri, cunoaste fiorii dragostei. Structural, romanul are doua volume, primul volum cuprinde trei parti (cu zece, noua, respectiv, opt capitole), iar volumul al doilea, intitulat Gaudeamus, este structurat in doua parti - partea I are douazeci si trei de capitole, iar partea a II-a - treisprezece scrisori. Mansarda, care a jucat un rol hotarator in viata lui Mircea Eliade, este un spatiu ocrotitor, in care eroul simte ca-si poate dezvalui gandurile, temerile, dar se si poate forma: "a fost marele noroc al adolescentei si tineretii mele, ca am putut locui doisprezece ani acolo, ca, mai ales, am putut locui ultimii cinci-sase ani singur." Ca si Ion Creanga, Mircea Eliade caricaturizeaza absurditatea si nonsensul, toceala, memorabil fiind, in acest sens, capitolul intitulat Bacalaureatul (pag.206). Primul volum, scris de un adolescent, foloseste procedee ale prozei moderne, permite cititorilor o lectura deschisa. Perioada evocata este contemporana adolescentei lui Mircea Eliade, aici imaginea adolescentului cu trairile si spaimele lui este mai apropiata de realitate, pe cand volumul al doilea se apropie mai mult de adevarata literatura de fictiune. Primul volum fascineaza prin bogatia informatiilor despre epoca de formare a viitorului scriitor, prin adaptarile stilistice in functie de necesitatea fiecarui capitol. Sunt evocate lecturile adolescentei, impresiile produse personajului-narator. Capitolul Drumul catre mine insumi (p. 158) dezvaluie nelinistile si contradictiile a oricarui adolescent, dar contureaza si inceputurile viitoarei personalitati, cu o disciplina ferma in munca, incercand sasi invinga propriile slabiciuni. Un alt capitol memorabil, Papini, eu si lumea (p. 183) dezvaluie efortul tanarului care a invatat singur italiana pentru a-l citi in original pe Giovanni Papini si engleza ca sa si-l "asimileze" pe Frazer. Acum isi da seama ca apartine unei categorii care il scoate din anonimat. Modelul sau este si modelul altora, trairile sale sunt trairile spiritelor dominate de aceleasi idealuri si marcate de aceleasi slabiciuni: "L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. L-am urat pentru ca el a cuvantat lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. Si l-am iubit pentru ca mi-a scris viata... Adolescenta chinuita de miopie si de obsesii cerebrale, roasa de nebunesti ambitii, biciuita de neputinta, consumata in plans..." Lumea adolescentei se contureaza dintr-o galerie de portrete: "Romanul meu va fi un roman cu eroi ciudati. Sufletele lor nu vor fi liniare." Robert, Dinu, Marcu sau Fanica vor capata viata in paginile romanului prin descriere si analiza, prin dialog si naratiune (Gloria lui Robert, p. 66). Mircea, eroul-narator, transfigurare a autorului, este eroul central al romanului. Adolescentul miop este metafora adolescentei, miopia generatoare de complexe devine, in paginile romanului, o stare de spirit, o modalitate inedita de apropiere de lucruri si de intelegere de sine. Mircea, asemenea oricarui adolescent, duce o lupta permanenta cu sine, traieste sentimente contradictorii, de iubire si de ura. Eroul gaseste un refugiu in lectura, care ii dezvaluie atat bogatii spirituale, cat si modele demne de urmat. Matematica il invata lupta cu limita si elanul fixarii unui ideal. Dragostea ii permite stari confuze sau exaltate, dezamagiri, iar teatrul ii ofera adolescentului posibilitatea purtarii unei masti, din spatele careia poate sa-i analizeze mai bine pe ceilalti si, totodata, poate sa-si alcatuiasca propriul model. Modelul adolescentului miop este modelul tensionarii si al vointei, el sintetizeaza sensibilitatea si darzenia sufletului care se cauta. 2.2.4. La Medeleni de Ionel Teodoreanu Temele predilecte ale lui Ionel Teodoreanu, autorul trilogiei La Medeleni (Hotarul nestatornic, Drumuri, intre vanturi), sunt : "voluptatile si melancoliile cresterii, inocentei carnale, tulburarile ivirii unei vieti sufletesti mai complexe, in general, faze de nelamurit fizic si psihic" (G.Calinescu - Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucuresti, Editura Minerva, 1982, p.751). inca de la debutul in 1923 cu volumul Ulita copilariei, Ionel Teodoreanu isi afirma talentul, preferinta pentru "varsta de aur", a puritatii si a spontaneitatii. Cele 14 naratiuni care compun aceste volum pot fi considerate scurte poeme in proza care, prin motivul intoarcerii in timp, prin rememorarea clipelor fermecate de altadata, au ca pretext "o umila si nestiuta ulita de margine de targ". Procedeul artistic folosit de autor este personificarea: ulita il asteapta la poarta pe fratele cel mai mic, la venirea acestuia pe lume; apoi "il privea induiosata pe sub poarta, facandu-i semne cu portita: il chema la ea"; de Craciun, i-l aducea din cer pe darnicul Mos Craciun, tot ulita "il invatase sa priveasca primavara. Stia ca e o duminica a pamantului si ca florile pomilor sunt dragalase ca surasul unui copilas din leagan". Seria rememorarilor este continuata de narator, ulita fiind martorul existentei copilului, adolescentului, apoi a eroului mort in lupta. Luand ca pretext "ulita copilariei", Ionel Teodoreanu evoca, ingenios, etape semnificative din viata omului. prima cunostinta cu Medelenii lui Ionel Teodoreanu se produce o data cu lectura naratiunii Vacanta cea mare din Ulita copilariei: "Auzi tu ce plin de involt suna: Medeleni!? Te-ntrebi: E numele firesc al unui clopot florentin? Al unui sipot de munte? Al unei cantilene?...in amurg, cand se intorc cirezile de la pasune, talangile destrama un vaier plangator, prin care lamuresc, silaba cu silaba: Medeleni...Medeleni...Si-mi pare ca ascult in glasurile acestea clopotele deniilor pagane, prin care ogoarele, padurile si apele jelesc pe nimfa sau zeita Medeleni..." Astfel Medeleni este un spatiu situat la hotarul dintre realitatea obiectiva si idealizarea romantic-pastorala a acesteia, devine - in trilogia La Medeleni - un spatiu sacru, al copilariei si adolescentei, un adevarat microcosmos. Actiunea celor trei romane se petrece in acelasi spatiu (mosia Medeleni) in timpul vacantelor mari (a copilariei, adolescentei si a primei tinereti), creandu-se astfel un cadru spatial si temporal adecvat evocarii, Medelenii devenind locul ideal unde Olguta, Danut si Monica isi pot releva pe deplin personalitatea. Autorul precizeaza, prin intermediul lui Danut, eroul care ne transpune intr-o lume a imaginatiei bogate, o lume mitologizanta, creata de lecturile varstei copilariei: "Eroii sa se joace mereu. Sa fie intr-o continua recreatie. Sa nu-i amestece in nici o drama a parintilor sau a altor persoane mari. Nici o tragedie matura sa nu le impuie gesturi de liliputani actori. Sa-i vada lectorul mereu jucandu-se - profesionisti ai capriciului -, intr-o vacanta ca toate vacantele copilariei, normala prin tot. Din cand in cand numai viata, care treptat se aduna in jurul lor, sa fie vizibila prin ceva. Atunci acea simpla prezenta a vietii sa arate sfasietoarea vremelnicie a copilariei - care sa capete prin aceasta o umbra de moarte - si exactele ei dimensiuni de satulet la poalele unui vulcan." in timp ce Danut e un romantic, sora lui, Olguta, este o realista, cu o luciditate de un farmec aparte, dornica de a-si manifesta independenta. intre cei doi frati, atat de deosebiti temperamental, Monica realizeaza o adevarata punte de legatura, ea este cea care echilibreaza si fixeaza linia de intalnire si de confruntare a celor doi frati. "in alta ordine de idei, trebuie spus ca, in timp ce Danut este proiectia in fictiune romanesca a insasi personalitatii spirituale a autorului, Monica exprima cel mai pregnant fondul intim al eticii propriei opere teodoriene, in implicatiile ei superior si organic moraliste", observa criticul Nicolae Ciobanu in prefata volumului I al trilogiei La Medeleni, Bucuresti, Editura Cartea romaneasca, 1985, p.22. Volumul I al trilogiei, Hotarul nestatornic, sta sub semnul jocului, vazut ca expresie a setei de cunoastere, care angreneaza in mrejele sale atat copiii, cat si adultii, acestia devenind si ei copii, astfel G.Ibraileanu vedea in domnul Deleanu: "tatal camarad, frate mai mare al gutei si pana la un punct copilul ei". Finalul volumului I sugereaza, in fond, parasirea jocului, adica iesirea din copilarie: - Pentru Danut momentul iesirii din copilarie este similar cu disparitia lumii de basm in care se refugia pana atunci: "Acolo (in casa de la Medeleni, n.n.) incepeau povestile cu Statu-Palma-Barba-Cot, cu Prichindel...Acolo faurise Danut o lume marunta, cu oameni mici ca literele, cu animale de statura majusculelor si casute niciodata mai mari decat o carte de povesti, sa incapa in ele numai basme. Danut nu mai era urias - dar ce urias cumsecade!... l-au gonit. Ce inalt era cerul! Ce mare pamantul! Porni inainte spre livada... Ce se intamplase in turbinca lui Ivan? Ce vant vestejise, scuturase imparatii, Feti-Frumosii si povestile? Turbinca lui Ivan era goala? Danut mergea singur. Nimeni nu-l mai insotea. Ostile care intotdeauna veneau in urma lui Danut, sau il asteptau inainte, - pierisera. Pustiu inainte, pustiu in urma! Din casa-l izgonisera, inainte-l astepta scoala... Turbinca lui Ivan era goala si era grea fiindca in ea intrase durerea din viata in locul celei de basm, cu duioasa apasare de moarte a toamnei de paduri." - Olguta incearca permanent sa depaseasca conditia propriei varste: " - Nu mai pot! - gemu Olguta combativa. M-am umflat. Mama, draga, fa-mi si mie o cafea. - Ia, ma rog. - Te rog, mama. - Cafeaua nu-i pentru copii. - De ce? - Fiindca enerveaza. - Atunci tu de ce bei? - ...Fiindca ajuta la digestie. - Si eu n-am digestie? - Ai si fara cafea. - Si tu ai nervi si fara cafea, mama draga, sopti gales Olguta." De aceea un moment semnificativ in evolutia personajului il constituie infruntarea destinului, reprezentat simbolic prin uciderea broastei din helesteul mosiei de la Medeleni. Eroina iese invingatoare, dar eliberarea de blestem este momentana, caci Olguta va reedita sfarsitul ciudatei sale strabunice, Fita Elencu (vezi vol.III) - Pentru Monica jocul are cai proprii de manifestare; fire contemplativa, jocul Monicai este jocul nevinovat al tulburarilor erotice, ea iese din varsta copilariei, abandonandu-se "suferintelor" pentru Danut. Cand acesta pleaca la scoala, Monica ii ascunde in bagaje papusa ei preferata, atasand un bilet ce contine prima ei declaratie de dragoste: "Monica il iubeste pe Danut din toata inima...". 2.3. Romane reprezentative din literatura universala 2.3.1. Romanul Singur pe lume de Hector Malot este consacrat copiilor, autorul orientandu-se spre cerintele tinerilor cititori, tinand seama de interesele si inclinatiile lor. Romanul, aparut in 1878, aduce in prim plan destinul unui copil gasit si dorinta acestuia de a se include intr-o familie. Motivul dominant al romanului este motivul singuratatii. Eroulnarator, Rmi, isi retraieste copilaria. Alaturi de Rmi, cititorul-copil strabate sute de kilometri pe drumurile Frantei, va intalni oameni buni si rai, va trai o seama de bucurii si de amaraciuni. Rmi este un copil gasit, insingurat, intr-o vesnica asteptare si, apoi, cautare a familiei, a prietenilor. Lunga insingurare a eroului este intrerupta de intermezzo-uri de un deosebit lirism (putem aminti momentele traite alaturi de Vitalis, calatoria pe vasul "Lebada", prietenia cu Mattia). Romanul este structurat in doua parti, partea I, cu 21 de capitole, evoca momente din copilaria lui Rmi, partea a II-a, 23 de capitole, prezinta experiente de viata ale lui Rmi, de cele mai multe ori intamplari dramatice, dar care contribuie la formarea personalitatii erouluinarator, ceea ce confera cartii caracteristicile unui Bildungsroman. Hector Malot atenueaza asprimile vietii personajului sau, odiseea copilariei lui Rmi se incheie cu happy-end. "Au trecut anii - multi, dar scurti, caci au fost plini numai de zile bune si fericite. Locuiesc in Anglia, in casa parintilor mei. Copilul nimanui, copilul gasit si azvarlit de acolo-acolo in voia soartei, fara o licarire de speranta care sa-l calauzeasca in valtoarea vietii, fara un acoperis sub care sa se adaposteasca, are azi o mama si un frate pe care-i iubeste si care il iubesc. Sarmanul hoinar, care in copilarie a petrecut atatea nopti prin grajduri, prin suri sau la margine de padure, sub lumina stelelor, este acum in casa lui si a parintilor lui". Hector Malot abordeaza in acest roman teme, cum ar fi: raporturile dintre generatii, alegerea drumului in viata, fericirea si sentimentul datoriei, unitatea dintre vorba si fapta, reflectand cerintele si interesele vitale ale omului. Exercitiu de aprofundare 1. Descrieti viata sociala a Frantei din mijlocul secolului al XIX-lea, asa cum se oglindeste in romanul Singur pe lume de Hector Malot. 2.Comparati drumul initiatic al lui Rmi cu drumul lui Nica, din romanul lui Ion Creanga. 2.3.2. Romanul Print si cersetor de Mark Twain apare in preajma Craciunului anului 1881, surprinzand evenimente din sangerosul secol al XVI-lea, de la sfarsitul domniei tiranice a regelui Henric al VIII-lea. Istoria regilor Angliei este un subiect atractiv pentru cititorul american, iar scriitorul a inserat in paginile cartii experientele personale, proclamandu-si deschis convingerile democratice. Print si cersetor surprinde momente din evolutia (spirituala) a doi baieti nascuti in acelasi timp, in locuri diferite, avand ranguri diferite: "in stravechea cetate a Londrei, intr-o zi de toamna ca toate celelalte, din al doilea patrar al celui de-al saisprezecelea veac, a venit pe lume un baietas, intr-o familie saraca - pe nume Canty - care nu-i dorise nasterea. in aceeasi zi s-a nascut alt copil englez, al unei familii bogate - pe nume Tudor - care dorea din tot sufletul venirea lui pe lume. intreaga Anglie dorea acest lucru." Cei doi copii semanau leit unul cu celalalt, aceasta asemanare va declansa conflictul romanului si va fi generatoarea intregului parcurs epic. Fiecare dintre cei doi se simte atras de lumea celuilalt: Tom "se ducea in zdrente sa cerseasca vreo cativa gologani, sa roada o biata coaja de paine, sa-si primeasca tainul de scatoalce si sudalmi si apoi sa se tranteasca pe maldarul de paie puturoase, spre a-si lua de la capat desarta-i maretie, in vis [...], tot citind si visand intruna la viata printilor, Tom fu atat de puternic inraurit, incat - fara sa-si dea seama - incepu sa faca pe printul"; iar printul Eduard, ascultand relatarile lui Tom despre Curtea Gunoaielor si evenimentele petrecute acolo, exclama: "Ar pretui cat regatul tatalui meu, sa ma bucur de toate acestea macar o data". inca de la inceputul romanului, autorul isi dezvaluie intentia de a construi o opera bazata pe evidentierea contradictiilor intre cele doua lumi, simbolizate prin Palatul Regal si Curtea Gunoaielor; actiunea se desfasoara pe doua planuri, iar cei doi eroi sunt mereu confruntati cu probe care le pun la incercare indrazneala, puterea de intelegere, cunostintele, aducand in prim plan o lume pestrita, cu personaje secundare memorabile: John Canty - tatal lui Tom, bunica lui, parintele Andrew; regele, lordul St.John, contele Hertford, lady Jane Gray. Structurarea pe doua planuri, personajele catalogate in personaje angelice si personaje demonice evidentiaza caracterul romantic al romanului, incercarea de a infatisa lupta dintre bine si rau, dintre adevar si minciuna, pentru care nu exista cale de mijloc. Aceste caracteristici fac din romanul Print si cersetor unul din romanele reprezentative ale literaturii pentru copii. Desi amestecati in medii nepotrivite, cei doi baieti isi pastreaza nealterate insusirile dobandite, iar cinstea si spiritul de dreptate al fiecaruia va duce, pana la urma, la finalul asteptat si cuvenit - repunerea in drepturi a fiecaruia. Astfel, echilibrul existential, intrerupt o data cu schimbarea hainelor, va fi restabilit, iar lucrurile reintra pe fagasul lor, bineinteles cu indreptarile ce se cuvin si care sunt facute, de aceasta data, in deplina cunostinta de cauza. Alternarea celor doua planuri, de-a lungul celor 34 de capitole, mentin vie atentia cititorului, facandu-l coparticipant la evenimentele relatate. Cunoastem mai intai situatia materiala dificila in care traieste Tom, batut de tata si bunica, incurajat de mama si de cele doua surori. Singurul binevoitor al lui Tom este parintele Andrew care il invata sa citeasca, il introduce in lumea minunata a povestilor si basmelor. Imaginatia bogata a copilului il ajuta sa se refugieze intr-o lume a visului, o lume cu printi si printese in care el este conducatorul. Asa creste pana la zece ani, intre adevarul crud si lumea iluzorie pe care si-a creat-o, crezand - in felul lui - ca soarta ii este favorabila. intr-o zi, ajungand in preajma palatului Westminster, spera sa-l zareasca pe print, iar dorinta lui se implineste, printul chiar poruncindu-le strajerilor sa-l lase inauntru. Micul print Eduard il poarta pe Tom prin salile palatului, ii da de mancare, iar lucrurile noi pe care le aude printul il determina sa-l convinga pe Tom sa-si schimbe hainele. in fata oglinzii, unul in hainele celuilalt, isi dau seama de asemanarea totala (la infatisare si la voce), iar printul, uitand de hainele pe care le poarta, poruncindu-i lui Tom sa ramana in sala, se indreapta spre strajerul care l-a agresat pe acesta. Strajerii, crezand ca este cersetorul, il scot din palat, in mijlocul multimii pestrite, iar printul de-abia acum isi da seama ca, prin schimbarea hainelor, cei doi baieti si-au schimbat si soarta. in noua lor lume sunt priviti ciudat, toti crezand ca printul Eduard / cersetorul Tom au innebunit, caci nici unul nu are cum sa se integreze in noul univers, necunoscandu-i regulile si mecanismele. Aceasta inversare de roluri ofera scriitorului posibilitatea de a infatisa dedesubturile regalitatii engleze, dar si legile crude, violente, care domina in lumea nevoiasilor. Moartea regelui il indurereaza pe bietul Eduard, dar e constient ca acum el este regele si trebuie sa se comporte ca atare. Singura raza de lumina in existenta printului cersetor este soldatul Miles Hendon, care il ocroteste pe baiat, ii poarta de grija, acceptandu-i "ciudateniile", numindu-l regele sau. Dupa moartea regelui Henric al VIII-lea, falsul print mostenitor declara ca in Anglia "din ziua de astazi legea craiasca va fi induratoare, si nicicand nu va mai fi sangeroasa". Eduard se pierde iar in lumea raufacatorilor, dar Hendon, indragindu-l, pleaca in cautarea lui; Eduard trece prin experiente diferite, dar care il pregatesc pentru domnie, romanul dobandindu-si, astfel, valoarea de Bildungsroman. Dezamagirile se tin lant, chiar dupa ce Hendon isi regaseste regele, cei doi nu se pot bucura de primire ospitaliera in Hendon Hall, caci vicleanul Hugh, fratele lui Miles, a luat in stapanire intreaga mostenire, nerecunoscandu-si fratele, intemnitandu-l si apoi umilindu-l in fata multimii. Alaturi de Miles Hendon, suporta greutatile inchisorii si Eduard, care exclama: "Lumea-i rau alcatuita, s-ar cuveni ca regii sa mearga cand si cand la scoala legilor de ei intocmite si astfel sa invete ce-i indurarea". intre timp, Tom se invata cu obiceiurile regale, mai are din cand in cand mustrari de constiinta, gandindu-se la soarta regelui de drept. Adevarul iese la iveala in timpul ceremonialului incoronarii regelui Angliei, printul in haine de cersetor raspunde corect la toate intrebarile lordului protector, iar proba suprema - prezentarea Marelui Sigiliu - o trece cu ajutorul lui Tom, amandoi baietii demonstrand cinstea fiecaruia si ajutand la restabilirea adevarului. Miles Hendon primeste onorurile cuvenite, devenind conte de Kent si fiind singurul care avea voie sa se aseze in prezenta regelui - drept castigat in timpul ratacirilor lui Eduard in afara palatului. Ca in majoritatea operelor literare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, naratorul omniscient ofera cititorului toate informatiile despre personajele romanului: cei rai isi capata pedeapsa, iar cei buni si cinstiti sunt rasplatiti pentru meritele lor. Print si cersetor este un roman inedit in creatia lui Mark Twain, cunoscut si apreciat in America mai ales pentru paginile inchinate intamplarilor palpitante prin care trec eroii Tom Sawyer si Huckleberry Finn, surprinzand psihologia copilului american din secolul al XIXlea. 3. Romanul de aventura si calatorie 3.1. Specificul romanului de aventura si calatorie Calatoria si aventura au atras intotdeauna omul, fascinand spiritul acestuia. Explorand tinuturi necunoscute sau imaginare, omul traieste prin calatorie experienta cunoasterii altor lumi si chiar asumarea propriei identitati. Calatoria este o tema ce traverseaza literatura de la inceputurile ei pana in prezent, fiind valorificata, atat de literatura culta, cat si de cea populara, pentru complexitatea motivelor ce le implica, pentru simbolistica bogata si aria de semnificatii. Ea se poate defini ca experienta existentiala, dezvaluindu-i omului frumusetea spatiului terestru, pe de o parte, si nemarginirea cosmica, pe de alta parte; totodata, calatoria inseamna initiere, se poate transforma intr-un traseu spiritual (v. Singur pe lume de Hector Malot), dar poate insemna si cunoastere, aventura, risc, dorinta de nou, schimbare. De multe ori, calatoria joaca rolul unui pretext narativ, oferindu-i scriitorului posibilitatea de a imagina in textul literar lumi necunoscute, personaje inedite, aventuri spectaculoase. Calatoria capata in constiinta umana numeroase valori, fiind realizata fie din setea de aventura, fie din dorinta de a-si satisface dorul de explorare si initiere. De obicei, calatoria se efectueaza in dublu sens: un drum intr-un decor specific, peripetii neasteptate, cu personaje ce traiesc un anumit tip de experienta, dar si o aventura interioara, o devenire spirituala ce este generata de calatoria propriu-zisa. Astfel, calatoria simbolizeaza nu numai cunoasterea unui nou spatiu, ci si o descoperire interioara, o evolutie spirituala. Marian Popa arata in Calatoriile epocii romantice ca "fiecare epoca istorica sau literara, fara sa descopere, de fapt, calatoria, isi asuma un mod propriu de a se deplasa, in spatiu, in timp, intr-un univers exterior sau in unul interior, in sens informativ sau imaginativ". Epopeea lui Ghilgames prezinta suferintele si faptele de vitejie ale lui Ghilgames, regele Urukului. Desi semizeu, eroul este inspaimantat de gandul mortii, sufletul sau este intro framantata cautare a nemuririi. Erou tragic, Ghilgames traieste drama neputintei de a invinge moartea. El porneste intr-o calatorie a cautarii nemuririi, asemenea lui Fat-Frumos din basmul romanesc Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, calatorie sortita esecului, eroii traind tragedia idealului in veci neatins. Cele doua epopei atribuie lui Homer, Iliada si Odiseea, adancesc semnificatiile aventurii si calatoriei; simbolic, Odiseea este poemul pacii interioare regasite, al echilibrului existential restabilit, iar la nivel narativ - o aventura cu un adanc continut mitic si legendar. in literatura Evului Mediu, aventura este vazuta ca o modalitate de testare a curajului si a barbatiei, de castigare si de dovedire a iubirii, mai ales in romanele cavaleresti. Idealul cavaleresc presupune vitejie, simt al onoarei, curaj, cultul femeii (doamnei), scopuri marete. Acestui ideal ii corespund cavalerii Mesei Rotunde, ecouri ale cavaleresti medievale intalnim in Divina Commedia lui Dante Alighieri si in opera lui Miguel de Cervantes, Don Quijote. in iluminism, calatoria in spatii necunoscute devine un pretext pentru satirizarea moravurilor societatii; prin intermediul ochiului obiectiv al "strainului", motiv literar consacrat de Montesquieu in Scrisorile persane, Jonathan Swift in Calatoriile lui Gulliver satirizeaza societatea contemporana sub aparenta unei calatorii in lumi exotice, fantastice. in romantism principiul calatoriei este curiozitatea, avand drept trasaturi: plecarea precipitata, motivatia misterioasa, schimbarea identitatii, gustul pentru neprevazut si provizorat, lipsa unui itinerar, pasiunea observarii peisajului. De romantism se leaga si motivul calatoriei fantastice (v. Sarmanul Dionis de Mihai Eminescu). Secolul al XX-lea aduce cu sine modernizarea si nuantarea discursului epic, acum capata amploare romanul istoric (Fratii Jderi de Mihail Sadoveanu) si romanul exotic, dar care valorifica tehnica jurnalului si a reportajului (Maitreyi de Mircea Eliade). Literatura de aventuri ocupa un spatiu epic larg, in care evolueaza, sub semnul ineditului, personaje dinamice care se definesc pe masura ce participa la actiune. Acest tip de literatura cunoaste o adevarata evolutie istorica: de la povestirea de calatorie din Odiseea lui Homer la utopia satirica a lui Jonathan Swift (Calatoriile lui Guliver) sau la utopia etica si civilizatoare a lui Daniel Defoe (Robinson Crusoe), de la eroii aventurieri ai iluminismului, la romanele de capa si spada ale lui AL.Dumas si pana la eroii adolescentini care se maturizeaza prin aventura, ai lui Charles Dickens, Mihail Sadoveanu, Jules Verne, Constantin Chirita. in prima acceptie a termenului de "literatura de aventuri" se accentueaza: - realismul fictional al genului, - regia aventurii, - dinamismul actiunii si personajelor. Pe masura evolutiei istorice a conceptului de literatura de aventuri apare ideea ipotezei de spatiu necunoscut si de tensiune a cunoasterii. Literatura de aventuri exprima un grad inalt de cunostinta etica, reprezentativa pentru o anumita epoca, de aici modelul de erou pe care cititorul il poate urma interiorizand anumite trasaturi specifice: curaj, libertate de miscare, generozitate, perseverenta in urmarirea unui deal, loialitate, inteligenta, spirit practic. Eroul compenseaza si cultiva dorinta de evadare si nevoia de actiune a cititorului, specifice mai ales perioadei preadolescentine. Spatiul epic are atributele realului, ale accesibilului (tari locuri cunoscute, zone muntoase, cai maritime sau fluviale), dar ineditul apare acolo unde, aproape de locurile explorate, mai exista mister si necunoscut: - insula pustie la Daniel Defoe - Mississippi la Mark Twain - Pestera Neagra la Constantin Chirita Aceasta lume posibil reala a aventurii poate avea alternative, convertibile in dimensiuni umane: - spatiul selenar la Eminescu si Jules Verne - asteroidul la Antoine de Saint-Exupry - "tara minunilor" la Lewis Carroll - "dumbrava minunata" la Mihail Sadoveanu Scriitorul devine un reporter activ care inregistreaza itinerarul, perspectivele descrierii, detaliile semnificative (scriitor omniscient), iar cititorul intra in contact direct cu relatiile explorate de personaje in care descifreaza un peisaj real, un climat caracteristic, de obiceiuri si traditii, valori, idei, trairi. Dorinta omului de a-si infrunta destinul este satisfacuta si prin curiozitatea parasirii mediului obisnuit si explorarea unor lumi noi, necunoscute inca. in cazul unor mari calatori, cum ar fi Marco Polo, Vasco da Gama, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci aventura si calatoria coincid. Jules Verne are darul de a realiza "o opera enciclopedica de popularizare stiintifica" (Ion Hobana), intitulata Istoria marilor descoperiri, in care, prin prezentarea exploratorilor, ne indeamna sa pornim la descoperirea universului: "Acordand importanta cuvenita marilor personalitati, el intelege ca descoperirea pamantului constituie totusi rodul unui urias efort colectiv, in care ispravile de mai mica anvergura pregatesc in mod necesar exploziile spectaculoase de genul celei legate de numele lui Columb" (Ion Hobana, Cuvant inainte la Verne, Jules - Istoria marilor descoperiri, Bucuresti, Editura Ion Creanga, 1994, p.11). Calatorul roman despre care povesteste Ion Neculce in O sama de cuvinte este "Neculai Milescu Spatariul, de la Vaslui de mosia lui, pre invatat si carturar", un boier roman care a jucat un rol decisiv la curtea tarului Alexei Mihailovici al Rusiei. Chitai (China), tara vizitata de Milescu, era pe vremea aceea ca o tara fabuloasa, datorita lipsei de informatie si mijloacelor de comunicare insuficiente. Proza de calatorie este continuata in literatura romana de Ion Ghica, Gr. Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, Ioan Grigorescu. Tema de verificare Distingeti in povestirea Balta-Alba de Vasile Alecsandri aspectele sociale ironizate cu ajutorul motivului literar al "calatorului strain". 3.2. Romane reprezentative din literatura romana in romanele de aventura si calatorie, timpul epic este adesea segmentat de timpul rememorarii, scriitorii transfera deseori aventura ca fictiune intr-un posibil uman, folosind timpul narativ anticipativ. Posibilul autentic este sugerat si prin consemnarea unor date, transcrierea unor documente, scrisori, acte (v. Toate panzele sus! de Radu Tudoran). Personajele dobandesc functii exponentiale: antropologice, etnice, sociale, profesionale, comportamentale, caracteriale. Eroul principal acumuleaza si probeaza trasaturi pozitive, slabiciunile sale sunt admisibile in ordinea etica. Uneori autorii transfera aventura cunoasterii din lumea umana in lumea adiacenta vie a ecosistemului nostru: Colt Alb de Jack London, Fram, ursul polar de Cezar Petrescu. 3.2.1. Romanul lui Cezar Petrescu, Fram, ursul polar a aparut in 1933, fiind considerat de autor - intr-un interviu din 1936 - o scriere destinata copiilor: "Pe urma am scris carti pentru copii, m-am gandit la sufletul lor, care era doritor de o poveste duioasa cu animale. Am tiparit Fram, ursul polar, care nu poate vietui nici in circ si nici la locul lui de nastere, de unde a fost dezradacinat. E o poveste cam trista, dar e scrisa totusi pentru copii; si-i izvorata dintr-un sentiment de duioasa mila pentru un pui de urs intalnit la o menajerie." Cele saisprezece capitole ale romanului poarta cate un titlu semnificativ, infatisand povestea impresionanta a puiului de urs, infatisata pe doua planuri - al prezentului si al rememorarii. Tema de verificare Explicati rolul rememorarilor in Fram, ursul polar de Cezar Petrescu Personaj central al cartii lui Cezar Petrescu, Fram este simbol al dezradacinarii, al celui care se rupe de pamantul natal, de copilarie. Pentru Fram intoarcerea in lumea reala, a zapezii vesnice, nu mai este posibila, caci el a privit ca reala o alta lume, iluzorie, cea a circului. Finalul deschis al romanului ofera copiilor sansa de a privi soarta lui Fram din perspectiva optimista, specifica varstei lor. 3.2.2. Toate panzele sus! (1954) de Radu Tudoran este o descriere a unei calatorii facute sub semnul prieteniei si al dorintei de cunoastere. Personajul principal Anton Lupan traieste o adevarata aventura, strabatand cu goeleta "Speranta" Marea Neagra, Marea Egee, Mediterana, Marea Rosie, Atlanticul, ajungand la tarmurile Patagoniei si ale Tarii de Foc, calatorie intreprinsa din dorinta de a-si regasi prietenul, Pierre Vaillant. Tovarasii lui de drum (membrii echipajului) sunt: Gherasim, Ieremia, Ismail, Mihu si Adnana, sirianca salvata de Anton Lupan. Romanul este structurat in patru parti (La poarta Levantului, Ultima sirena, Crucea sudului si Alcalufii) si treizeci si patru de capitole, apropiindu-se de specificul basmului prin infatisarea luptei dintre bine si rau, dreptate si nedreptate. Apropierea de basm se poate descoperi si prin descrierea locurilor exotice, misterioase prin care trec eroii, solutiile iesite din comun prin care personajele reusesc sa scape din situatii critice. Este, totodata, un roman educativ, cititorul parcurgand, alaturi de eroii romanului, mari si continente, cunoscand locuri pitoresti, oameni diversi, afland tehnici de construire a vapoarelor etc. Romanul are un final deschis, calatoria fiind pretextul epic, Radu Tudoran oferindu-i cititorului sansa de a "participa" la peregrinarile echipajului: "si astazi exista undeva echipajul Sperantei, asteptand sa ridice ancora". Tema de verificare Evidentiati trasaturile de caracter ale lui Anton Lupan, protagonistul romanului Toate panzele sus! de Radu Tudoran. 3.2.3. Romanul lui Constantin Chirita, Ciresarii, aduce in prim plan personajul colectiv, grupul ciresarilor, surprinzand psihologia preadolescentilor, usurinta cu care trec de la "curiozitate si indrazneala la risc si placerea aventurii" (Vistian Goia, Literatura pentru copii si tineret, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003). Ciresarii este un roman de aventura, compus din cinci volume, scrise intre 1956-1968: I. Teroarea neagra / Cavalerii Florii de cires II. Castelul fetei in alb III. Roata norocului IV. Teroarea alba V. Drum bun, ciresari! Volumul I este considerat cel mai reusit si apropiat de scolarii mici. Sase elevi din clasa a VIII-a - Victor, Dan, Ionel, Ursu, Maria, Lucia - se hotarasc sa exploreze Pestera Neagra din imprejurimile orasului de provincie in care locuiesc. Toti stau in cartierul Ciresului - de aici provine numele generic al grupului "ciresarii". Pregatirile celor sase sunt urmarite de Tic, fratele Mariei, dar si de doi baieti rivali - Pompilica si Sergiu. Mos Timofte, portarul scolii, il convinge pe inginerul Florescu, fost elev al scolii si tatal lui Tic si al Mariei, sa-l lase pe Tic sa participe la expeditie. Peripetiile prin care trec cei sapte ciresari maresc tensiunea, harta pe care au procurato se dovedeste incompleta, Tic gaseste intr-o firida o cutie pe care o credea "fermecata", de fapt, era un aparat TFF, apartinand unui spion periculos. Ca orice roman de aventuri pentru copii, tinerii sunt salvati, spionii descoperiti de tineri sunt predati autoritatilor, iar expeditia se incheie cu happy-end. Astfel, romanul devine o lectura captivanta, prin peripetiile relatate si prin veridicitatea caracterelor: - Ursu se distinge prin modestie, tarie morala si robustete fizica; - Ionel - seful expeditiei - acasa este un alintat, la scoala, orgolios, superficial - el este preadolescentul schimbator; - Lucia - impulsiva, autoritara, dar priceputa in probleme tehnice; - Maria - inteligenta, intransigenta, duioasa; - Victor - serios, calculat, masurat in purtari, gandeste matur, dovedeste perseverenta, fiind adevaratul conducator al ciresarilor; - Dan este dedicat grupului, fiind un prieten adevarat; - Tic aspira sa apartina grupului ciresarilor, el este indraznet, traieste intr-o lume a fanteziei. Aventura traita apropie si mai mult grupul ciresarilor, dezvolta spiritul de echipa, constiinta apartenentei la grup, contribuie la cultivarea prieteniei adevarate, a respectului reciproc. Tema de verificare Selectati si comentati un fragment care ar putea fi studiat de elevii din clasa a IV-a. 3.3. Romane reprezentative din literatura universala Daniel Defoe (1660-1731) publica in 1719, la Londra, vestitul sau roman Viata si nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe, considerat de Jean Jacques Rousseau un excelent "tratat de educatie", iar de savantii lumii o interesanta si instructiva carte pentru copii si tineret. Prima traducere romaneasca dateaza din 1835. Defoe scrie doua continuari - Celelalte aventuri ale lui Robinson Crusoe si Cugetari serioase din timpul vietii si a uimitoarelor aventuri ale lui Robinson Crusoe -, dar care nu vor cunoaste succesul primei carti, neatingand nivelul artistic al acesteia. Traind intr-o epoca a calatoriilor, pe vremea cand Anglia stapanea marile si oceanele, Daniel Defoe a calatorit prin Spania, Italia, Germania si Franta, a cunoscut cele mai noi descoperiri, astfel romanul sau se bazeaza atat pe realitatile timpului, cat si pe bogata imaginatie a creatorului sau. Faptul real care sta la baza crearii romanului este aventura marinarului scotian Alexander Selkirk, abandonat, in 1705, pe insula Juan Fernandez, in largul Oceanului Pacific, departe de coastele Americii de Sud. Este salvat in 1709 de capitanul Rogers, un navigator curajos, pornit intr-o calatorie in jurul lumii. Defoe realizeaza un roman care va cunoaste celebritatea prin subiectul tratat: o corabie naufragiaza in apropierea coastelor Americii, piere intreg echipajul cu exceptia unui marinar, Robinson Crusoe, pe care soarta-l osandeste sa traiasca singur timp de 28 de ani, pe o insula oarecare (Insula Deznadejdii / Singuratatii), departe de tarmul continentului si de drumurile marinarilor, demonstrand ca omul intreprinzator stie sa stapaneasca natura, s-o foloseasca in propriul interes, supravietuind in conditii vitrege. Cartea, compusa din douazeci de capitole - secvente narative inchegate -, scrisa la persoana I confera intamplarilor o nota de autenticitate, are caracterul unor relatari de calatorie, putand fi incadrata in mai multe categorii: roman de aventura, roman cu caracter autobiografic, roman social. Desi nascut si crescut intr-o familie instarita, fara a avea grija zilei de maine, tanarul Robinson se simte atras de mirajul marilor si al oceanelor si intreprinde, la numai 19 ani, prima sa calatorie. Corabia naufragiaza, tanarul scapa cu viata, dar esecul nu-l descurajeaza, impreuna cu un capitan de corabie calatoreste in Guineea, devenind un bun marinar si un gustor priceput. intr-o alta calatorie, langa Insulele Canare, Robinson este luat rob de niste pirati, reuseste sa se salveze si de aceasta data. Ajuns in Brazilia, devine un plantator cu venituri considerabile, dar dorinta de calatorie invinge si de aceasta data. Pleaca intr-o calatorie spre Guineea, pentru a cumpara sclavi pentru plantatorii din Brazilia. O furtuna puternica scufunda corabia, fiind singurul ei supravietuitor, ajunge pe o insula pustie din preajma Antilelor Mici. Pe aceasta insula ramane douazeci si opt de ani, incercand, pas cu pas, sa invinga dificultatile unui mediu ostil, pustiu; incepe in primul rand un proces de "imblanzire" a locului - isi construieste o casa in stanca, ajutandu-se de uneltele aduse de pe epava corabiei, apoi planteaza o padurice in fata casei, cultiva orez, vaneaza si domesticeste animale. Prin grija lui Robinson, insula devine treptat un loc primitor, in care eroul nu mai simte atat de acut apasarea singuratatii. Patrunzand in inima insulei, Robinson descopera ca aceasta devine din cand in cand locul ospetelor unor canibali ce-si sarbatoresc victoriile devorandu-si prizonierii. Reuseste sa-l salveze pe unul dintre prizonieri, caruia ii da numele de Vineri si incepe un lung si migalos proces de educare si civilizare a salbaticului. Acesta isi pierde treptat instinctele canibalice, devenind un bun tovaras de munca si prieten devotat. Vineri parcurge un lung drum spre umanizare - el reprezinta o civilizatie primitiva, cu obiceiuri crude; sub influenta binefacatoare a lui Robinson invata sa manance friptura (renunta la carnea cruda), incepe sa vaneze, sa isi ajute stapanul la toate treburile, invata sa vorbeasca limba engleza, asadar se civilizeaza. Dorul de tara incepe sa-l copleseasca pe Robinson, prilejul de a parasi insula se iveste o data cu apropierea de insula a unui vas ai carui marinari s-au revoltat contra capitanului lor, dorind sa transforme corabia in vas de pirati. Comandantul este salvat de Robinson si, dupa douazeci si opt de ani, Robinson se intoarce in patrie. Romanul, prin problematica abordata, atrage o larga paleta de cititori, fiecare din ei gasind in paginile cartii motivatia lecturii. Copiii vad in Robinson un erou temerar, dornic de aventura si calatorii; o minte agera, un spirit activ si practic, el are calitatile necesare atingerii unui ideal umanitar - potrivit viziunii adolescentilor; maturul identifica in textul romanului bogate semnificatii social-filosofice. Asa cum este catalogat in Istoria literaturii engleze a lui A.Anixt (Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1961), Robinson Crusoe este "o alegorie a destinelor intregii umanitati", care, ajungand pe insula, a inceput prima treapta a istoriei umanitatii. intai el gaseste produsele alimentare necesare de-a gata, in natura, traind din vanat si pescuit, treptat, incepe sa se ocupe de cresterea vitelor, domesticind niste capre salbatice, apoi seamana seminte gasite pe epava corabiei (orz, orez), parcurgand primii pasi din evolutia triburilor primitive. Aparitia lui Vineri marcheaza o noua etapa in viata lui Robinson, intre cei doi se stabilesc relatii de stapan-sluga, luand nastere o prima forma de viata civica. Salvarea unor europeni naufragiati, cazuti in mainile canibalilor, duce la formarea pe insula a coloniei, fiecaruia i se da un lot de pamant, aparand proprietatea privata. Chiar si dupa ce se stabileste in Anglia, Robinson le trimite celor ramasi pe insula provizii, ii viziteaza, imparte insula pe parcele de pamant cultivabil, contribuie, astfel, la civilizarea teritoriului al carui guvernator este. Caracterul educativ al romanului transpare si din descrierile de natura exotica, din prezentarea obiceiurilor unor triburi primitive, din infatisarea transformarilor treptate ale unui loc neprimitor, ostil, intr-un peisaj ospitalier, intr-un taram edenic. Este o pledoarie pentru om, pentru omul inteligent - "homo sapiens", capabil sa transforme natura prin actiune - "homo faber" si sa se transforme: "Felul meu de viata era acum mai lesnicios decat la inceput; mult mai placut, atat trupeste, cat si sufleteste. Adesea, asezandu-ma la masa, inchinam o ruga de multumire si ma minunam cum asternuse mana Domnului masa pentru mine in desert. invatasem sa privesc mai mult partile luminoase ale soartei mele decat cele intunecate. Recunosteam bucuriile si nu mai vedeam amaraciunile. Simteam adesea atata multumire, cat nu se mai poate spune prin cuvinte." Eroul reuseste sa-si invinga temerile, sa depaseasca cu barbatie si curaj incercarile la care il supune soarta, gasind de fiecare data resursele fizice si morale necesare depasirii crizei momentane: "Fusesem aruncat pe aceasta insula, dupa ce furtuna puternica ne tarase departe de drumul nostru... Aveam tot temeiul de a presupune ca voia cerului era sa-mi termin zilele intr-un trai deznadajduit pe aceasta insula pustie. Lacrimile imi curgeau siroaie cand ma gandeam la soarta mea." Temperamentul optimist si increderea in fortele proprii il ajuta pe erou sa transforme insula salbatica intr-o oaza de civilizatie. Harnicia, perseverenta, curajul, hotararea, spiritul de initiativa sunt doar cateva din calitatile eroului care impresioneaza cititorul prin capacitatea lui de supravietuire, prin iscusinta si rabdarea de care da dovada in realizarea scopurilor sale. James Sutherland, biograf si comentator al operei lui Daniel Defoe, evidentiaza faptul ca limbajul eroului este limbajul omului simplu si lucid care vorbeste neafectat si cu bun simt, asa cum ii dicteaza propria spontaneitate. Robinson este, in fond, portretul idealizat al creatorului sau, portretul unui om practic, la care bunul simt, faptele si indemanarea au actionat intotdeauna impreuna. Robinson este un simbol al omului - singur in lupta cu dificultatile existentei, valoarea educativa a romanului constand in a-i invata pe copii ca omul poate si trebuie sa lase ceva durabil in urma sa. Numai folosindu-si cu indemanare cunostintele si priceperile dobandite anterior, Robinson reuseste mai intai sa se salveze, apoi sa supravietuiasca, asigurandu-si un trai cat mai placut si mai confortabil, pentru a lasa in urma sa - dupa douazeci si opt de ani - o insula populata (cultivata si cu animale domesticite). Robinson invinge si datorita acelui atribut care ii este caracteristic doar omului - gandirea. El nu este nici o clipa singur, doar fizic, poarta in permanenta un dialog cu sine insusi, are un calendar, nu admite - pe planul gandirii - ruptura de lumea civilizata. in aceasta consta, de fapt, salvarea lui. Maretia lui Robinson consta in puterea inteligentei sale de a se putea adapta unor conditii vitrege, carora le raspunde cu spirit practic, prudenta, iscusinta, invingandu-le, in cele din urma. Robinson este, totodata, un misionar, el raspandeste civilizatia europeana si religia protestanta. Esecurile din tinerete (naufragiile) l-au calit pe erou, pregatindu-l pentru marea aventura. El se foloseste de produsele civilizatiei cu indemanare si harnicie, iar "naufragiul, departe de a fi o intamplare tragica, este deus ex machina care ii da posibilitatea lui Defoe sa prezinte munca solitara nu in chip de alternativa a condamnarii la moarte, ci ca o solutie pentru complicatiile unei realitati economice si sociale." (cf. Watt - The Rise of The Novel, Penguin Books, London, 1976, p. 98). Capodopera lui Daniel Defoe este o carte fundamentala in literatura universala, Rousseau considera ca "atata vreme cat gustul nostru nu se va strica, vom gasi mereu placere in a o citi", iar Petru Comarnescu afirma: "Timpul nu i-a imbatranit cartea, ci, dimpotriva, ii pastreaza farmecul si ii sporeste sensurile", confirmandu-se astfel constatarile lui James Sutherland: "De fapt, Defoe ne-a satisfacut cateva din dorintele permanente pe care le purtam in suflet si si-a ajutat cititorii sa retraiasca multe dintre uitatele bucurii ale copilariei - bucuria de a te juca de-a construitul unui adapost, de a fabrica lucruri, de a ingriji animale, de a vedea cum cresc plantele sadite de mana ta, de a te lupta cu pieile rosii (aici pieile negre), de a naviga cu pluta sau cu barca etc.". Bibliografie - Calinescu, G. - Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucuresti, Editura Minerva, 1982 - Cioculescu, Serban; Streinu, Vladimir si Vianu, Tudor - Istoria literaturii romane moderne, Ed.Eminescu, Bucuresti, 1985 - Constantinescu, Pompiliu - Scrieri, vol. I-VI, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1967-1972 - Craciun, Gheorghe - Introducere in teoria literaturii, Editura Magister/Cartier, Brasov, 1997 - Crohmalniceanu, Ov. S. - Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, vol. III- III, Bucuresti, Editura Minerva, 1972 - Lovinescu, E., Istoria literaturii romane contemporane, Bucuresti, Editura Minerva, 1973 - Manolescu, Nicolae - Arca lui Noe, vol. I, II, III, Bucuresti, Ed. Minerva, Bucuresti, 1980, 1981, 1983 - Piru, Al. - Istoria literaturii romane de la inceput pana azi, Ed.Univers, Bucuresti, 1981 - Romanele prezentate in baza de curs - Simion, Eugen - Scriitori romani de azi, vol. I-IV, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1974-1989 Unitatea de invatare nr. 6 LITERATURA STIINTIFICO-FANTASTICA Dupa ce vor studia aceasta tema, cursantii vor putea: - sa prezinte caracteristicile literaturii fantastice; - sa demonstreze apartenenta unei opere date la specia roman; - sa prezinte structura narativa a principalelor romane despre copilarie; - sa identifice trasaturile personajelor, reliefand modalitatile de caracterizare folosite de autor. 1. Prezentare generala 2. Opere reprezentative 3. Literatura de informare stiintifica Bibliografie 1. Prezentare generala Literatura stiintifico-fantastica, literatura de anticipare sau science-fiction (SF) sunt termeni ce desemneaza "ansamblul operelor literare care se bazeaza pe consecintele posibile sau fantastice ale progresului tehnic, creand imagini ale viitorului, punandu-si personajele in situatia de a calatori in spatiul cosmic, de a infrange constrangerile spatiului si timpului, facand din ele inventatori si descoperitori care isi folosesc capacitatile creatoare fie spre binele omenirii, fie in scopul distrugerii ei. Literatura stiintifico-fantastica s-a desprins din literatura fantastica, accentuand asupra caracterului stiintific (autentic sau pretins) al lumilor si situatiilor imaginate" (Dictionar de termeni literari, Bucuresti, Editura Garamond, p.145). Precursorii literaturii SF sunt Lucian Din Samosata (Istoria adevarata), Tomaso Campanella (Cetatea Soarelui), Czrano de Bergerac. in secolul al XIX-lea, o data cu avantul stiintei, s-a dezvoltat si literatura SF, prin operele lui E.A.Poe (Aventurile lui Arthur Gordon Pym, Prabisirea casei Usher)si Jules Verne (Cinci saptamani in balon, De la Pamant la Luna, Copiii capitanului Grant, 20000 de leghe sub mari, Ocolul pamantului in 80 de zile). La sfarsitul secolului al XIX-lea si in prima jumatate a secolului al XX-lea au scris literatura SF H.G.Wells (Masina timpului), F. Werfel (Steaua celor nenascuti), K.Capek (R.U.R.). in anul 1926, Hugo Gernbach a infiintat prima revista consacrata exclusiv literaturii SF - "Amazing Stories", fiind considerat parintele SF-ului modern. Dupa 1940 s-a pus din ce in ce mai mult accent pe aspectul stiintific al acestui gen de literatura, oamenii de stiinta ca Arthur C. Clarke si Isaac Asimov devenind autori de literatura SF. Dupa 1960 acest gen de literatura este tot mai preocupat de aspectele sociale si psihologice ale viitorului posibil si ale stiintei, insistand asupra responsabilitatii inventatorilor si utilizatorilor noilor cuceriri ale tehnicii. Apar utopii negative, in care elementul stiintific este mai mult un pretext: 1984 de George Orwell sau Fahrenheit 451 de Ray Bradbury. Primul roman SF a fost publicat in Romania in 1899 de astronomul Victor Anestin - in anul 4000 sau o calatorie la Venus. Hugo Gernbach definea concptul SF asfel : "inteleg prin scientifiction tipul de povestire in genul celor scride de Jules Verne, H.G.Wells si Edgar Allen Poe - o interventie fermecatoare, amestecata cu fapte stiintifice si cu viziuni profetice", iar Michel Butor considera literatura SF "o literatura care exploreaza campul posibilului, asa cum ne permite sa-l intrezarim stiinta. Ea este un fantastic incadrat intr-un realism." Aceste gen literar este foarte indragit de copii, permitandu-le patrunderea in secretele lumii inconjuratoare, pentru a "cunoaste"viata pe Pamant si in Cosmos. 2. Opere reprezentative 2.1. Un roman fantastic pentru copii, publicat in 1979 este Poveste fara sfarsit de Michael Ende, o carte ce atrage deopotriva copiii si adultii, transpunand universul basmului intr-o istorie originala, cu un discurs narativ palpitant. Actiunea se petrece, ca in basme, pe un alt taram, numit Fantzia, un taram al inchipuirii, lovit de o boala necunoscuta. Boala o atinge si pe Craiasa Copila. Taramul si Craiasa Copila pot fi salvate doar daca un erou aduce leacul tamaduitor. Atriu, eroul caruia i se incredinteaza aceasta dificila misiune, este tot un copil, el pleaca in Marea Cautare (initierea), purtand talismanul Craiesei Copile si fiind insotit de calul sau Atrax, pe care il prinde in Mlastinile intristarii. Pe muntele din Corn se va intalni cu "Stravechea Morla": " Atriu vazu in fata sa o vagauna uriasa a muntelui, unde apele negre clipoceau si pleoscaiau, caci inauntru misca ceva, iesind incet incet la iveala. Arata ca un bolovan de stanca de marimea unei case. Abia dupa ce aparu in intregime, Atriu isi dadu seama ca era un cap asezat pe un gat lung si zbarcit, capul unei broaste testoase. Ochii ii erau mari cat doua iazuri negre. De bot i se prelingeau mal si alge. intregul Munte din Corn - dupa cum intelese Atriu dintr-o data - nu era decat un singur animal enorm, o uriasa broasca testoasa de mlastina : stravechea Morla! Apoi se auzi din nou aceeasi voce galgaitoare si gafainda: - Ce faci acolo , piciule? Atriu puse mana pe talismanul de pe piept si-l tinu in asa fel ca ochiul cat iaz sa-l vada. - Stii ce-i asta, Morla? Trecu catva timp pana ce ea raspunse: - Ia te uita - AURYN -, de mult nu l-am mai vazut, e semnul Craiesei Copile - de foarte multa vreme. - Craiasa Copila e bolnava, grai Atriu, stiai? - Ne e totuna, nu-i asa, babatie? raspunse Morla. Se parea ca vorbeste cu ea insasi in acest fel ciudat, poate fiindca nu avea nici un alt interlocutor de cine stie cat timp! - Daca n-o salvam, va muri, adauga Atriu mai insistent. - Se poate si-asa, raspunse Morla. - Dar o data cu ea va disparea si Fatnzia, striga Atriu, parjolul s-a intins pretutindeni. Am vazut si eu. Morla il privea tinta cu ochiul ei urias si gol. - N-avem nimic impotriva, nu-i asa babatie? galgai ea. - Atunci ne prapadim cu totii, striga Atriu, cu totii! - Asculta, piciule, raspunse Morla, ce ne mai pasa de toate acestea? Nu mai au nici o importanta pentru noi. E totuna, totuna. - Si tu vei fi distrusa, Morla, striga furios Atriu, si tu! Sau crezi ca fiindca esti atat de batrana poti supravietui Fatnziei? - Uite ce e, galgai Morla, suntem batrani piciule, mult prea batrani. Am trait destul. Am vazut prea multe. Pentru cine stie atat de multe ca noi, nimic nu mai are importanta. Toate se repeta vesnic, ziua si noaptea, vara si iarna, lumea e goala si lipsita de orice sens. Totul se invarte intr-un cerc. Ceea ce apare trebuie sa dispara, ceea ce se naste trebuie sa moara. Totul se compenseaza: binele si raul, prostia si intelepciunea, frumusetea si uratenia. Totul e searbad. Nimic nu-i real. Nimic nu-i important... - Daca sti atat de multe, spuse el, atunci sti si care este boala Craiesei Copile, Si daca se gaseste vreun leac pentru ea?... - Tu traiesti putina vreme piciule. Noi traim mult timp. Chiar mult prea mult. Dar traim cu totii in timp. Tu putin. Noi mult. Craiasa Copila a existat inca inainte de mine. Dar ea nu-i batrana. E vesnic tanara. Uite ce e. Existenta ei nu se masoara in durata, ci in nume. ii trebuie un nume nou, tot mereu unul nou. ii stii numele, piciule? - Nu, recunoscu Atriu, nu l-am auzit inca niciodata. - Nici nu se putea, raspunse Morla, nici chiar noi nu ni-l mai putem aminti. Si totusi a avut multe nume. Toate sunt insa uitate. Totul a trecut. Asta e. Dar fara nume ea nu poate trai. Nu-i trebuie decat un nume nou si Craiasa Copila se va insanatosi..." (trad. Yvette Davidescu, text preluat din AL.Crisan s.a. - Lima si literatura romana, manual pentru clasa a IX-a, Editura Humanitas, 1999, p.65-66). Leacul prescris de Morla este, in fond, aflarea numelui adevarat al Craiesei Copile, cartea sugerand cautarea identitatii in sine, recunoasterea propriilor puteri si capacitati, dobandirea constiintei de sine, asumarea propriei identitati. Bastian este cititorul si eroul Povestii fara sfarsit, opera in care reintalnim motivul fortuna labilis, motivul sortii trecatoare, discutia dintre Morla si Atriu (alter-egoul cititorului Bastian) evidentiind una din marile contradictii ale umanitatii, soarta vremelnica a omului in comparatie cu eternitatea naturii. Povestea fara sfarsit este o lectura atractiva pentru copii si adulti, magistral ecranizata de Wolfgang Petersen, cu o inestimabila valoare educativa. 2.2. "Anticipatia, observa Alfred Elton van Vogt, este un domeniu al literaturii in care, luna de luna, fiecare cuvant tiparit comunica sutelor de mii de cititori un mesaj de genul: Se petrec schimbari. Povestile fantastice din ziua de azi vor reprezenta simple fapte pentru ziua de maine.[...] Poate ar fi o dovada de aroganta din partea mea sa pretind ca literatura de anticipatie este cel mai bun mijloc de a invinge inertia individului fata de cunostintele care lar putea salva. Totusi, pretind acest lucru. Chiar fara sa-si dea seama, cititorul va accepta idei noi. Se va familiariza cu o multime de fapte stiintifice, care au trecut de bariera pe care el sau ea o ridica de obicei impotriva unui lucru atat de modern si esential cum este stiinta. Atunci va fi salvat, fiindca pilula cu invelis dulce ramane cea mai eficienta metoda de a infrange rezistenta unui spirit inflexibil." (A.E van Vogt - Introducere la Destinatia Univers, RAO International Publishing Company, 1994, p.7-8) A.E van Vogt (n.1912) este unul dintre marii maestrii ai literaturii de anticipatie, impunandu-se in constiinta publicului cititor prin romanul Slan. Lumile deschise de van Vogt sunt complicate si avansate, dar sunt lumi in care legile morale ies intotdeauna invingatoare in confruntarile dintre pamanteni si extraterestrii, dintre agresori si agresati. Destinatia Univers este o culegere de nuvele "science - fiction" cu o nota stranie, dar cu o deschidere inimaginabila spre lumi necunoscute pe care doar mintea omeneasca le poate percepe prin numeroasele sale resurse. Una din nuvelele atractive ale culegerii este Corespondenta, care frapeaza prin forma de reprezentare a constiintei umane, prin plasarea locuitorilor Pamantului peste media de inteligenta a posibilelor creaturi existente in Univers. Nuvela prezinta scrisorile unei creaturi de pe Aurigae II, Skander, care prin diverse modalitati (falsa prietenie, dorinta de cunoastere a vietii oamenilor) incearca sa cucereasca Pamantul, inlocuind personalitatea sa cu personalitatea pamanteanului sau perieten prin corespondenta. Finalul nuvelei evidentiaza reusita mintii umane care depaseste inteligenta celorlalte creaturi existente in Univers. Redam in cele ce urmeaza fragmente din ultimele doua scrisori (iluzia victoriei si reusita omului): "Draga prietene, Am primit fotografia. Desi ma asteptam, aspectul tau m-a infiorat. Credeam ca am reconstituit infatisarea ta pornind de la propria ta descriere, dar asta nu dovedeste decat ca vorbele nu pot reproduce un obiect pe care nu l-ai vazut niciodata. iti trimit si o fotografie de-a mea, asa cum am promis. Un individ masiv, metalic, nu-i asa? Pariez ca sunt foarte diferit de ceea ce iti imaginai. Diferitele specii cu care intram in contact se tem de noi atunci cand descopera ca suntem foarte radioactivi. Suntem literalmente o forma de viata radioactiva, singura de acest fel pe care o cunoastem in Univers. E foarte greu sa fii singur; dupa cum stii, am amintit de cateva ori de speranta mea de a scapa nu numai din intemnitarea la care sunt condamnat, dar si din corpul meu, care nu poate evada. Poate te intereseaza sa afli cat de mult a evoluat aceasta idee. Problema care se pune este cea a schimbului de personalitate. in realitate, nu e vorba de schimb in sensul obisnuit al cuvantului. intai sunt necesare amprentele celor doua persoane, nu numai a corpului ci si a mintii si a gandurilor. Aceasta faza fiind pur mecanica, se reduce la atat: se fac doua fotografii complete care se schimba intre ele. Prin complete inteleg faptul ca trebuie sa fie inregistrata fiecare vibratie. Urmatorul pas consta in a te asigura ca vele doua imagini au fost schimbate si ca fiecare din parti are in apropiere o fotografie completa a celeilalte. (Este prea tarziu, draga prietene prin corespondenta: am declansat deja fluxul dublu de energie substantiala care uneste cele doua placi. iti poti continua lectura). Repet, nu e un schimb propriu-zis de personalitati. Individualitatea initiala a fiecaruia dintre indiviza este anihilata, alungata la marginea constiintei si inlocuita cu personalitatea imprimata pe placa fotografica. iti vei pastra integral amintirea despre viata ta pe Pamant, asa cum eu imi voi pastra amintirea despre viata mea pe Aurigae. in acelasi timp, memoria corpului receptor va fi in mod mai mult sau mai putin vag la dispozitia fiecaruia dintre noi. intotdeauna, o parte din noi va cauta sa iasa la suprafata, sa isi recapete constiinta, dar ii va lipsi puterea necesara. Cand ma voi plictisi de Pamant, voi face un schimb de corpuri cu un reprezentant al unei alte specii. Dupa treizeci de ani, voi fi bucuros sa-mi recapat propriul corp, iar tu vei putea prelua ultimul trup ocupat de mine. Aranjamentul este convenabil pentru amandoi. Tu iti vei depasi in longevitate toti semenii si vei trai o experienta interesanta. Recunosc ca eu sunt cel mai avantajat, dar destul cu explicatiile. Cand ajungi la acest paragraf eu voi fi cel care il citeste, nu tu. Oricum, daca o parte din constiinta ta mai e inca activa, iti spun adio, prietene. Dau vesti despre calatoria mea. Skander. * Draga prietene, iti multumesc foarte mult ca mi-ai fortat mana. Mult timp m-am intrebat daca sa te las sa iti joci o astfel de festa tie insuti. inchipuie-ti ca laboratoarele oficiale au analizat prima placa fotografica pe care mi-ai trimis-o si, astfel, decizia finala depindea de mine. M-am gandit ca o fiinta atat de dornica sa traga pe sfoara pe cineva merita sansa de a reusi. Acum stiu ca nu trebuie sa-mi para rau pentru tine. Planul tau de a cuceri Pamantul ar fi esuat oricum, dar simplul fapt ca ai avut aceasta idee iti retrage dreptul la compasiune. Pana acum, ti-ai putut da singur seama ca un paralitic din nastere, care mai e si cardiac, nu spera sa traiasca prea mult. Sunt fericit sa te anunt ca fostul tau corespondent solitar se distreaza foarte bine, si imi face placere sa semnez cu un nume cu care sper sa ma obisnuiesc. Cele mai sincere urari, Skander." 2.3. Jules Verne (1828-1905) este cel mai cunoscut creator de romane SF din secolul al XIX-lea, facandu-si "ucenicia" in cercul literar al lui Alexandre Dumas-tatal. incepand din 1863, cand apare romanul Cinci saptamani in balon, Jules Verne scrie peste 60 de romane cunoscute sub denumirea de Calatorii extraordinare. Copiii si preadolescentii citesc cu placere Insula misterioasa, Copiii Capitanului Grant, Capitan la 15 ani, 20.000 de leghe sub mari, Ocolul pamantului in 80 de zile, Nord contra Sid, Castelul din Carpati, De la Pamant la Luna, 800 de leghe pe Amazon. Aspiratia omului de a cunoaste marile taine ale naturii (originea universului, originea vietii, viata pe alte planete) l-au determinat pe Jules Verne sa realizeze aceste romane (cf. convorbirii cu Edmondo de Amicis). Prin opera sa, Jules Verne militeaza contra rasismului, militarismului, pentru credinta in puterea stiintei, incredere in oameni: "Desi compun si chiar inventez - marturisea autorul - totusi raman mereu pe taramul adevarului. Va veni timpul cand inventiile stiintifice vor intrece puterea inchipuirii." Mihai Ralea, in studiul Actualitatea lui Jules Verne, evidentiaza acele trasaturi ale operei verniene care ne determina sa-l consideram creatorul unui nou gen de literatura: - placerea voiajului, - anticipatia stiintifica, - caracterul fantastic-senzational al faptelor narate. insa eroii lui Jules Verne traiesc mai ales prin manifestarile lor exterioare, prin fapte, mai putin prin framantarile interioare, sufletesti. Gustul pentru stiinta in literatura, predilectia pentru calatorii, pentru o natura exotica si inclinatia spre a construi personaje exceptionale, preluate de la romantici, imbinate cu metoda observarii atente a naturii, a realitatii vietii, sesizarea relatiilor dintre oameni, preluate de la realisti, dau nastere unui reusit gen literar ce poarta amprenta verniana. Tema de verificare Comentati, la alegere, un roman de Jules Verne, in care aventura se imbina cu elementele stiintifico-fantastice. 3. Literatura de informare stiintifica Cartea de informare stiintifica este o sinteza intre creatia stiintifica si cea literara, avand unele elemente comune cu reportajul Are atributele documentatiei si analizei, informatia stiintifica devine accesibila cititorului prin folosirea mijloacelor de expresie din literatura artistica. Rolul acestei carti este de a completa cunostintele stiintifice ale elevilor prin prezentarea atractiva a unor teme de actualitate, sprijinindu-se atat pe valoarea argumentelor stiintifice, cat si pe un stil literar captivant. Demne de retinut sunt texte din cartea lui Tudor Opris - Aceste uimitoare plante si animale, Bucuresti, Editura Ion Creanga, 1988. Bibliografie - Calinescu, G. - Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucuresti, Editura Minerva, 1982 - Cioculescu, Serban; Streinu, Vladimir si Vianu, Tudor - Istoria literaturii romane moderne, Ed.Eminescu, Bucuresti, 1985 - Constantinescu, Pompiliu - Scrieri, vol. I-VI, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1967-1972 - Craciun, Gheorghe - Introducere in teoria literaturii, Editura Magister, 1997 - Crohmalniceanu, Ov. S. - Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, vol. I-II-III, Bucuresti, Editura Minerva, 1972 - Lovinescu, E., Istoria literaturii romane contemporane, Bucuresti, Editura Minerva, 1973 - Manolescu, Nicolae - Arca lui Noe, vol. I, II, III, Bucuresti, Ed. Minerva, Bucuresti, 1980, 1981, 1983 - Piru, Al. - Istoria literaturii romane de la inceput pana azi, Ed.Univers, Bucuresti, 1981 - Simion, Eugen - Scriitori romani de azi, vol. I-IV, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1974-1989 - Goia, Vistian - Literatura pentru copii si tineret, Editura Dacia Educational, Cluj- Napoca, 2003

Textul de mai sus reprezinta un extras din "REFERAT PEDAGOGIE: EPICA IN PROZA.". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.
In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici: raporteaza o eroare