REFERAT PEDAGOGIE: STIINTELE PEDAGOGICE

Stiintele pedagogice/educatiei reprezinta ansamblul disciplinelor teoretice si practice care studiaza activitatea de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane, prin strategii si mijloace de cercetare specifice. Saltul de la pedagogie la stiintele pedagogice/educatiei este realizat de-a lungul unui proces istoric, care corespunde evolutiilor intra, inter si transdisciplinare inregistrate in domeniul cercetarii activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane. Acest proces parcurge trei etape distincte (Avanzini, Guy, , . -): a) etapa plasata conventional la sfarsitul secolului XIX - inceputul secolului XX, care marcheaza, pe de o parte "abolirea dominatiei filosofiei", care conferea pedagogiei un caracter exlusiv normativ, cu diferite nuante teologice sau politice, iar pe de alta parte "reculul progresiv al termenului de pedagogie in favoarea celui de stiinta a educatiei care tinde la o abordare obiectiva, experimentala; b) etapa plasata conventional in prima jumatate a secolului XX, care marcheaza tendinta "stiintifizarii" pedagogiei prin valorificarea progreselor inregistrate in domeniul biologiei, psihologiei, sociologiei in directia dobandirii unui demers obiectiv, "pe cai proprii unei pedagogii experimentale sau unei didactici experimentale"; c) etapa plasata conventional in cea de-a doua jumatate a secolului XX, care marcheaza tendinta "emergentei stiintelor educatiei" pe fondul extinderii obiectului sau de cercetare la nivelul unei activitati de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii care valorifica o pluralitate de abordari metodologice, intra, inter si transdisciplinare. Termenul de stiinte ale educatiei a fost lansat de Eduard Claparede in in conditiile elaborarii unui proiect de cercetare care viza extinderea domeniului de studiu specific pedagogiei. Acest proiect va fi transpus in practica in , prin infiintarea Institutului de Stiinte ale Educatie - Jean-Jacques Rousseau, cu sediul la Geneva. Saltul de la "stiinta educatiei" la "stiintele educatiei", realizat in anii reflecta urmatoarele tendinte de evolutie epistemologica (Birzea, Cezar, , . -): - tendinta de negare a pedagogiei care traieste un anumit complex de inferioritate de natura istorica (in antichitate pedagogul/"paedagogus" era un sclav care avea sarcina de a conduce copilul la scoala") si psihosociala (dilatarea/diluarea discursului prin "clisee verbale" si "sloganuri ideologice" extrapolate pana la "apropierea extremelor de orice fel" - Olivier, Reboul, ); - tendinta de afirmare a unor discipline auxiliare ale pedagogiei, care marcheaza un anumit efort de sistematizare a domeniului la nivelul unor "raporturi de subsidiari-tate" intre pedagogia generala si ramurile sale, "completate in diferite branse sau domenii de specializare"; - tendinta de dezvoltare la nivelul unui "program de formare interdisciplinara", care legitimeaza abordarile flexibile, "specializate chiar in interiorul catedrelor de pedagogie", in contextul unor juxtapuneri create uneori artificial, intr-o "aglomeratie de discipline disparate"; - tendinta de extindere a unor "mini-stiinte autonome", care intretine riscul "parcelarii", al unui "sectarism penibil" ("variantele pedagogice ale stiintelor donatoare: psihologia, sociologia, antopologia etc") in cadrul caruia "pedagogicul dispare ca obiect"; - tendinta de exprimare a pluralismului pedagogic, care angajeaza mai multe "axe disciplinare" (psihologia pentru studiul persoanei; psihologia sociala pentru studiul interrelatiilor si a grupelor; sociologia, pentru studiul organizatiilor la nivel de sistem etc.) "care converg spre un teren unic, care este educatia". Clasificarea stiintelor pedagogice/educatiei presupune delimitarea criteriilor metodologice avansate direct sau indirect de diferiti autori in cadrul celei de-a treia etape de evolutie a conceptului, stabilita conventional, dupa anii -. Vom rezuma urmatoarele modele de clasificare care pot fi sesizate in literatura de specialitate, in plan mondial si national: 1) Modelul propus de Rene Hubert () are in vedere doua criterii: a) criteriul bazei experimentale a educatiei, realizata/realizabila la nivelul naturii si a activitatii psihologice si sociale, care angajeaza diferite raporturi de interdiscipli-naritate: - pedagogia biologica, fiziologica, igiena scolara; - pedagogia psihologica, psihopedagogia, psihopedagogia generala, psihopedagogia speciala - pedagogia sociologica, sociopedagogie, sociologia educatiei b) criteriul continutului educatiei realizat/realizabil prin diferite "discipline educative" studiate la nivelul "teoriei formale a educatiei": - educatia corporala, - educatia intelectuala, - educatia profesionala, - educatia practica si morala (sociala, politica, umana). - educatia estetica (artistica, filetica, religioasa), - educatia masculina si educatia feminina (Hubert, Rene,). 2) Modelul propus de George F.Kneller (,) are in vedere criteriul tipului de limbaj pedagogic dezvoltat cu prioritate: a) pedagogia generala care promoveaza un limbaj normativ, prescriptiv exersat in cadrul: teoriei educatiei, didacticii generale, filosofiei educatiei, eticii educatiei); b) stiinta educatiei, care promoveaza un limbaj tehnic, descriptiv, exersat in cadrul: psihologiei educatiei, sociologiei educatiei, pedagogiei comparate, administratiei invatamantului (...) - Kneller, George, F., , . .

Textul de mai sus reprezinta un extras din "REFERAT PEDAGOGIE: STIINTELE PEDAGOGICE". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.
In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici: raporteaza o eroare