Gandirea tendentiala

In sens epistemologic, gandirea tendentiala este o gandire de factura contextuala.

Cunoasterea nu este doar o succesiune de ipoteze si de teorii; cunoasterea include modificari ce vizeaza conexiuni fundamentale intre natura legilor sau a conceptelor si contextul social, institutional,elemente psihologice si sociologice, sisteme de valori si de optiuni, tipuri de practica stiintifica etc. Totodata, gandirea tendentiala este, in sens logic, o gandire probabilista.

Nimic nu este pe deplin, sigur si nimic nu este dinainte cunoscut. Acest fapt este pe deplin valabil in situatii de schimbareprofunda si in conditii de criza. in sens logic, este cu putintasadetectam evolutii probabile, tendintein evolutia unui sistem, a unei afaceri. Principalii pasi si principalele caracteristici ale gandirii tendentiale sunt:

a) metafora cosmogonicaa marelui big-bang, a exploziei initiale este utila si pentru mediula facerilor; in cosmogonie se apreciaza ca „primele trei minute ale universului“ sunt hotaratoare pentru evolutia ulterioar a universului fizic; ceva asemanator s-ar putea intampla si in universul social; dupa marea explozie a schimbarii (de regula o revolutie, un fenomen social major) totul pare fara inteles; si acesta pentru simplul motiv ca vechile reguli de lucru sunt suspendate, nu mai sunt defolos; ce se poate face? - devine cea mai presanta intrebare