Metode de cunoastere a elevilor

Practica pedagogica demonstreaza ca in domeniul instructiei si educatiei, strategiile didactice identice genereaza rezultate diferite, in functie de caracteristicile individuale si de varsta ale educatilor, nivelul intelectual , structura aptitudinala, optiunile profesionale, atitudinile si convingerile proprii, determinand o receptare si o prelucrare diferentiata a mesajelor transmise.

Pentru o actiune eficienta, orice educator trebuie sa renunte la tipare unice si la prejudecati si sa-si directioneze actiunea bazandu-se pe cunoasterea capacitatilor, intereselor si atitudinilor elevilor , pe cunoasterea capacitatilor, intereselor si atitudinilor elevilor, pe cunoasterea reprezentarilor si sentimentelor acestora la varste diferite, folosind mijloace eficiente de influenta si formare.
      
James R. Okey considera ca fiecare profesor trebuie sa-si puna cateva intrebari importante:
a.cum poate sa dobandeasca cunostintele despre capacitatile fiecarui elev;
b.care sunt cunostintele de acest fel de care are nevoie;
c.ce fel de decizii cu privire la procesul instructiv poate lua daca dispune de asemenea cunostinte.
      
Cunoasterea elevului trebuie sa se realizeze urmarindu-se atat evolutia sa in timp, cat si nivelul de reprezentare a caracteristicilor sale la un moment dat. in primul caz organizarea investigatiei se va realiza folosindu-se metoda longitudinala (investigatia retrosaectiva), in cel de-al doilea caz – metoda transversala (cunoasterea structurii psihologice).